Specialiști din societatea civilă au vorbit la Serviciul de noapte despre cele mai cele mai potrivite soluții pentru combaterea traficului de persoane și măsuri de reducere a exploatării sexuale a copiilor din centrele de asistență socială.
Cele mai multe victime ale traficului de persoane din Uniunea Europeană provin din România.
Informația se regăsește și în raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii pe această temă.
Una din patru persoane traficate este copil, iar 40% dintre copiii dispăruți în România sunt orfani.
Fie că este vorba despre exploatare sexuală sau de muncă, de cele mai multe ori victimele sunt minore, iar autoritățile tratează problema superficial, țara noastră neîndeplinind pe deplin standardele minime pentru reducerea și chiar eliminarea traficului de persoane, susțin experții americani.
Autoritățile nu au verificat indicatorii de trafic de persoane și nu au identificat în mod proactiv victimele din rândul populațiilor vulnerabile.
Mai mult, Guvernul nu a oferit finanțare suficientă ONG-urilor pentru servicii de asistență și protecție, lăsând majoritatea victimelor fără servicii, expuse riscului de retraficare, se arată în raport.
O realitate care ar trebui să ne înfioare și să determine măsuri ferme de prevenire a acestui fenomen din partea autorităților.
Pericolul de pe rețele sociale: “Noile metode de urmărire le permit traficanților să monitorizeze orice mișcare a victimelor, orice vorbă și să le facă și mai grea ieșirea, în cazul în care s-ar ivi o portiță”.
Raportul realizat în SUA vorbește și despre exploatarea online.
Potrivit unei cercetări realizate de experți români s-au identificat 500 de victime exploatate sexual și în jur de 327 au fost victime ale pornografiei infantile, iar potrivit legislației în vigoare acestea sunt încadrate la traficul de persoane.
Metodele de recrutare sunt diverse, iar traficanții își folosesc toate “armele” din dotare: manipulare, minciună, promisiuni false, oferte atractive care țintesc direct traumele celor vizați.
Unii se ascund chiar sub umbrela unor firme care recrutează persoane pentru oferte de muncă în străinătate.
“Mediul online a devenit din ce în ce mai periculos, mai ales după perioada pandemiei, când totul s-a mutat în online. Traficanții și-au adaptat imediat metodele și au început să intensifice traficul de ființe umane prin racolare pe internet. Ba mai mult, a devenit și mai greu să te aperi pentru că se ascund sub acoperirea unor firme de recrutare pentru oferte de muncă în străinătate sau chiar în România. În felul acesta, reușesc să obțină date de identificare despre persoanele vizate, le cer să se identifice cu buletinul, au acces la adresele lor, așa încât e și mai greu pentru victimă sau pentru o potențială victimă, să își ia măsuri de precauție. În plus, în momentul în care ajunge să fie traficată, persoana este și mai încorsetată. Nu are practic șansa de a găsi o portiță de scăpare printr-un client mai cumsecade, care să-i ofere o mână de ajutor. Pentru că noile metode de de urmărire le permit traficanților să îi monitorizeze orice mișcare, orice vorbă și să să-i facă victimei și mai grea ieșirea în cazul în care s-ar ivi o portiță”, a spus prof. univ. Aurora Martin , vicepreședinta International Institute for Human Security, cunoscută luptătoare împotriva discriminării și pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.
Și Republica Moldova se confruntă cu fenomenul traficului de persoane.
Pe fondul vulnerabilităților din țara vecină, sunt expuși in egală măsură fenomenului atât copiii, cât și adulții.
Fenomenul nu are o amploare atât de mare în mediul on-line, ci mai degrabă în teren, inclusiv cu complicitatea polițiștilor, spune Veronica Lupu, juristă, activistă în combaterea traficului de persoane, fondatoarea Asociației Femeilor Juriste din Moldova.
Din cauza sărăciei, femeile si adolescentele fac orice să plece din țară.
“Vorbim despre fete tinere, care sunt exploatate în zone cunoscute de obicei de întreaga societate, inclusiv de polițiști. De aceea, aș putea să zic că situația în Republica Moldova este similară( n.red: cu cea din România), doar că este mai complicat, deoarece femeile din Moldova, inclusiv sub identitate falsă, părăsesc țara. Cunoaștem că există dubla cetățenie, ori foarte multe femei și foarte mulți cetățeni care își doresc să plece în afara țării vor accepta uneori și o identitate falsă pentru a atinge acel scop pe care și l-au propus. Și aici apare o situație specifică, traficul de ființe umane, în care cetățenii fiind scoși în afara țării printr-o ilegalitate sunt extrem de vulnerabili”, atrage atenția Veronica Lupu.
