Marius Balo a stat opt ani în închisoare în China pentru 80 de dolari. Autoritățile l-au acuzat, în 2014, că ar fi primit această sumă de la cetăţeni chinezi, fără să ştie că provenea din comiterea de infracţiuni. A fost considerată fraudă contractuală.
Procesul a fost o farsă, povestește profesorul român pentru PressHUB. Marius Balo spune că a fost supus la interogatorii obositoare, iar în timpul arestului preventiv a fost menționut intenționat sub presiune psihică: se gândea chiar că va fi condamnat la moarte și executat.
Tânărul din Cluj, care preda engleza în China, nu a primit aproape deloc sprijin din partea statului român, în ciuda apelurilor sale disperate. Ar fi putut fi transferat în România în 2020, dar pandemia de COVID-19 i-a anulat această șansă. A fost eliberat abia în 2022.
Citește primul episod al interviului cu Marius Balo, cum a ajuns în China, de ce a fost arestat și cum s-a desfășurat prima parte a arestului preventiv.
Marius Balo poveștește, în episodul al doilea pentru PressHUB, torturile psihologice la care a fost supus, cum funcționează justiția din China, ce au făcut pentru el autoritățile din România și cum a reușit, în cele din urmă, să fie eliberat și să se întoarcă acasă după 8 ani.
PressHUB: De la data la care ai fost arestat și până la data la care a avut loc procesul, care a fost asistența consulară în procedurile din fața instanței judiciare din China pe care ai primit-o în mod concret de la autoritățile române? Consideri că statul român s-ar fi putut implica mai mult pentru a se asigura că îți sunt respectate drepturile și libertățile ca cetățean român aflat pe teritoriul Chinei?
Marius Balo: Bineînțeles. După trei zile am primit o vizita de la Consulul României din Shanghai. Mi-a spus foarte franc: „Noi nu putem să te ajutăm cu nimic!” Nici nu m-am așteptat, însă am văzut după aceea, auzind și despre alți străini arestați în acel loc, că se puteau face totuși lucruri. Poate semnificative, poate nesemnificative, însă ceva sigur se putea face.
Cum a decurs procesul? În ce fel ai beneficiat de asistență judiciară din partea statului român în timpul procesului?
Procesul a fost o farsă, cum sunt sunt toate procesele de fapt. Este un om care stă în scaunul judecătorului, altul este așezat în scaunul avocatului, însă totul e doar de formă. Nu contează ce spui sau dacă spui ceva. Totul a fost hotărât în momentul în care ai fost arestat. Procesul e doar ștampila care se pune pe acea hotărâre.
În urma procesului ai primit o condamnare de 8 ani de închisoare cu executare, 100 000 RMB amendă și deportare către Curtea Intermediară Nr. 2 din Shanghai. Se putea face apel la această sentință? Ai folosit acest drept?
Se putea face. Nu am făcut, pentru că mi s-a comunicat de către ofițerii din casa de detenție că la apel din 10.000.000 de cazuri doar în 2 dintre s-a schimbat sentința și asta pentru că se descoperise adevăratul criminal și acel biet individ pe care ei îl torturaseră la sânge să recunoască faptul că el e criminalul (ceea ce face fiecare până la urmă, pentru că nu poți să reziști) a fost eliberat fără nici un fel de compensație sau nici un fel de scuze.
făcând apel îți prelungești șederea în cușcă cu 1, 2 sau 5 ani. Știu un cetățean australian care era acolo în 2015, așteptându-și sentința la apel și acum e tot acolo, așteaptă în continuare.
Marius Balo
În septembrie 2016, făceai o cerere către Consulatul Român din Shanghai pentru transferul în România în vederea executării restului de pedeapsă în țară. Care a fost răspunsul primit în urma cererii adresate consulatului?
Mi s-a spus că cererea a fost trimisă la București. Și apoi, timp de trei ani, nici o veste. Abia după ce au apărut în presă informații despre necazul meu, abia atunci au început lucrurile să se miște.
La câteva luni distanță, în ianuarie 2017, scriai un memoriu adresat Ambasadei României din Beijing în care implorai intervenția statului român, descriind istoricul arestării și al încarcerării, solicitând încă o dată transferul pentru executarea pedepsei acasă. Cum a răspuns Ambasada României la memoriul adresat?
