„Sunt zile în care și 50 de pacienți pleacă din farmacie fără medicamentele necesare, iar statul român, prin Constituție, ne garantează dreptul la sănătate și la viață! Cum să le explicăm noi, farmaciștii, că o întreagă rețea de interese comerciale și un stat care nu negociază corect sunt vinovați? La ce îi ajută explicațiile?”, se întreabă Elena Dinte, președinta Colegiului Farmaciștilor Cluj și vicepreședinta organizației profesionale pe țară.
Carmen este o fetiță de 14 ani, care are frecvent nevoie de mesalazină, un tratament pentru colita ulcerativă. Pentru că nu se găsește, farmaciile din cartierul ei sunt permanent în urmărirea medicamentului, iar părinții apelează la toate cunoștințele din țară și străinătate pentru a-și ajuta fetița.
„În ultimele luni, am întâmpinat mari dificultăți în a găsi în farmacii acest medicament esențial, ceea ce a avut un impact negativ asupra stării de sănătate a copilului. Solicit respectuos o revizuire urgentă a stocurilor și a disponibilității mesalazinei în farmacii, precum și luarea măsurilor necesare pentru a asigura aprovizionarea continuă cu acest medicament esențial” – este mesajul mamei ei.
Nici Georgina nu a găsit la nicio farmacie din Huedin, de unde este, un anumit calmant pentru durerile mamei sale aflată într-un stadiu avansat al bolii. „Nu am găsit Tramadol de 50, am venit la Cluj să caut, dar domnul doctor este hotărât să îi prescrie altceva. Poate astea se găsesc”, îmi spune ea în timp ce așteaptă la cabinetul medicului oncolog din Cluj-Napoca, o altă prescripție.
Lipsesc medicamente esențiale
Nu e prima dată când apare o criză de medicamente în România, mai degrabă ea există într-o formă cronică care se accentuează cu fiecare an. Farmaciștii fac memorii, propuneri, chiar și mitinguri de protest, ca acum câțiva ani. Însă lucrurile nu s-au schimbat în mod esențial. În acest moment, spun ei, criza de medicamente vitale a ajuns într-un punct din care doar măsuri radicale o mai pot rezolva.
„Lipsesc medicamentele esențiale: oncologice, pentru diabet, boli cardiovasculare, bolile rare, afecțiuni oftalmologice, practic pentru multe afecțiuni grave, care pun în pericol viața oamenilor. Noi petrecem ore în șir căutând câte un medicament, facem comenzi către depozite, le justificăm, primim răspunsul că nu este, semnalăm la Agenția Națională a Medicamentului, de acolo ni se dau răspunsuri generale, care nu corespund realității. Practic, ni se comunică o listă de distribuitori la care figurează medicamentul, iar când mă întorc să-l cer de acolo, mi se spune că nu mai este sau este destinat deja altor comenzi”, explică farmacista Elena Dinte felul în care decurge cursa pentru obținerea unui medicament deficitar.
„Nu e normal, în primul rând pentru pacienți să caute disperați din farmacie în farmacie, apoi pentru noi să facem o vânătoare de medicamente. Nu e acceptabil să fim permanent în alertă, să ne luptăm pentru a le obține! Normal ar fi să le găsim oricând e nevoie de ele în cantitățile necesare!”, conchide ea.
Serul medical, mai ieftin decât apa
De ce are România o problemă cu furnizarea de medicamente pentru bolile cronice, grave sau bolile rare? Cauzele sunt multiple, însă interlocutorii noștri farmaciști, reprezentanți ai asociațiilor pacienților, medici, identifică în comun câteva.
În primul rând, ar fi vorba despre prețul mic stabilit de Ministerul Sănătății și plafonat prin CaNaMed (Catalogul Național al prețurilor la Medicamentele de uz uman eliberate cu prescripție medicală). Prețul mai scăzut decât în mai toate țările din Europa a făcut ca producătorii și distribuitorii să nu fie interesați de piața noastră.
„Dacă poți să vinzi mai scump, de ce să vinzi mai ieftin? Ministerul Sănătății nu este jucător pe piața medicamentelor, nu negociază, nu previne și nu preîntâmpină criza. Piața este tulburată de un Minister care nu intră într-un dialog cu producătorii și nu decide să joace cinstit pe piață. Și piața e o junglă!”, spune parlamentarul Emanuel Ungureanu, care conduce o asociație cu 180 de pacienți cu insuficiență renală și diabet.
