La 1 ianuarie 2025, Republica Moldova a fost lovită de o criză energetică fără precedent, cauzată de sistarea completă a livrărilor de gaze naturale de către Gazprom. Această decizie a afectat nu doar populația, ci și industria și infrastructura energetică a țării, aducând în prim-plan vulnerabilitatea energetică a Chișinăului și forțând o accelerare a procesului de independență energetică.
Contextul deciziei Gazprom și impactul asupra Transnistriei
Regiunea separatistă Transnistria, considerată de-a lungul decadelor un avanpost rusesc, s-a trezit brusc fără gaz rusesc la începutul anului 2025. Deși Gazprom a justificat această decizie printr-o datorie neachitată de 709 milioane de dolari, realitatea este că Transnistria primea gaz gratuit de la Moscova, acumulând o datorie uriașă de 11,1 miliarde de dolari. De facto, Gazprom nu a mai susținut regimul de la Tiraspol, iar sistarea gazului a afectat puternic economia regiunii, determinând închiderea unor întreprinderi-cheie, precum Uzina Metalurgică de la Râbnița și Centrala Electrică de la Cuciurgan.
În același timp, Chișinăul, care nu mai cumpără gaze rusești din 2022, a fost nevoit să achiziționeze energie electrică din România la un preț mai ridicat, ceea ce a dus la creșterea prețurilor pentru consumatori. Uniunea Europeană a intervenit rapid, oferind un pachet de sprijin de 250 de milioane de euro, inclusiv 30 de milioane de euro destinate achiziționării de gaze pentru Transnistria.
România a jucat un rol crucial în atenuarea efectelor acestei crize energetice. Începând cu luna ianuarie 2025, Bucureștiul a crescut livrările de energie electrică către Republica Moldova, furnizând în unele perioade chiar și 80% din necesarul energetic al țării. De asemenea, guvernul român a facilitat accesul Chișinăului la rezervele strategice de gaze, oferind 150 de milioane de metri cubi de gaz pentru a asigura continuitatea furnizării de energie în lunile critice de iarnă. Această susținere a fost însoțită de un sprijin logistic și tehnic, prin conectarea accelerată a Republicii Moldova la infrastructura energetică europeană.
Strategia Moscovei: destabilizarea Republicii Moldova prin criza energetică
Decizia de a sista gazul către Transnistria este văzută de mulți analiști ca o tactică a Kremlinului pentru a destabiliza Republica Moldova înaintea alegerilor parlamentare din toamnă. Moscova a folosit această criză pentru a amplifica nemulțumirile sociale din Republica Moldova și pentru a slăbi guvernul pro-european condus de Maia Sandu.
În plus, Rusia și Tiraspolul au lansat o campanie de dezinformare prin care au acuzat Uniunea Europeană și Ucraina că ar fi responsabile pentru oprirea livrărilor de gaze. Politologul rus Boris Șapovalov a susținut că această criză este o consecință a „războiului hibrid” al Occidentului împotriva Rusiei, menită să rupă legăturile Chișinăului cu Moscova. În realitate, Gazprom a avut opțiunea de a continua livrările prin conducta transbalcanică, dar a ales să nu facă acest lucru, dovedind că obiectivul său nu era sprijinirea Transnistriei, ci provocarea unei crize politice și economice în Republica Moldova.
Reintegrarea cu raioanele de est: o nouă provocare pentru Chișinău
O altă consecință a crizei este că a adus în discuție, mai intens ca niciodată, problema reintegrării Transnistriei. Deși Moscova a susținut decenii la rând separarea regiunii, actuala criză ar putea determina o apropiere forțată între Tiraspol și Chișinău. Însă acest proces ar veni cu provocări imense pentru Republica Moldova, care nu are resursele necesare pentru a absorbi economic și social regiunea separatistă.
În cazul unei reintegrări, Moldova ar trebui să gestioneze o regiune cu infrastructură degradată, o economie dependentă de subvențiile rusești și o populație care nu se identifică în totalitate cu restul țării. De asemenea, Moscova ar putea folosi această situație pentru a-și menține influența asupra Republicii Moldova, așa cum a încercat în 2003 prin Memorandumul Kozak, care prevedea o Moldovă federalizată, cu Transnistria și Găgăuzia având puteri extinse.
Pe lângă aspectele economice și sociale, există și o componentă electorală semnificativă. Reintegrarea Transnistriei ar aduce aproximativ 300.000 de alegători noi (aproximativ 19% din totalul electoratului), majoritatea fiind pro-ruși și sceptici față de integrarea europeană a Republicii Moldova. Aceasta ar putea schimba semnificativ echilibrul politic din țară, afectând poziția partidelor pro-europene și facilitând o influență sporită a Rusiei asupra deciziilor strategice ale Republicii Moldova.
Prezența militară rusă și securitatea regională
Un alt obstacol major în calea reintegrării este prezența trupelor rusești în Transnistria și depozitele de muniții de la Cobasna, care conțin zeci de mii de tone de armament sovietic. Moscova nu și-a manifestat niciodată intenția de a retrage trupele, iar orice negociere în acest sens ar implica discuții complexe între Chișinău și Kremlin. Pe de altă parte, autoritățile moldovenești consideră că retragerea trupelor ruse este esențială pentru suveranitatea și stabilitatea Republicii Moldova.
Concluzie
Criza energetică din Republica Moldova nu este doar un incident economic izolat, ci un capitol într-un scenariu geopolitic mai amplu, în care Rusia își exercită influența prin strategii hibride menite să submineze stabilitatea guvernului pro-european de la Chișinău. Lipsa gazului în Transnistria și efectele acestei crize asupra Republicii Moldova servesc drept pârghii pentru a spori nemulțumirea publică, creând un climat de instabilitate socială și economică pe care Kremlinul l-ar putea exploata în perioada electorală.
În acest context, guvernul de la Chișinău trebuie să acționeze decisiv, consolidându-și parteneriatele strategice cu Uniunea Europeană și NATO, pentru a reduce dependența energetică și pentru a contracara tentativele de manipulare politică și economică. În plus, măsurile de securitate cibernetică și combaterea dezinformării devin esențiale pentru a preveni alte tentative de influențare a opiniei publice prin mijloace ostile.
Într-un scenariu mai larg, reintegrarea Transnistriei ar putea reprezenta atât o oportunitate, cât și un risc major pentru Republica Moldova. Gestionarea acestui proces trebuie făcută cu atenție, luând în considerare nu doar aspectele economice și sociale, ci și implicațiile geopolitice. Un eventual efort de reunificare ar trebui să fie însoțit de un sprijin internațional solid, pentru a asigura stabilitatea economică și securitatea națională.
România rămâne cel mai important partener energetic al Republicii Moldova, iar consolidarea acestei relații va fi crucială pentru securitatea energetică a țării. Prin continuarea proiectelor comune de infrastructură energetică și prin integrarea în piața europeană de electricitate, Chișinăul poate depăși actuala criză și își poate asigura un viitor mai stabil și mai sigur. Această criză trebuie privită nu doar ca o provocare, ci și ca un moment decisiv pentru afirmarea independenței și orientării strategice a Republicii Moldova.
Citește și: Alfabetizarea mediatică mai este o soluție în actuala eră digitală?
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
