Dacă extracția de pietriș din albia râurilor nu este restricționată, ne putem aștepta la secete tot mai severe, care vor distruge nu numai ecosistemele acvatice, ci și terenurile agricole. Transtelex a lansat o investigație legată de extracția de nisip și pietriș de-a lungul Someșului, dezvăluind indicii serioase de corupție.
Deși directivele UE impun și protejarea râurilor, până în prezent extracția de nisip și pietriș din albia minoră a cursurilor de apă în România nu a fost complet oprită. Probabil, cu sprijin politic și prin complicitatea autorităților, albia râurilor este săpată tot mai adânc, activitatea fiind deghizată în lucrări menite să prevină inundațiile. Drept urmare, nivelul apelor subterane scade (inclusiv nivelul pânzei freatice), odată cu nivelul râurilor. Acest lucru nu e numai o amenințare uriașă la adresa mediului acvatic, dar, în combinație cu efectele perioadelor de secetă recente, reprezintă, de asemenea, o amenințare gravă la adresa producției agricole și a resurselor noastre de apă dulce. Cu sprijinul UE, sute de kilometri de autostrăzi urmează să fie construiți în curând în România, ceea ce va necesita mult nisip și pietriș. Dacă nu se iau măsuri urgente pentru a se asigura că materiile prime necesare nu sunt exploatate din albia râurilor, dezastrul ecologic este inevitabil. De fapt, acest dezastru a început deja.
Se știe prea bine că, în prezent, în România se extrage nisip și pietriș din albia râurilor, deși acest lucru este, în principiu, interzis. În acest reportaj, încercăm să aflăm unde e eroarea în sistem. Sunt oare legile slabe? Companiile extractoare de pietriș încalcă regulile? Autoritățile competente sunt corupte sau închid ochii la nereguli? Într-o anumită măsură, toate aceste afirmații sunt adevărate, iar cel mai înspăimântător lucru este că sunt pe cale să schimbe legislația privind exploatarea pietrișului, iar principala preocupare nu este conservarea, agricultura sau păstrarea resurselor de apă dulce, ci accelerarea investițiilor majore. Firmele de execuție, cum ar fi constructorii de autostrăzi, fac lobby pentru relaxarea condițiilor de obținere a permiselor de exploatare.
În ultimii 150 de ani, dragarea și regularizarea albiilor au redus semnificativ suprafața de apă dulce în întreaga lume, inclusiv în Europa. Dispariția zonelor umede a dus la o pierdere drastică a biodiversității, cum ar fi dispariția speciilor migratoare de sturioni din râuri și declinul, iar în unele locuri dispariția completă, a populațiilor de pești de apă dulce. Cu toate acestea, dragarea nu este doar o problemă de biodiversitate, deoarece pierderea resurselor de apă dulce afectează în mod direct agricultura, clima și resursele de apă.
Apele dulci rămase, inclusiv râurile, sunt supuse în prezent unei serii de activități sau proiecte cu impact negativ prin care se degradează calitatea apei și condițiile de habitat. Printre acestea se numără eliminarea luncilor inundabile, construirea de baraje, poluarea provenită din agricultură și poluarea prin deșeuri municipale, regularizarea albiilor, extracția pietrișului și a nisipului.
Noi ne ocupăm de două dintre activitățile nocive enumerate, extracția pietrișului și a nisipului din albia râurilor și deversarea apei tulburi în râu de la multe stații de sortare a pietrișului fără decantarea necesară prealabilă.
Conform legislației în vigoare, extracția de nisip și pietriș poate avea loc numai în afara albiei minore a râurilor, pe fosta sau actuala luncă inundabilă. Râurile și-au schimbat cursul de-a lungul mileniilor, astfel încât, de-a lungul malurilor lor, se pot găsi în sol straturi de nisip și pietriș care s-au depus în timp. Aceste resurse ale subsolului ar putea fi extrase prin îndepărtarea stratului superior de pământ și excavarea stratului de pietriș de dedesubt. Iar apa utilizată pentru spălare ar trebui apoi păstrată în bazine sau în gropile rămase în urma exploatării, până se decantează și se limpezește, după care ar putea fi deversată din nou în râuri sau chiar reutilizată. În același timp, urmând exemplul țărilor din Europa de Vest, nisipul fin rezultat din sedimentare ar putea fi utilizat.