„Aproape tot timpul sunt medicamente care lipsesc, an de an, e o dramă fără sfârșit! Chiar bolnavii spun că ar da un ban în plus pentru ele numai să se găsească. Pentru că altfel, ce fac? Iau la suprapreț de pe piața neagră, de oriunde găsesc și nici nu sunt siguri că nu sunt contrafăcute.”
„Statul român a decis să dea pe un flacon de ser mai puțin decât pe o sticlă de apă minerală! Vorbim de medicamentele esențiale fără de care oamenii pot să moară, care sunt de regulă compensate. Statul e primul interesat să facă economie, dar pune în pericol chiar viețile oamenilor! Or, Ministerul ar trebui să negocieze inteligent, pe cantități, să ceară discounturi de volume mai mari pentru că România are nevoi și o populație mai mari decât alte țări din Europa. Poți fi negociator bun sau prost! Au ales calea populistă: vedeți, noi nu scumpim medicamentele! Dar, dacă un pacient nu are azi un medicament necesar, boala lui se agravează și cheltuielile și riscurile pentru el cresc”, mai spune Ungureanu.
De ce, paradoxal, prețul mic nu e bun. Politizarea prețului
Președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC), Radu Gănescu, explică mecanismul prin care prețul mic creează criza medicamentelor și poate pune în pericol pacienții. „Politica prețului cel mai mic nu oferă disponibilitate pe piață. De multe ori prețul stabilit de România este sub nivelul de producție, iar asta ne scoate din joc. Pentru noi nu este disponibilitate, ni se dă ce rămâne. Dacă rămâne!”
În plus, prețul mic, la care cumpără statul român, favorizează exporturile paralele (sau re-exportul, cum mai este cunoscut exportul de medicamente importate pentru o țară, dar exportate în alta). Ce sunt acestea? „Suntem pe o piață intracomunitară, dacă distribuitorii pot să cumpere la un preț de 2-3 ori mai mic pentru România, dar pot să-l exporte ulterior la un preț de câteva ori mai mare în altă țară din UE, o fac! Nu sunt în regulă aceste exporturi paralele, dar dacă statul nu stăpânește piața și nu reușește s-o facă, atunci trebuie lucrat la cauze”, spune Gănescu.
Gheorghe M. a făcut infarct cu câțiva ani în urmă și i s-a prescris un anticoagulant. „La un moment dat, nu am mai găsit produsul la noi, mi l-au trimis rudele din străinătate. Am întrebat medicul curant și acesta mi-a spus că nu se găsește pentru că se duce la re-export. Atunci n-am știut ce înseamnă asta, apoi am aflat că importăm ieftin având prețuri plafonate și distribuitorii exportă în țările care cumpără la prețuri mai mari.”
Despre exporturile paralele, și Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, spune că sunt o practică frecventă, cunoscută de toată lumea din domeniu. „Dacă noi avem cel mai mic preț, de ce nu s-ar duce medicamentele pe alte piețe și să câștige de 3-4 ori prețul lor?”
„Avem un stat slab, care nu negociază și nu controlează”, este de părere Emanuel Ungureanu.
În mod neobișnuit, reprezentanții pacienților spun că au fost nevoiți să ceară creșterea prețului. „Noi îi reprezentăm pe pacienți, dar am fost nevoiți să cerem creșterea prețului oferit de statul român la achiziția unor medicamente esențiale. Pare ciudat, dar dacă ne ieftinim la medicamentele esențiale punem în pericol viețile oamenilor. Decât să nu-l am deloc, mai bine să-l iau cu un leu – doi mai scump”, spune Vasile Barbu, ANPP.
Farmaciștii sunt, la rândul lor, dispuși să facă eforturi pentru clarificarea și rezolvarea problemelor. „Nu este adevărat că noi nu vrem să aducem medicamentele ieftine, așa cum se spune. Dar nu există pe piață, nu le găsim la distribuitori! Câștigul unei farmacii de cartier este modest și nu din aceste medicamente poate veni, ci de la suplimentele alimentare, de la alt tip de medicamente și produse de igienă. Este o falsă imagine cum că famaciștii nu vor să aibă produsele ieftine. Dacă eu, farmacist în cartierul meu, nu pot să-i ofer pacientului care vine în farmacie cu rețeta, un medicament vital pentru sănătatea lui, îl pierd, data viitoare nu mai vine la mine. Ce interes aș avea? Am depus un jurământ să ocrotesc viața și să ajut oamenii bolnavi! Asta facem noi, farmaciștii, nu suntem niște comercianți.”
