Cum a afectat războiul Parcul Național Kamenskaya Sich și lacul de acumulare Kakhovka, au vrut să afle, în luna aprilie, oameni de știință și ecologiști din orașele Kherson și Kiev.
Aceștia au efectuat o expediție științifică în parc, care este situat pe malul lacului de acumulare. Expediția științifică a fost a cincea de la eliberarea malului drept al regiunii Kherson de sub ocupația militară rusească.
Nouă luni de ocupare a „Kamenskaya Sich”: consecințe asupra mediului
Unul dintre cele mai tinere parcuri naturale naționale din Ucraina, „Kamenskaya Sich”, și-a sărbătorit în aprilie 2024 a cincea aniversare de la crearea sa. Din păcate, cronica sa conține statistici triste. Parcul s-a dezvoltat în condiții de război aproape jumătate din perioada existenței sale.
Deși „Kamenskaya Sich” a fost eliberat în noiembrie 2022, în timpul celor aproximativ nouă luni de ocupație de către trupele ruse, linia frontului a traversat de două ori teritoriul parcului, lăsând în urmă nenumărate urme: a fost poluat, exploatat, copacii au fost tăiați, animale au fost omorâte, au fost construite fortificații și altele.
Chiar și în prezent, „Kamenskaya Sich” este țintă regulată al trupelor ruse. La urma urmei, linia frontului trece foarte aproape de teritoriul parcului național – pe malul stâng, opus lacului de acumulare devastat Kakhovka.
La problemele pe care ocupația Kamenskaya Sich le-a lăsat în urmă, s-au adăugat și consecințele exploziei hidrocentralei Kakhovskaya.
În 2022 și 2023, oamenii de știință de la Universitatea de Stat din Kherson, Institutul de Botanică al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei și Grupul Ucrainean de Mediu au efectuat patru expediții pe teritoriul deocupat „Kamenskaya Sich”, situat în districtul Berislavsky din Regiunea Kherson.
Recent a fost organizată a cincea expediție în Parcul național.
Participanții expediției au împărtășit rezultatele în cadrul unui interviu colectiv organizat de Centrul Ucrainean de Criză pentru Media (Ukrainian Media Crisis Center – UMCC).
Ivan Moisienko, membru al consiliului de administrație al Grupului de mediu ucrainean, profesor la Universitatea de Stat din Kherson, este unul dintre inițiatorii creării Parcului natural național Kamenskaya Sich.
Nu este de mirare că a fost printre primii care au pus piciorul pe teritoriul deocupat al parcului, pentru a consemna faptele de abuz asupra mediului cauzate de ocupanții ruși.
Potrivit omului de știință, chiar din primele zile ale războiului, parcul s-a aflat în epicentrul ostilităților. Linia frontului a traversat teritoriul de două ori – la începutul lunii martie 2022, când parcul a fost ocupat, și în luna noiembrie a aceluiași an, în timpul eliberării acestuia.
A doua oară, frontul s-a rostogolit prin parcul național o perioadă lungă și cu consecințe greu de suportat.
Citește și: Marea Neagră este amenințată cu ocuparea completă… de către meduze
„Forțele noastre de apărare au eliberat destul de repede nordul regiunii Kherson, iar linia frontului s-a oprit pentru mai bine de o lună chiar la frontiera Parcului național Kamenskaya Sich.
De altfel, pe teritoriul parcului, ocupanții ruși au construit numeroase fortificații. Aici au avut loc lupte grele”, a explicat profesorul Moisienko.
Oamenii de știință deja au reușit să documenteze impactul operațiunilor militare ale armatei ruse asupra mediului în teritoriu. În mod convențional, aceștia au împărțit consecințele în zece categorii:
Incendii
Motivul declanșării incendiilor sunt bombardamentele și focurile de arme. În plus, unele zone din Kamenskaya Sich s-au aflat în zona afectată de luptă și de incendii în mod repetat.
Minare
Teritoriul Parcului național a fost complet minat. Acum continuă minarea de la distanță, ca urmare a bombardamentelor de artilerie efectuate și în prezent de către trupele ruse.
De fapt, linia frontului trece de-a lungul malului stâng al lacului de acumulare Kakhovka. Prin urmare, „Kamenskaya Sich” este situat față de pozițiile rusești, care sunt situate pe malul său stâng, la o distanță medie de 5–6 km.