Exploatarea în albia minoră a râurilor este dăunătoare, deoarece excavarea adâncește albia râurilor. Astăzi, fundul albiei (talvegul) principalelor râuri din România, în special în apropierea marilor orașe, este cu câțiva metri mai adânc decât era în urmă cu 60-70 de ani, cu până la 5-6 metri după unele estimări. Iar continuarea excavării/exploatării nu va face decât să le adâncească și mai mult. Dincolo de efectele negative asupra biodiversității, adâncirea albiei râurilor va duce la secarea tot mai accentuată a solului bazinelor hidrografice, agravând consecințele secetelor severe, care sunt și așa o problemă reală. Râurile nu mai alimentează cu apă zonele adiacente și pânza freatică, inclusiv parcelele agricole, ci acționează ca și canale de drenaj: apa freatică din zonă se infiltrează și se scurge în albiile adânci, exacerbând astfel efectele negative ale secetelor tot mai frecvente. Astfel, adâncirea albiei râurilor nu este doar o problemă de conservare, ci și una economică, deoarece pune probleme serioase pentru producția agricolă.
„Turbiditatea poate avea numeroase efecte negative asupra peștilor, dar și asupra algelor și a altor organisme care joacă un rol important în lanțul trofic al râurilor. De exemplu, împiedică vizibilitatea peștilor, dar o problemă mai semnificativă este că sedimentele fine se depun pe icrele depuse ale peștilor, provocând distrugerea acestora. În același timp, puietul eclozat este extrem de sensibil la turbiditatea apei, iar în cele câteva săptămâni de la eclozare, o mare parte din larve și puiet moare” – spune ihtiologul Nagy András Attila. Acesta a explicat că turbiditatea prelungită poate schimba ecosistemul acvatic, favorizând răspândirea speciilor care sunt mai tolerante la apele tulburi (de obicei specii invazive, introduse), în timp ce populația de specii indigene, mai sensibile poate scădea sau poate dispărea complet. În general, tulburarea apei duce la scăderea numărului de specii și la sărăcirea vieții acvatice. Speciile mai sensibile dispar și vor supraviețui doar cele mai rezistente. Deși apa tulbure se limpezește după un timp, la o distanță de câțiva kilometri de sursa de poluare sedimentele se depun, pe porțiunile de râu, unde balastierele sunt numeroase, efectele lor se cumulează. Cu alte cuvinte, în momentul în care apa se limpezește, este posibil să fie din nou tulburată de o nouă cantitate de apă tulbure deversată.
„Aceasta este o problemă deosebit de gravă pentru râul Someș, care deține un record în Transilvania la acest capitol. Pe baza cercetărilor anterioare efectuate pe râurile din partea de vest a României, există în medie o balastieră, stație de sortare/ spălare a pietrișului la fiecare 12,3 kilometri, în timp ce pe Someș există în medie o balastieră la fiecare 5 km” – a adăugat Nagy András Attila.
„Pădurile din lunca inundabilă a Someșului sunt într-o stare catastrofală, de exemplu plantațiile de plop american sunt atât de uscate încât nu mai putem face nimic cu ele. Sunt la 10-12 metri deasupra nivelului râului, rădăcinile lor nu ajung în apă” – a declarat Balogh Sándor, inginer silvic și fost director general adjunct al ROMSILVA, care a precizat că nu reușesc nici să planteze, deoarece doar primii câțiva centimetri de sol sunt umezi, în timp ce fundul gropilor de 40 cm e uscat, astfel că puieții nu se vor prinde. „În trecut, au fost ani în care nivelul râului Someș a fost atât de ridicat încât a inundat lunca inundabilă, iar apa a rămas acolo mult timp, îmbibând solul. În ultimii ani, însă, precipitațiile au fost puține, astfel încât râul nu a putut inunda lunca. Trebuie făcut ceva pentru a reține apa, deși acest lucru pare foarte problematic având în vedere cât de scăzut a fost nivelul apei în ultima vreme” – a explicat el. A adăugat că, ar trebui oprite urgent, în primul rând, lucrările de excavare a albiei.