În Republica Moldova, abia în anii 2000, Asociația Femeilor de Carieră Juridică, alături de alte persoane din mediul juridic, au reușit să convingă instituțiile statului că traficul de ființe umane este o problemă extrem de gravă, care se răsfrânge, în special, asupra femeilor și fetelor recrutate pentru exploatare în prostituție
De atunci, Asociația Femeilor de Carieră Juridică, alături de organizații internaționale, face eforturi considerabile pentru a dezvolta programe de asistență juridică, inclusiv asistență în instanța de judecată, în identificarea victimelor în afara țării, repatrierea, documentarea, orientarea profesională și reintegrarea victimelor.
Din păcate, în Republica Moldova, societatea a pierdut bătălia cu criminalitatea organizată, iar victimele continua să fie exploatate în forme noi pe care ar trebui să încercăm să le descoperim , mai susține Veronica Lupu, fondatoarea Asociației Femeilor Juriste din Moldova.
Se schimbă profilul victimei: femeile educate aduc câștiguri mai mari pentru traficanți
Traficul de ființe umane este strâns legat de crima organizată și de traficanți, iar vulnerabilitățile create de pandemie, riscurile sanitare, criza războiului din Ucraina fac ca traficanții să poată identifica si recruta mult mai ușor victimele.
Se constată, însă, că profilul victimei se schimbă, fiind vorba acum și de victime cu poziții importante în societate care, din punct de vedere al traficanților, aduc venituri mai mari.
“Din toată activitatea care o cunosc eu din anul 2000, am cunoscut victime ale traficului, femei cu poziții destul de importante cum ar fi medici, pedagogi, studente la facultăți de drept, de medicină și în țară și peste hotare. Cu cât victima arată mai bine, este intelectuală, veniturile aduse traficantului sunt mai mari sau foarte mari. Doar că deseori, ei folosesc vulnerabilitatea victimei sărace. Având o situație economică și socială precară, ei consideră că victima nu se poate apăra și se va supune ușor“, spune Veronica Lupu.
Cooperarea dintre cele două țări, România și Republica Moldova, în acest domeniu este esențială, pentru că vorbim despre criminalitate organizată, transfrontalieră și transnațională.
Traficanții își duc victimele dintr-o țară în alta, le îndepărtează de zonele în care ar putea să ceară ajutor, de țările în care cunosc limba, cunosc instituțiile.
Soluția ar fi ca instituțiile statului să fie proactive, responsabile, să identifice rețelele și să aibă o cooperare eficientă de la stat la stat, în sensul identificării cazurilor de trafic de ființe umane, cât mai timpuriu, pentru a evita exploatarea de lungă durată, adaugă fondatoarea Asociației Femeilor Juriste din Moldova.
Copiii nimănui. Exploatarea sexuală a copiilor din sistemul de protecție
Din păcate, copiii victime ale violenței și exploatării sexuale din sistemul de protecție, desi există, nu figurează în nicio statistică.
“Nu avem niște standarde de servicii sociale adaptate pentru victimele minore. Situația este și mai îngrijorătoare dacă ne gândim că la nivelul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) doar două au servicii adresate victimelor traficului de persoane. Dar am spus victimelor traficului de persoane, nu victimelor minore. Atunci când există o victimă minoră, de obicei e plasată unei organizații care trebuie să găsească soluții. Este vorba de acele organizații care sunt slab finanțate și găsesc soluții, fie într-o mănăstire, fie într-o locație pentru victimele violenței domestice. Acest lucru presupune că victima, neprimind niște servicii consistente care să o protejeze, se poate întoarce la persoana care o exploata și redevine victimă”, subliniază Aurora Martin , vicepreședinta International Institute for Human Security.
Problema cea mai mare este că în România nu se cunoaște dimensiunea reală a traficului de copii.
Apoi, legislația este incompletă, instituțiile publice care se ocupă de combaterea fenomenului sunt puține, iar ONG-urile care se luptă cu acest flagel nu au o finanțare adecvată, au atras atenția în repetate rânduri reprezentanții Centrul de Advocacy si Drepturile Omului (CADO), o organizație neguvernamentală care a inițiat două proiecte de combatere a traficului de persoane – REACT si PACT.CO.
Muzeul Mobil al Sclaviei Moderne, parte a proiectului PACT.CO
În cadrul proiectului PACT.CO derulat de Asociația CADO, are loc o campanie de conștientizare a copiilor din centrele de protecție socială asupra violenței și exploatării sexuale.
20 de județe ale țării sunt vizitate, în această perioadă, de un muzeu mobil, care iese din tiparele cunoscute.
Muzeul Mobil al Sclaviei Moderne, un microbuz în interiorul căruia sunt imagini cu victime ale traficului de persoane și în care pot fi audiate povești reale ale acestora, ar trebui să ajungă la cât mai mulți oameni, astfel încât aceștia să evite să cadă pradă traficanților.
Poveștile ce pot fi ascultate sunt șocante și au rolul de a-i conștientiza pe tineri în așa fel încât numărul victimelor să scadă.