Distanța minimă este cu jumătate mai mică (3,3 km) și într-un singur loc chiar de 1,3 km.
„Când am ajuns prima dată la Kamenskaya Sich, și asta a fost la trei săptămâni după eliberare, ne-am putut deplasa doar pe drumuri.
Se putea întoarce în lateral doar în anumite locuri și pe o distanță foarte limitată. Pentru că în apropierea pozițiilor abandonate ale Rusiei erau o mulțime de mine și muniție.
Au fost împrăștiate și rachete Grad, și obuze de artilerie.
Erau în număr mare, munți întregi. Nu le-am numărat, dar erau sute și chiar mii de mine și muniție. Este tot ceea ce am văzut cu ochii noștri”
Ivan Moisienko
Poluare cu deșeuri solide gospodărești/municipale
Membrii expediției au înregistrat o poluare semnificativă pe teritoriul Kamenskaya Sich în locurile în care s-au aflat rușii. Arăta mai degrabă ca o groapă de gunoi, nu ca o tabără militară.
„Există pur și simplu o cantitate uriașă de deșeuri menajere solide, precum și covoare, mese și alte lucruri – ceea ce armata rusă a furat de la localnici pentru a-și crea comodități”, a continuat Ivan Moisienko să-și împărtășească impresiile.
Un număr mare de clădiri pentru fortificații au rămas în parcul național. Rușii au înființat o linie de apărare, piguri și caponiere, care au produs pagube semnificative pantei de stepă a țărmului lacului de acumulare Kakhovka.
Au distrus vegetația și acoperirile de sol, precum și stratul de calcar.
Ca urmare a unei astfel de distrugeri, natura nu se va putea recupera de sine stătător. Aceste daune profunde vor trebui „tratate” prin refacerea capacelor în ordinea în care au fost îndepărtate: adăugarea imediată de calcar, apoi pământ, apoi însămânțarea cu plantele care se găsesc în teritoriul limitrof zonei afectate.
Adică, procesul de vindecare a rănilor din cauza construcției de fortificații va fi destul de lung și va necesita fonduri semnificative pentru restaurare.
Citește și: Centrala nucleară de la Cernobîl: 38 de ani de la accident și 2 ani de la ocupare
Trecerea cu tehnică militară grea
Tancurile și alte echipamente militare grele, deplasându-se prin zona protejată, au distrus pe alocuri stratul de vegetație și au compactat semnificativ solul.
Cratere
În urma atacurilor cu rachete, pe teritoriul Parcului național au apărut numeroase cratere, ajungând la câțiva metri în diametru și adâncime. Solul este distrus, pentru că pământul este ars, iar flora și fauna distruse sunt distruse în acele zone.
Tăierea copacilor
Specialiștii din Parcul Național Kamenskaya Sich au estimat deja că rușii au tăiat peste 1.000 de copaci în zona protejată. I-au folosit pentru construcții, pentru a aprinde focuri și pentru a camufla echipamente.
Tehnică distrusă
Există o mulțime de echipamente distruse pe teritoriul Parcului național și în împrejurimile acestuia. Membrii expediției au înregistrat deja mai mult de 10 unități.
Arderea echipamentelor a dus la poluare semnificativă a aerului și deteriorarea solului. Și o mare cantitate de combustibili și lubrifianți care au intrat în sol au provocat otrăvirea acestuia.
Din păcate, acest echipament rămâne încă pe teritoriul Kamenskaya Sich și, datorită influenței proceselor atmosferice, continuă să polueze mediul cu compuși toxici și metale grele.
Fluctuația nivelului de apă în râul Nipru
Profesorul Moisienko a explicat că în timpul celei de-a doua călătorii pe teritoriul Parcului național deocupat, pe 27 martie 2023, oamenii de știință au înregistrat un nivel destul de scăzut al apei în rezervorul Kakhovka. Atunci a scăzut un metru.
Dar chiar înainte de explozia barajului hidrocentralei Kakhovskaya, rușii au ridicat nivelul apei din rezervor la nivelul maxim. S-au pregătit în mod deliberat să provoace daune maxime atât oamenilor, cât și mediului în aval pe râul Nipru.