Și adaugă Elena Dinte: „Știți care este nedreptatea cea mai mare? Că vinovații de această situație, cu care ne luptăm de 30 de ani, sunt invizibili, nu ei stau în fața pacientului nevoit să aștepte o cutie de medicamente, ci noi, farmaciștii. Noi suntem față în față cu omul bolnav și nu putem explica, nici nu l-ar ajuta, că e vorba de neglijență, de populism, de stat slab, de exporturi paralele, de toate astea! Încercăm tot posibilul să-l ajutăm. Ne zbatem, căutăm, facem comenzi, stăm cu zilele pe telefon, cerem ajutor!”
Nu doar prețul este problematic
O altă cauză a deficitului de medicamente esențiale în România este neplata la termen din partea statului român (prin Casa de Asigurări de Sănătate – CAS). „Banii ajung la producător și 6 luni mai târziu”, spune Vasile Barbu, președinte ANPP. „Întârzierile la plata către producător sau distribuitor sunt în medie de 3-4 luni. Și nu mai sunt dispuși să livreze în condițiile în care alte state cliente plătesc la timp.”
Iar lista cauzelor continuă. Reprezentanții asociațiilor de pacienți spun că și materia primă pentru producția de medicamente este deficitară (de exemplu, acum lipsește Warfarina care intră în componența unor aticoagulante – ne spune președintele ANPP), iar trecerea de la un an la altul, odată cu vacanțele de sărbători, cu refacerea bugetelor, creează și ea sincope.
Însă, principala responsabilitate rămâne a guvernanților care ar trebui să previzioneze, să anticipeze, să negocieze și să plătească la timp.
În viziunea celor implicați, ar trebui făcuți următorii pași: digitalizarea sistemului, dar să se vadă stocuri reale de medicamente, nu fictive, o politică de schimbare a prețului – trebuie găsit un echilibru și un buget adecvat – pentru ca producătorii să nu se retragă de pe piața noastră, dar și o educație pentru un consum moderat de medicamente („Dacă îți cumperi preventiv mai multe cutii de paracetamol, s-ar putea să nu le consumi, dar să-i lipsescă altcuiva.)
Elena Dinte, președinta Colegiului Farmaciștilor din Cluj și vicepreședintă a Colegiului Național al Farmaciștilor, crede că primii pași spre rezolvarea crizelor țin de o corectă distribuție în teritoriu a stocurilor de medicamente și reglementarea mai strictă a exporturilor, „să fie ca în alte țări europene, care exportă doar surplusul”. „Nu e normal să purtăm pacienții prin toată țara, pe unde apare că ar exista un medicament și, când ajung acolo, să se fi terminat. E inuman! E împotriva rostului nostru ca farmaciști și nu vrem să mai continuăm așa!”
Maria C. este o pacientă care caută frecvent un anticoagulant într-o doză recomandată și care se găsește foarte greu. „Noroc cu farmacista din satul meu”, ne spune ea, „care merge în orașele din jur și caută prin toate farmaciile cu rețeta mea în mână. Uneori găsește, alteori nu. De aproape o jumătate de an găsește tot mai greu. Nu e normal!”
Citește și: Cum s-a transformat un castel ruină într-un Castel Viu. Experimentul Posmuș
Elena Dinte a cerut explicații de la Agenția Națională a Medicamentului, privind unele medicamente deficitare, inclusiv acest anticoagulant. Răspunsul lor a fost: „Farmaciile trebuie să transmită succesiv comenzi justificate către distribuitorii angrosiști cu care se află în relaţii contractuale, iar în cazul în care comanda justificată nu este onorată, farmaciile au obligația să anunțe Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, pe adresa de e-mail lipsamedicament@anm.ro, pentru a se efectua verificările care se impun, potrivit legislației specifice în vigoare”.
Dacă până aici pare promițător, te invită să-i anunți, la final vine precizarea: „Trebuie avut în vedere că, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România nu are în atribuție aprovizionarea farmaciilor cu medicamente. Sunt aspecte comerciale care se bazează strict pe relațiile contractuale dintre farmacie și distribuitorii engros parteneri.”
„Cu alte cuvinte”, traduce Elena Dinte esența comunicării, „suntem lăsați să ne descurcăm singuri, cum om putea, și noi și pacienții, într-un sistem în care ei fac regulile, ei creează jungla, ei te lasă pradă celor mai tari, mai puternici și mai inumani jucători din piață!”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