“Am mers în 13 locații cu acest Muzeu Mobil al Sclaviei Moderne. Am întâlnit 600 de elevi, cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani, aflați în în sistem de protecție. Am străbătut practic țara de la Botoșani până la Giurgiu și în fiecare locație vizitată, am mers la DGASPC-uri, acolo unde copiii, tinerii, adolescenții primeau serviciile de protecție asistată. De ce acești copii? Pentru că ei sunt vulnerabili la trafic, sunt vulnerabili cu atât mai mult cu cât se apropie de vârsta de 18 ani și au opțiunea de a ieși din sistemul de protecție și este îngrijorător că la nivel mondial, în ultimii 15 ani, s-a triplat numărul de victime din rândul copiilor”, a povestit Aurora Martin la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.
50 de milioane – numărul “sclavilor moderni” din toată lumea
Muzeul Mobil al Sclaviei Moderne are rolul de a trezi o reacție în rândul publicului tânăr, să-I atenționeze asupra unor riscuri despre care nu le vorbește nimeni.
“Sunt peste 50 de milioane de sclavi la ora actuală. Intenția mea cu acest muzeu mobil al sclaviei moderne a fost să merg în sate, în sate și orașe mici, acolo unde lipsa de mijloace financiare, lipsa de formație, lipsa de educație favorizează vulnerabilizarea tinerilor și nu numai a tinerilor. Așa încât în momentul în care un traficant vine și le face o ofertă de lucru de nerefuzat, devin automat victime ale traficanților”.
Aurora Martin
Emoția a fost mare atunci când Aurora Martin a povestit despre reacțiile copiilor din centrele de protectie a minorilor.
“Ascultând acești copii mi-am dat seama cât de mult le lipsește un psiholog, cât de mult lipsește cineva care să-i privească ca pe niște oameni care se confruntă cu o tragedie”, a povestit, printre lacrimi, Aurora Martin.
Proiectul Muzeul Mobil al Sclaviei Moderne se va extinde și în alte țări pentru a ajunge și acolo unde victimele sunt duse pentru a fi traficate.
Pentru a preveni si combate fenomenul traficului de persoane, dar și pe cel al violenței și exploatării asupra copiilor din centrele de protecție socială, este nevoie de educație, de sprijin din partea sistemului de învățământ, de ore de educație sexuală, de specialiști la nivelul DGASPC-urilor și de un cadru legislativ bine pus la punct.
Nu în ultimul rând se simte nevoia unui sprijin legislativ mai consistent, prin creșterea sancțiunilor împotriva traficanților.
Iar un program de educație pentru copiii din sistemul de protecție, bazat pe fapte reale și pe sfaturi concrete este mai mult decât necesar, spune prof. univ. Aurora Martin.
“Un asfel de program ar trebui să conțină informații utile. În momentul în care ies pe stradă, nimeni nu le spune că atunci când te duci într-un bar nu trebuie să-ți lași băutura neacoperită, să nu riști să te trezești cu droguri în ea. Nimeni nu le spune cum să se apere pe stradă, nimeni nu le spune că traficul de persoane nu e doar pentru anumite persoane, că traficul de persoane vizează pe toată lumea. Eu am vorbit, am avut întâlniri cu câteva mii de elevi, de studenți. Cu toate astea, am fost în India și eram pe punctul de a fi răpită de o astfel de persoană. În ultimul moment a intervenit cineva și am reușit să fiu salvată. Dacă mie, care știu și vorbesc despre asta, mi se poate întâmpla, atunci nimeni nu e complet protejat. De aceea, cred că ar trebui să se vorbească nu numai la orele de dirigenție, ar trebui un curs special de de educație pentru prevenirea situațiilor de trafic, de violență. În plus, eu aș merge și pe linia educației juridice. Cred că ar trebui o specializare și la facultățile de drept pe zona de trafic. Vedeți, multe dintre victimele traficului primesc un avocat din oficiu și ar trebui ca acești avocați să fie într-adevăr specializați pe această zonă, așa încât să le ofere servicii adecvate”.
Dincolo de proiectele de combatere a traficului de persoane – REACT si PACT.CO – CADO își propune în continuare să determine câteva modificări legislative printre care Legea consilierii psihologice.
De asemenea, CADO încearcă să sensibilizeze și instituțiile europene cu privire la acest subiect.
“Mai rămâne să lucrăm la modificarea Legii consilierii psihologice. Sperăm să putem cumva să contribuim și la alte modificări legislative , la politici și proceduri, cum ar fi măsuri de urgență pentru protecția victimelor, noi lucrăm și cu Comisia Europeană, astfel încât să se poată sesiza pe acest subiect”, spunea recent, tot la Serviciul de noapte, Isabela Mihalache președinta CADO.
Un articol de: Luminiţa Voinea | Radio România Actualități, 28 iunie 2023
Sursa: https://www.romania-actualitati.ro/
Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 26/27 iunie 2023
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului PACT.Co – Prevenire, Advocacy și Constientizare împotriva Traficului de Copii, susținut prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