Nu a răspuns. Deloc. Primul contact cu Ambasada l-am avut abia în 2019.
Marius Balo
În 2019, în presa din România apăreau declarațiile avocatului tău care acuza public autoritățile române de lipsa de implicare în oferirea asistenței consulare, de data aceasta tu fiind deja încarcerat de 5 ani în penitenciarul de maximă siguranță din Shanghai. Din nou, cererea de transfer era adusă în atenția Ministerului Justiției din România. Ce progrese s-au făcut la data respectivă de către partea română, în vederea soluționării cererii de transfer lansate deja de nenumărate ori?
Abia atunci au început lucrurile să se miște. Doamna Ministru Ana Birchall a negociat cu Ministerul de Justiție chinez și a obținut aprobarea autorităților de la Beijing. Mai trebuia doar să fie trimisă o escortă de poliție care să mă aducă acasă.
Care au fost condițiile de detenție din penitenciarul de maximă siguranță din Shanghai? Cum decurgea o zi din viața ta ca deținut?
Ne trezeam la 6:30. Urma micul dejun care consta în orez fiert în apă și o chiflă crescută la abur de mărimea unei cărți de credit. Apoi începea munca, întreruptă doar de masa de prânz, orez din nou cu legume în zilele bune, în zilele mai puțin bune orez cu iarbă. La ora 17.00, venea cina, din nou orez cu ridichi sau cu castraveți. Mai prindeai și o bucățică de carne, însă mai rar. Seara, la ora 21.00, erai închis în cameră.
Care au fost cele mai grele momente din închisoare și cum anume ai reușit să reziști detenției? Ai avut momente de disperare?
Momente de disperare nu am avut, însă am avut momente grele. Momentul în care mi-am aflat sentința a fost foarte greu. Momentul in care mi s-a transmis să nu mai insist cu transferul, pentru că dacă voi insista mi se va da să trăiesc restul de pedeapsă în țară în cele mai grele condiții cu putință. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că nu am ajuns să experimentez acele amenințări.
În România din timpul regimului comunist, condițiile de exterminare din închisorile politice puteau fi explicate din perspectiva luptei de clasă în care era angrenat partidul comunist. Condițiile vecine cu tortura din pușcăriile chineze, cum crezi că se explică?
În China, tortura este o artă care se tot perfecționează de mii de ani.
Picătura chinezească, castrarea și moartea prin 1.000 de tăieturi sunt doar cele mai cunoscute exemple.
Marius Balo
Am văzut o fotografie în una din cărțile pe care le-am găsit acolo, făcută la începutul secolului trecut, în care un om era omorât prin tehnica celor 1.000 de tăieturi (se face o mica incizie cu un cuțit, după care se pune sare pe rană), iar cei cărora priveau, o mulțime uriașă, le sclipeau ochii de plăcere. Ei relativizează, nu empatizează.
Ai putut să îți faci prieteni în închisoare? Ai mai cunoscut, din rândul deținuților, cazuri similare cu al tău? Există vreun caz aparte care te-a marcat?
Toate cazurile sunt similare, pentru că în toate cazurile s-au înregistrat abuzuri. Nimănui nu i s-au făcut dreptate. Prieteni mi-am făcut, însă am fost mai apropiat doar de două persoane: Dima, un profesor de istorie din Belarus și Ali, un om de afaceri din Iran.
Mai sunt români în China care s-ar afla în situații asemănătoare cu a ta, din ceea ce știi tu?
Da, mai sunt doi români, din ce știu eu, condamnati la 12-13 ani de închisoare pentru cărți de credit. Pedepse absolut uriașe, m-am cutremurat când am aflat.
Ce anume ai învățat din detenție?
Am învățat să am răbdare. Am învățat să ascult. Am învățat că atunci când mă pornesc să fac ceva, orice ar fi, trebuie să pornesc cu două obiective: să o fac cu grijă și să o fac cu dragoste.
Ce sfaturi ai da unui tânăr care se lansează în necunoscut, vrând să își facă un rost în China?
Să nu meargă acolo. Sub nicio formă.