Prin urmare, volumul de apă din rezervorul Kakhovka a fost crescut artificial.
La urma urmei, invadatorii puteau regla cu ușurință nivelul apei – chiar și în primele zile ale invaziei la scară largă, când au capturat centrala hidroelectrică Kakhovka și stația principală de pompare a canalului principal Kakhovka.
Desigur, aceste fluctuații ale nivelului apei au afectat biodiversitatea și ecosistemele naturale.
Distrugerea și jaful infrastructurii
Parcul Național Kamenskaya Sich este încă foarte tânăr, asta pentru că nu a avut timpul necesar să dobândească infrastructura necesară înainte de război. Biroul, unele dintre vehicule (ATV-uri, bărci) și echipamente de birou au fost închiriate.
Cu toate acestea, în timpul ocupării Parcului național, rușii au jefuit și au distrus baza materială și tehnică existentă.
Noua lume a fostului lac de acumulare Kakhovka
Anna Kuzemko, co-fondatoare a Grupului de mediu ucrainean, doctor în științe biologice la Institutul de Botanică Nikolai Kholodny al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, a declarat că a vizitat pentru prima dată teritoriul Parcului Național Kamenskaya Sich în martie anul trecut.
„Am văzut toate ecosistemele valoroase deja deteriorate de lupte, atunci când linia frontului a trecut de două ori prin acest teritoriu.
Și întrucât Kamenskaya Sich este primul Parc natural național deocupat din Ucraina, a fost ales ca obiect model pentru dezvoltarea metodelor de evaluare a impactului operațiunilor militare asupra ecosistemelor naturale”, a explicat omul de știință.
„Kamenskaya Sich” a fost studiat destul de bine înainte de invazia la scară largă, au fost efectuate multe cercetări asupra florei și faunei și au fost amenajate situri de monitorizare a biodiversității, care sunt incluse în multe baze de date internaționale.
De exemplu, în 2021, oamenii de știință au stabilit o zonă de biodiversitate ascunsă. Prin urmare, starea inițială a ecosistemelor Kamenskaya Sich este bine documentată.
Există, de asemenea, toate faptele despre impactul războiului asupra ecosistemelor naturale care au loc în timpul ostilităților: incendii, construcție de fortificații, poluare cu gunoi, explozii, minerit și multe altele.
Anna Kuzemko a informat despre metodologia de studiu a acestor influențe. În primul rând, se studiază efectul asupra biotopurilor (ecosistemelor) naturale: păduri, pajiști, lacuri de acumulare.
Cele mai multe sunt incluse în Rezoluția celei de-a patra Convenții de la Berna, ratificată de Ucraina. Deci, statul ucrainean este responsabil pentru păstrarea lor la nivel internațional. O hartă a biotopurilor din Parcul Național Kamenskaya Sich este în curs de elaborare.
„Când creăm aceste hărți, vedem ce zone au fost ocupate de stepe petrofite – stepe adevărate foarte rare. Și, de asemenea, cât și ce procent din aceste zone sunt afectate de diverse influențe. De asemenea, evaluăm daunele totale”, a adăugat Anna.
În timpul expedițiilor, oamenii de știință determină nu numai daunele cauzate ecosistemelor care sunt protejate în toată Europa, ci și pierderea serviciilor ecosistemice precum formarea solului, controlul eroziunii solului, atenuarea inundațiilor, protecția împotriva dezastrelor naturale, etc.. La urma urmei, acest lucru reduce bunăstarea ecosistemelor, adică valoarea ecosistemelor.
Alte metode sunt folosite pentru a studia impactul local
„De exemplu, am înființat o secțiune de monitorizare permanentă a craterului și descriem modul în care se întâmplă refacerea vegetației.
Desigur, acolo apar plante de stepă, precum și Cartea Roșie și plante străine locului. Pentru că gazonul de aici este deteriorat, de fapt, stratul de vegetație de stepă”, a explicat Anna Kuzemko.
Omul de știință notează că după victorie se vor desfășura lucrări de refacere a ecosistemelor.
Dar, desigur, nu va fi posibilă recrearea stării lor inițiale. Dovadă în acest sens sunt teritoriile post-militare din Ucraina și Europa care au rămas după cel de-al Doilea Război Mondial și mai devreme.