Parlamentarii ar facilita obținerea permiselor de extracție
Pe măsură ce extracția de pietriș și nisip și exploatarea ilegală devin o povară tot mai mare pentru mediu, parlamentarii se pregătesc să relaxeze condițiile de extracție a pietrișului. Pe de o parte, industria construcțiilor are nevoie de tot mai multe materii prime, iar pe de altă parte, România se pregătește pentru proiecte uriașe de construcții de drumuri. Guvernul intenționează să construiască sute de kilometri de autostrăzi și drumuri expres, în cea mai mare parte cu finanțare europeană. Potrivit Ministrului Transporturilor, Sorin Grindeanu, până în 2030 sunt planificați aproximativ 2500 km de autostrăzi și drumuri expres, la un cost total de 40 de miliarde de euro, care vor necesita 5 milioane de tone de balast (un amestec de pietriș și nisip) și 120 de milioane de metri cubi de materiale de umplutură.
Între timp, companiile de exploatare se plâng că nu pot livra materia primă, pietriș și nisip, în ritmul necesar, deoarece, spun ele, autorizarea noilor stații de exploatare e prea lentă. În cadrul unei întâlniri cu reprezentanți ai guvernului și ai comisiilor parlamentare, au susținut că procedurile sunt prea birocratice, regulile de mediu prea stricte, iar exploatările ilegale reprezintă o concurență neloială.
Antal Lóránt, președintele comisiei pentru energie din Senat, a participat la discuțiile respective și a explicat că s-a ajuns la o „situație paradoxală”: există finanțare, dar companiile nu pot furniza suficient pietriș, nisip și piatră spartă pentru ca lucrările să avanseze conform planului.
„Au fost cazuri în care un tronson de autostradă era deja finalizat, dar încă nu fuseseră eliberate licențele pentru materialele de construcții utilizate”, a explicat el. A adăugat că în astfel de situații s-au folosit materiale a căror proveniență „nu era clară”. Senatorul a declarat că obiectivul său este crearea unui ghișeu unic guvernamental unde companiile să poată solicita și obține rapid licențele necesare. Ca prim pas, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a fost deja reorganizată, iar mai multe modificări legislative sunt planificate.
Referitor la extracția ilegală, Antal Lóránt a recunoscut că fenomenul este „evident”, fiind confirmat nu doar de relatările din presă, ci și de informațiile primite de la diverse instituții guvernamentale și ministere. El consideră că reducerea acestor infracțiuni ar necesita controale mai stricte și o implicare activă a autorităților responsabile, precum direcțiile de gospodărire a apelor și ANRM.
Problema extracției ilegale și distrugerea râurilor sunt subiecte recurente în spațiul public românesc, dar până acum nu au fost luate măsuri concrete pentru combaterea fenomenului. Chiar și în ciuda investigațiilor jurnalistice, cum ar fi cele realizate de Recorder, care au evidențiat starea deplorabilă a râurilor din estul țării, situația nu s-a schimbat semnificativ. Experții consultanți au subliniat că distrugerile ecologice observate pe Someș sunt minore comparativ cu ceea ce se întâmplă pe râurile din Moldova.
Ministerul Mediului promite de peste 10 ani dezvoltarea unei aplicații numite „Radarul Balastierelor”, care ar permite oricui să verifice sursa legală sau ilegală a materialelor transportate de camioane, dar această aplicație nu a fost finalizată până în prezent.
