Crin Antonescu: un președinte (anti sau pro) occidental?

Data:

Crin Antonescu este candidatul cu cea mai mare susținere la prezidențialele din acest an: PSD, PNL și UDMR s-au aliniat în spatele lui cu gândul că ar fi singurul care ar păstra matricea puterii neschimbată.

Toate cele trei partide îl cunosc bine fiindcă au lucrat împreună în perioada 2007-2014 în care adversarul lor comun era președintele de atunci Traian Băsescu. În 2009, Dinu Patriciu, un liberal care a profitat din plin de legăturile lui cu politica pentru a deveni miliardar, i-a oferit lui Antonescu cea mai mare trambulină de până atunci, după cum povestește Emilian Isailă pe spotmedia.ro.

Citește și: De ce aleg candidatul 11, ultimul din listă

Pe vremea când Crin Antonescu era ministrul Sporturilor în guvernul Convenției Democrate, care împreună cu Partidul Democrat câștigase pentru prima dată alegerile în fața partidului fondat de Ion Iliescu, Dinu Patriciu cumpăra compania de stat Rompetrol (1998), apoi rafinăria Vega (1999), Petros SA (2000) și în cele din urmă a reușit să preia pachetului majoritar al Petromidia SA (2001), cea mai modernă rafinărie și complex petrochimic din țară.

În 2006, premierul PNL de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, i-ar fi cerut președintelui să-l ajute pe Dinu Patriciu în procesul privind manipularea bursei, dar totul a ieșit la iveală ulterior iar Traian Băsescu i-a acuzat pe cei doi liberali că au vrut să intervină în justiție. Dinu Patriciu a devenit unul dintre marii adversari ai lui Traian Băsescu și, după de a cumpărat cotidianul Adevărul, s-a asociat cu ceilalți moguli din mass media (Sorin Ovidiu Vântu, care avea Realitatea TV și Dan Voiculescu, fondatorul Antenelor) cu obiectivul susținerii debarcării lui Băsescu. În această ecuație complexă, în care marii patroni media aveau procese în justiție, Crin Antonescu a devenit una dintre speranțele politice ale celor care voiau să oprească lupta anticorupție.

Citește și: Dragoș Sprânceană și jocurile geopolitice

În 2012, când a avut loc ceea ce presa internațională a numit o încercare de lovitură de stat, Crin Antonescu a fost unul din personajele centrale ale acțiunii de răsturnare a ordinii constituționale, alături de premierul de atunci Victor Ponta: Parlamentul l-a suspendat pe președinte, au fost schimbați șefii celor două camere şi Avocatul Poporului, în așa fel încât guvernul să poată da ce ordonanțe de urgență vrea. Antonescu, care devenise șeful Senatului, a declarat pe 2 iulie 2012 că „miza sesiunii extraordinare a parlamentului este schimbarea judecătorilor Curţii Constituţionale”.

Fără intervențiile liderilor americani și europeni, România ar fi eșuat într-o republică a mogulilor, în care Antonescu devenit președinte interimar ar fi putut avea șanse să-și capitalizeze contribuția și să rămână la Cotroceni. La alegerile din 2009 ratase calificarea în turul al doilea, deși a avut cel mai bun scor (20,02%) al unui candidat liberal la funcţia supremă în stat: 1.945.831 de voturi.

Citește și: Cursa prezidențială, pe ultima sută de metri

În 2014, s-a dovedit a fi unul dintre puținii politicieni care se țin de cuvânt și demisionează din fruntea PNL după ce partidul pe care îl conduce nu reușește să obțină 20% la europarlamentare. Înainte să iasă din scenă, a mutat brusc partidul din grupul ALDE al Parlamentului European în grupul conservatorilor europeni, punându-și cenușă în cap pentru momentul 2012 și prefigurând o unificare a dreptei autohtone. Cu totul întâmplător, soția lui, Adina Vălean, a ajuns imediat vicepreședinta Parlamentului European și câțiva ani mai târziu comisar european pentru Transporturi. Crin Antonescu s-a mutat la Bruxelles, unde se simţea mai bine ca la București, după cum mărturisea în 2022 la Digi24: „Fac ce-mi place, când îmi place (…) E minunat să bei o bere sau o cafea, undeva în public, și să nu dai nimănui nici o explicație”. Vreme de 10 ani, anonimitatea îi convine, se ocupă de fiica lui adolescentă și de plăcerile lui cotidiene, spune că e „semi-atent la politică”, dar că „nu i se mai pare deloc pasionant”.

Continuarea, în Deutsche Welle

Citește și: Răul mai mic și binele mai mare

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Sabina Fati
Sabina Fati
Jurnalist la Deutsche Welle, Sabina Fati este cunoscută pentru analizele şi editorialele ei pe teme politice, diplomatice şi din sfera relaţiilor internaţionale. A urmat cursuri de ştiinţe politice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti. În 2004 a obţinut titlul de doctor în istorie cu o teză despre Transilvania la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, sub îndrumarea profesorului Alexandru Zub. Din 2008 până în 2015 a fost visiting professor la Universitatea Bucureşti, Departamentul de Ştiinţe ale Comunicării.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related

De ce aleg candidatul 11, ultimul din listă

Conducerea Autorității Electorale Permanente (AEP), asigurată de UDMR, joacă...

Dragoș Sprânceană și jocurile geopolitice

Mefiența față de Macron și slugărnicia față de Trump...

PUTEREA A CINCEA | Întoarcerea subteranei

De câteva zile, îmi dă târcoale o întrebare: de...

PUTEREA A CINCEA | Vladimir Tismăneanu: Originile ceauşiste ale suveranismului

Se agită spectrul „soroșismului” ca factor dizolvant al legăturilor...