„Am fost în Bulgaria, lângă orașul Pleven, unde a avut loc o bătălie celebră (un episod al războiului ruso-turc din 1877-1878 – n.red.). Au trecut aproape 150 de ani de atunci, iar învelișul stepei nu a fost readus la starea inițială.
Acolo, rănile și cicatricile pe pământ au rămas pentru totdeauna.
Prin urmare, lucrăm în această direcție, documentând toate infracțiunile de mediu și elaborând metode care pot fi folosite pentru a evalua impactul acțiunilor militare asupra mediului și asupra ecosistemelor naturale din alte parcuri naturale naționale ale Ucrainei”, spune Anna Kuzemko.
În ceea ce privește pagubele cauzate de ocupanții ruși mediului, omul de știință a vorbit despre impactul tragediei de la hidrocentrala Kakhovka asupra Parcului național Kamenskaya Sich, care se află deasupra barajului hidrocentralei distruse, și asupra Parcului natural național Nizhnedneprovsky, situat mai jos de baraj.
Deasupra barajului hidroelectric, lacul de acumulare Kakhovka, care avea numeroase golfuri în zona Kamenskaya Sich, a rămas fără apă. Iar sub baraj, teritoriul a fost inundat de un val de apă degajat ca urmare a distrugerii barajului hidroelectric.
În consecință, suprafețe mari adiacente Niprului au fost inundate, un număr mare de mamifere terestre au murit, s-au produs pagube ireparabile infrastructurii civile și pierderi de vieți omenești.
Imediat după atacul terorist de la hidrocentrala Kakhovskaya, prognozele oamenilor de știință au fost pesimiste.
Ei au prezis că în locul lacului de acumulare Kakhovka va exista un deșert cu furtuni frecvente, care ar putea ridica în aer o grămadă de compuși chimici care s-au acumulat în nămolul rezervorului mai bine de 70 de ani. Și, de asemenea, că ulterior specii de plante străine se vor răspândi pe acest teritoriu.
„Deja la trei săptămâni după ce barajul a fost aruncat în aer, am făcut o expediție în Parcul Național Kamenskaya Sich și am amenajat locuri de monitorizare pentru a cerceta ce se va întâmpla în continuare.
Am colectat un număr mare de probe de sol și alge de sol. De fapt, cu ajutorul acestor probe am descris ceea ce au văzut în acel moment”, spune Anna Kuzemko.
„Acest teritoriu m-a uimit prin peisajele sale marțiene: copaci acoperiți cu scoici și absența completă a vegetației. Am văzut fluxuri de apă curgând de pe fundul rezervorului.
Dar fundul noroios era deja clar că era acoperit cu răsaduri de plante. Pe atunci aveam diferite ipoteze despre ce ar putea fi acestea. Potrivit unei versiuni, ne-am gândit că poate acestea erau sălcii și plopi.”
La trei luni după prima expediție, în octombrie 2023, oamenii de știință au vizitat din nou teritoriul deshidratat al rezervorului Kakhovka și au văzut că era absolut verde.
Învelișul de vegetație, care este dominat de salcia roșie (Salix x rubens), un hibrid al salciei albe autohtone (Salix alba) și o specie străină care a fost mult timp naturalizată în Ucraina, salcia fragilă (Salix fragilis), a început să-și revină
În zonele de monitorizare, acoperite cu un strat foarte dens de nămol și neacoperite cu vegetație, s-au format soluri asemănătoare solurilor saline argiloase – dense, nevolatile, „rupte” în bucăți, între care s-au format crăpături adânci.
În iunie, adâncimea lor a fost de aproximativ 30 de centimetri, iar în octombrie – mai mult de un metru.
Anna a povestit că în iunie anul trecut, membrii expediției au descris și au înregistrat toate tipurile de plante vasculare pe care le-au văzut pe fundul lacului de acumulare Kakhovka. Au identificat 11 tipuri. Și deja în timpul expediției din octombrie 2023 – de 7 ori mai mult.
„În zonele din Parcul Național Natural Kamenskaya Sich, am analizat compoziția floristică și am constatat că acolo existau doar aproximativ un sfert de specii străine (specii de plante care se dezvoltau în afara arealului lor inițial cu sau fără ajutorul omului).