„Există sume uriașe de bani în extracția de nisip și pietriș, iar companiile obțin profituri atât de mari încât pot mitui pe oricine. Autoritățile sunt implicate. Nu se emit permise pentru exploatare directă în albia râurilor, deoarece acest lucru este interzis, ci pentru „regularizarea albiei”. Cu toate acestea, dacă o companie primește permisiunea de a elimina, de exemplu, 100 de metri cubi de balast, sub acest pretext poate extrage chiar și câteva mii de metri cubi – și este foarte dificil de dovedit acest lucru”, a explicat Sárkány-Kiss Endre, biolog și profesor emerit la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
În anii ’90, el a condus cercetări ecologice fundamentale pe principalele râuri din Transilvania, inclusiv pe Someș. Potrivit lui Sárkány-Kiss, acum 30 de ani problema exploatării mascate sub pretextul regularizării albiei exista deja, dar „nu era făcută atât de brutal ca acum”. Tot mai multe companii exploatează albia râurilor, deoarece industria construcțiilor are nevoie de tot mai multe materiale.
„Pe Mureș, la Gornești, există o balastieră care funcționează de când eram copil, din anii ’50. De atunci, exploatarea a continuat pe o distanță de cca 100 km, sub pretextul regularizării albiei. Drept urmare, nivelul apei din această zonă a scăzut cu aproximativ un metru și jumătate, iar se vede clar că apele freatice se scurg din terenurile agricole spre albie”, a explicat biologul. El a adăugat că este dificil să se oprească această practică, deoarece autoritățile responsabile susțin că acestea sunt lucrări necesare pentru prevenirea inundațiilor.
Inginerii hidrotehnici nu iau întotdeauna în considerare aspectele ecologice
Din discuțiile purtate cu angajații de la Apele Române a reieșit că pentru majoritatea inginerilor protecția habitatelor acvatice și reținerea apei nu reprezintă priorități. Un angajat mai tânăr a explicat că „gestionarea apei” este obiectivul principal, iar generarea de venituri este, de asemenea, o preocupare importantă. Apa este vândută pentru consum potabil și irigații, în timp ce venituri semnificative provin și din taxele plătite de companiile de exploatare. El a mai afirmat că mulți ingineri sunt conștienți de impactul negativ asupra mediului și agriculturii, dar acest lucru nu este considerat un criteriu esențial în luarea deciziilor.
Un inginer de la Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa (ABA Someș-Tisa) a declarat că singura preocupare a instituției este ca apele mari să fie eliminate cât mai rapid.
„Ne interesează doar să scăpăm de apa mare cât mai repede în timpul viiturilor de primăvară sau al ploilor abundente, iar ce viețuitoare trăiesc în zonele dragate nu ne interesează. Pe noi ne interesează doar ca să nu fie inundații” – a precizat el. Acesta a adăugat că Someșul are prea multe meandre care nu au fost rectificate, iar el consideră benefică eliminarea acestora pentru a accelera scurgerea apei.
Când l-am întrebat după ce criterii sunt selectate sectoarele de râu pentru decolmatare, inginerul a explicat că, de obicei, companiile de exploatare contactează autoritățile pentru a obține permisiunea de extragere a nisipului și pietrișului. Cei de la Apele Române identifică apoi sectoarele respective, justificând activitatea ca fiind necesară pentru prevenirea inundațiilor. Aceste companii, practic, închiriază secțiuni ale râurilor pentru a le excava. Materialele extrase sunt apoi vândute conform contractelor lor.
Același inginer a menționat că un proiect major este în curs de planificare în apropierea Someșului: o autostradă care va lega Baia Mare de Satu Mare și de autostrada M3 din Ungaria. Se estimează că acest proiect va genera o cerere semnificativă de pietriș și balast în viitorul apropiat.
Urmează PARTEA II, marți, 18.02.2025
(Autor: Babos Krisztina / Transtelex )
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: Szilágyi-Palkó Pál / Transtelex)
