duminică, 24 octombrie 2021
spot_img
AcasăNewsletterCristian Preda: „În materie de democrație, suntem toți autodidacți”

Cristian Preda: „În materie de democrație, suntem toți autodidacți”

Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice a Universităţii din București, a publicat recent, la Humanitas, volumul De ce ațipesc parlamentarii? Și alte întrebări pestrițe despre politica românească. 

De la acest volum a pornit interviul de mai jos.

Ațipesc mai des/mai mult parlamentarii de la noi decât ai altora?

Am avut colegi în Parlamentul European care moțăiau frecvent. Unul era neamț și prezida chiar o comisie importantă. Se trezea, însă, la timp. Când trebuia să intervină, o făcea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

La noi, deputații și senatorii au fost înfățișați picotind încă din vremea lui Cuza. De pildă, N.T. Orășanu îi critica pe aleși pentru că dormeau pe ei, deși primeau diurne grase.

În multe ocazii, somnolența e asociată cu demagogia. Sau, mai precis, cu trăncăneala, care pare a fi o compensare haotică a dezinteresului de fond. Cartea mea nu caută, însă, să denigreze pe cineva.

N-am citat numele vreunui somnoros. Am vrut chiar contrariul, și anume un soi de reabilitare a politicii democratice în ochii cetățeanului. O reabilitare care presupune refacerea încrederii în parlamentarism, în retorica de bună calitate, în munca de care e nevoie într-un for deliberativ.

Dar instituțiile noastre ațipesc mai des sau dorm pe ele mai mult decât ale altora?

E firesc ca Parlamentul să fie mai lent decât Guvernul. Promptitudinea în acțiune este trăsătura Executivului: numele acestuia derivă din actul de a pune în aplicare o sentință.

Asta așteptăm de la un premier sau de la miniștri: să acționeze prompt, cu hotărâre. De la deputați ne dorim să voteze legi bune, iar ele sunt așa dacă sunt atent croite. Uneori, asta cere timp. Legile europene intră în vigoare după luni de deliberare. În unele cazuri, foarte complexe, poate dura ani până să ai legea.

A cumpăni, a întoarce pe toate fețele o problemă înainte de a legifera nu înseamnă a intra în hibernare, a nu-ți face treaba. Funcționarea sistemului nostru bicameral, în forma actuală, e deficitară. De multe ori, prima cameră sesizată nu ia în seamă proiectele de legi depuse, fiindcă decizia e luată de a doua cameră. În loc să profite de posibilitatea de a da lecturi elaborate, nuanțate, parlamentarii abandonează.

„Somnul” instituțiilor naște monștri?

Da, așa se întâmplă în multe cazuri. Iar când vorbim despre „somn”, e clar că vedem oamenii din instituțiile cu pricina care nu-și fac datoria. Polițistul care cască gura în loc să patruleze, procurorul care doarme pe el și nu face anchete, medicul care nu te primește în sala de operație până nu-i dai șpagă, profesorul care ațipește la ore, ca să aibă „clienți” la meditațiile făcute cu copiii pe care-i are în grijă la școală, birocratul care nu poate redacta o adeverință de trei rânduri decât în trei săptămâni sunt la fel de „monstruoși” ca și Parlamentarul ațipit sau ministrul care doarme pe el la reuniunile de la Bruxelles cu omologii săi europeni.

Culmea e că somnul a ajuns pentru unii chiar o scuză. Una care îi aruncă în ridicol: gândiți-vă la ministrul liberal care deunăzi, când șoferul său a luat-o pe contrasens și a accidentat doi polonezi, s-a deresponsabilizat zicând că ațipise pe bancheta din spate.

De ce ați insistat – în cea mai recentă carte a dumneavoastră – să dați răspunsuri serioase / clare-cristal unor întrebări, le spuneți și dumneavoastră așa, „pestrițe”?

Am pus „pestriț” în subtitlul cărții, fiindcă termenul are un sens politic foarte vechi. Platon compara democrația cu o „haină împestrițată”. E, spunea el, un regim în care regăsim „toate caracterele”. Și lumea noastră e pestriță. Se întâmplă așa întrucât cetățenii formulează întrebări precum cele de la care am plecat și eu în alcătuirea cărții: De ce avem atâtea partide?

Cine e de dreapta și cine de stânga? Cum ajungi premier? Care e cel mai bun președinte pe care l-am avut? Și tot așa. Întrucât trăim într-o democrație, e firesc ca un cetățean nu doar să formuleze asemenea întrebări, ci să aibă și un răspuns propriu. E la fel de firesc ca el să judece pe oricine și orice, construindu-și astfel partizanatul.

Eu am preluat întrebările, dar n-am răspuns ca un cetățean. Am lăsat deoparte orice patimă politică, orice decepție, orice iluzie și am formulat răspunsuri seci, folosind instrumentele științei politice.

Pentru că există o asemenea disciplină și ea ne dotează cu câteva instrumente care fac posibilă nu o opțiune, ci o explicație. Sau, dacă preferați, o lămurire a răspunsurilor agregate, a alegerilor colective, a deciziei democratice.

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE