Cultele au obținut tot. Rectorii în funcție la fel

Data:

spot_img

Trecerea proiectelor legilor Educației prin parlament a condus la un deznodământ previzibil: structurile cele mai puternice din statul român au obținut tot ce au vrut.

Dezbaterile din comisii nu au avut darul de a produce vreo surpriză în folosul educației pentru lumea de mâine: cultele, în frunte cu BOR, și rețeaua rectorilor politici și-au impus fără dificultate preferințele, astfel încât ceea ce va ieși în urma acestor dezbateri să răspundă voinței de intruziune politico-religioasă în actul educațional.

Nici nu era loc, de fapt, de surprize: parlamentarii majorității care discută aceste proiecte de legi se pricep la educație tot atât cât se pricep la finanțe, energie sau sănătate, adică deloc.

Rolul lor, de altfel, nici nu este de a fi pricepuți, ci de a da satisfacție acelor structuri care le vor aduce voturi în alegerile ce vin.

BOR și celelalte culte și-au demonstrat încă o dată influența pe care o au în societate: au impus Religia ca materie la bacalaureat. Astfel, la profilul uman, elevii vor putea alege acum și Religia ca probă opțională.

Desigur, ni se spune, elevii pot alege, nu e nimic obligatoriu, până la urmă ce e rău în asta? Nu este nimic rău în astă, cum să fie?

În condițiile în care predarea religiei în școli este una dintre cele mai mari farse ale procesului școlar actual, e firesc ca și examinarea să îmbrace forma unei farse. Și mai este o farsă și într-un alt sens: Religia se alătură disciplinelor socio-umane, precum Filosofia, Logica sau Psihologia.

Catehizarea impusă timp de treisprezece ani în școală trebuie verificată așa cum se verifică stăpânirea gândirii critice și logice, a cunoștințelor sociologice sau psihologice.

Singura noastră mirare este de ce doar la liceele cu profil uman?

Dacă tot este Religia o știință totală, singura știință care deține Adevărul absolut, așa cum pretind unii dintre zgomotoșii ei promotori, de ce nu este așezată la loc de cinste și la concurență cu Matematica, Fizica sau Chimia?

De unde această reținere, de unde această limitare? La fel trebuie să fie evaluată și credința unui fizician care crede în Big Bang sau a unui biolog pentru care evoluționismul mai înseamnă ceva.

Mai mult, cultele au obținut ca toți profesorii care predau alte discipline la liceele teologice vocaționale să primească un aviz din partea cultelor, ca un fel de certificat de bună purtare sau de bună credință. Căci nu poate preda Fizică sau Biologie (ca să nu mai vorbim despre Istorie sau Filosofie…) un profesor care nu și-a demonstrat fidelitatea față de Patriarhie sau care nu a demonstrat că este suficient de apropiat de cele sfinte pentru a tulbura ordinea sacră a lumii.

Și pentru că toate acestea nu erau de ajuns, BOR a insistat (și a obținut, cum altfel…) ștergerea din proiectele de lege a referințelor la diversitate sau la orientarea sexuală.

Cu alte cuvinte, diversitatea socială ține până acolo unde decide Biserica, iar combaterea discriminării de orice fel nu mai trebuie să fie treaba legiuitorului, lăsând grija ei pe seama legislației secundare.

Pentru BOR și aliații ei, diversitatea și pluralitatea sunt niște rătăciri ale lumii contemporane care trebuie combătute cu orice preț și șterse din limbajul legii și al oamenilor de rând.

Faptul că oamenii sunt diverși este doar închipuirea unor ideologii care vor să distrugă ordinea și unitatea lumii. E important ca ei să fie readuși la adevărurile fundamentale. Adică la fundamentalism.

În același timp și la schimb oarecum, rectorii politici au obținut practic eternizarea în funcție. Vor rămâne patroni necontestați ai universităților lor toți rectorii înregimentați politic, fie în PSD, fie în PNL, iar asta nu în raport cu vreo opțiune ideologică a lor (social-democrată, liberală sau de alt fel), căci acești rectori nu au capricii de această natură.

Nu, miza lor este înstăpânirea pe imensele resurse financiare și materiale ale universităților, resurse al căror control și a căror transparență, odată cu aceste proiecte de lege, sunt eliminate preventiv din actul legislativ.

Ce înseamnă toate acestea?

Înseamnă în primul rând că educația este doar un alt câmp de luptă în care cei mai puternici oameni din această țară și rețelele lor de interese trebuie să-și manifeste controlul discreționar.

Clasa politică își demonstrează decuplarea de la provocările și problemele școlii pentru a privilegia în abordările lor incoerente populismul (bunăoară negocierea procentului de locuri la admiterea în licee: ba colegii naționale, ba 60%, ba 50%, nimeni nu știe de ce, pentru că niciuna dintre aceste cifre nu are vreo fundamentare, vreun studiu de impact în spate).

Mai înseamnă că tot simulacrul de consultări desfășurat de anul trecut încoace și toate dezbaterile din societate au fost praf în ochi, pentru că, în cele din urmă, lucrurile vor arăta tot cum au vrut acești oameni.

Democrația românească se confirmă din nou ca fiind o mare prefăcătorie, o scenă de teatru în care figuranții nu fac decât să pună în evidență triumful eroilor principali.

În sfârșit, mai înseamnă că educația nu va fi în continuare acea prioritate cu care se tot laudă mincinos oamenii politici. Și nu va fi, nu atât din rațiuni bugetare (acolo știm deja că vom rămâne la acel rușinos sub 3% din PIB), cât pentru că niciuna din aceste decizii luate în aceste zile nu privilegiază o educație pentru secolul XXI, ci țin cont doar de interesele de putere și materiale ale rețelelor naționale de putere.

Nimic din ceea ce ar trebui să fie societatea românească în 2040 sau 2050, după ce copiii care intră azi în școală vor deveni maturi peste câteva decenii. Nimic despre relația cu o lume deschisă și plurală, în care diversitatea nu este ideologie, ci realitate de zi cu zi.

Nimic despre adaptarea conținuturilor predate și a formelor de predare la noile economii ale cunoașterii, la supraabundența informațională, la piața dinamică a muncii sau la provocările secolului (schimbări climatice, poluare, pandemii, globalizare, volatilitatea piețelor etc.).

Nu, nimic din toate acestea. Doar înstăpânire totală, fără rest și fără contestare posibilă, asupra minții și vieții copiilor. Dacă legile vor fi adoptate cu aceste amendamente, școala românească va continua să fie copilul sărac și neajutorat al societății românești. Căci, nu-i așa, fericiți cei săraci cu duhul…

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali predă filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles. Ciprian Mihali este simpatizant al partidului Reper.
1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Schimbarea la față a lui George Simion

Candidatul AUR la președinție, George Simion, în vârstă de...

Va trece si asta!

Filosoful britanic Tim Crane ironizează în cartea „The Mechanical...

Ciolacu, „premierul Nordis” – singur şi temător?

Premierul Marcel Ciolacu, 56 de ani, a consumat multă...

Revizionismul lui Simion și întâlnirile cu agenții ruși | Puterea a Cincea

Revizionismul lui Simion și întâlnirile cu agenții ruși. Calitatea...