Adică, prognoza că fundul lacului de acumulare Kakhovka ar putea deveni un focar pentru răspândirea speciilor de plante exotice nu s-a adeverit”, a menționat Anna Kuzemko.
În colaborare cu experți în sisteme de informații geografice – Grigory Kolomitsev și Oleg Prilutsky, am realizat o hartă a dinamicii convergenței apei din rezervorul Kakhovka și a formării vegetației naturale.
De asemenea, folosind metode de detectare la distanță a pământului, folosind metode de învățare automată (acestea sunt metode care folosesc inteligența artificială – n.red.), a fost creată o hartă a biotopilor în partea de jos a fostului rezervor Kakhovka (din noiembrie 2023).
Aceasta arată că s-a format vegetație închisă, apropiată de cea naturală, care ocupă aproximativ 43%. Alte 40% se află sub vegetație rară, care se formează pe depozite nisipoase sau mâloase. Și aproximativ 12% din teritoriul fostului lac de acumulare este ocupat de apă.
„Plănuim să continuăm să explorăm teritoriul din Parcul Național Național Kamenskaya Sich.” Observ că acest lucru este foarte periculos. La urma urmei, în timpul unei vizite din octombrie 2023, am fost atacați”, spune Anna Kuzemko.
„Cu toate acestea, dorim să stabilim locuri de monitorizare suplimentare în alte locații pe fundul fostului lac de acumulare Kakhovka, disponibile pentru cercetare.
Sperăm ca acolo să fie restabilită vegetația naturală de luncă. Dar, așa cum a arătat anul trecut, este dificil să facem prognoze în acest caz, așa că vom continua să monitorizăm situația.”
Sarcina oamenilor de știință este să înregistreze faptele de ecocid
Ekaterina Polyanskaya, ecologistă a organizației internațională de caritate „Ecologie-Drept-Om”, care a lucrat și ca parte a unui grup științific la Kamenskaya Sich și fundul lacului de acumulare Kakhovka, a spus că una dintre sarcinile expediției a fost să evalueze impactul complex asupra peisajelor Kamenskaya Sich și să studieze dinamica schimbărilor din parc de la eliberarea acestuia.
În timpul primei expediții în Parcul național, din decembrie 2022, a fost înregistrată o cantitate mare de echipamente arse și deteriorate și obiecte explozive neexplodate.
În timpul expedițiilor din 2023, oamenii de știință au monitorizat dinamica zonelor pe care angajații Parcului Național Kamenskaya Sich le-au curățat cu propriile mâini de resturile lăsate de ruși și au înregistrat, de asemenea, teritoriile deteriorate de invadatori ca urmare a săpăturii unei rețele de tranșee și de construcții, fortificații, care au fost numite popular „Orkolands”. (ucrainenii îi numesc pe invadatori orchi – nota mea, ca traducator, ca sa fie mai clar)
„Pur și simplu o grămadă uriașă de orice: gunoi, obuze neexplodate, echipamente avariate, caponiere, tranșee, orice.
Noi trebuia să înregistrăm și să tipologizăm toate acestea, în special, să facem fotografii și să întocmim protocoale. Una dintre sarcini a fost studierea impactului chimic al explozivilor asupra complexelor naturale ale Ucrainei, în special pe teritoriul Kamenskaya Sich, informează Ekaterina Polyanskaya.
De exemplu, au descris diferite tipuri de cratere rămase din diferite tipuri de obuze: rachete S-300, rachete Grad, obuze de artilerie și mine. Au fost prelevate probe de sol din locurile de explozie și trimise pentru teste de laborator.
„Unele dintre rezultate sunt deja gata. Dacă concentrația maximă admisă de zinc este de 23 mg, atunci, de exemplu, într-unul dintre craterele de pe teritoriul Kamenskaya Sich concentrația sa este de 119 mg”, spune ecologista.
„Am înregistrat și un exces de cupru: concentrația maximă admisă a acestuia este de 3 mg, iar pe teritoriul Parcului național a fost de 75. Excesul de plumb și nichel este de 23 mg.
Au fost înregistrate niveluri în exces de bariu, fosfor, antimoniu și o serie de alte elemente toxice.
Și această poluare va rămâne, chiar dacă echipamentele avariate vor fi îndepărtate de pe teritoriul Parcului Național, deoarece rămân pete de lubrifiant și combustibil vărsat, care sunt o sursă de poluare a ecosistemelor din jur.”
„Kamenskaya Sich” a supraviețuit nu numai ocupației. De asemenea, a supraviețuit dezastrului cauzat de explozia barajului de la hidrocentrala Kakhovka, care a dus la moartea a mii de organisme vii.
La urma urmei, când apa s-a retras și fundul rezervorului a fost expus, toate organismele acvatice au murit. Printre acestea sunt mii de moluște, pești, amfibieni și crustacee. Toată vegetația acvatică a murit. Habitatul păsărilor de coastă și acvatice a dispărut.
„Acum suntem martorii dinamicii de refacere a ecosistemelor. O pădure de salcie a început să crească pe fundul lacului de acumulare Kakhovka.
Toamna trecută, avea deja peste 2,3 metri înălțime și ocupa aproape 90% din acest teritoriu. Depozitele de coajă încep, de asemenea, treptat să devină supraîncărcate. Prin urmare, este foarte important să fie monitorizată starea ecosistemului în diferite perioade ale anului.
Acest lucru ne va permite să evaluăm toate consecințele, să colectăm cât mai multe informații posibil, tipologie, să identificăm riscurile și să găsim modalități de a curăța aceste teritorii”, a menționat Ekaterina Polyanskaya.
Pentru ca natura să se refacă, este nevoie de ajutorul uman
Profesorul Moisienko a vorbit pe scurt despre recenta sa călătorie pe teritoriul Parcului Național Kamenskaya Sich, care a avut loc la mijlocul lunii aprilie a acestui an, tocmai în ziua celei de-a cincea aniversări de la crearea parcului național.
„Această călătorie a avut loc în primăvară și este clar că nu ar putea exista schimbări dramatice față de perioada de toamnă. Pentru că iarna este o perioadă nefavorabilă pentru creșterea plantelor. Aceasta este o stare de animație suspendată.
Deci, creșterea excesivă a fundului rezervorului nu s-a schimbat. Natura tocmai a început să se trezească după iarnă, spune omul de știință.
Ne-a interesat starea desișurilor de salcie de pe fundul lacului de acumulare Kakhovka. La urma urmei, existau ipoteze că ar fi putut să se usuce. Cu toate acestea, totul este în regulă cu salcia. Ea are frunzele complet formate.
Plantațiile au iernat bine, nu au înghețat și nu s-au uscat. Deoarece a avut loc o inundație destul de puternică pe teritoriul fostului lac de acumulare Kakhovka, cred că salcia a primit noi oportunități de distribuție – solurile sunt bine umezite, așa că la sfârșitul lunilor mai – iunie, când semințele de salcie se vor forma, se vor coace din nou și vor popula biotopurile.
Așadar, zona de creștere excesivă a fundului lacului de acumulare Kakhovka va crește.”
Profesorul Moisienko a declarat că în timpul expediției din aprilie, oamenii de știință au explorat și a doua linie de fortificații de-a lungul râului Kamenka, care se varsă în rezervorul Kakhovka. Anterior, această zonă era inaccesibilă pentru cercetare deoarece era exploatată.
„Din câte ce am înțeles, când forțele armate ucrainene înaintau din nord, rușii au înființat prima linie de apărare de-a lungul Mylovskaya Balka, iar următoarea, la o distanță de 10 km, Kamenskaya Balka, se pare că era a doua lor linie de apărare.
Există o mulțime de tranșee și caponiere, iar suprafața superioară a solului este grav deteriorată”, spune profesorul Moisienko.
De asemenea, membrii expediției au studiat și aflorimentele de calcar de pe versanții lacului de acumulare Kakhovka. Sunt destul de uscate, abrupte și cu puțină vegetație, spre deosebire de fundul rezervorului, care este acoperit cu depozite de nămol care sunt acoperite cu vegetație de salcie și mlaștină.
Omul de știință a adăugat că înainte de inundarea acestui teritoriu, în 1958, și de crearea lacului de acumulare Kakhovka, pe malul drept al Niprului existau zone de stepă.
Prin urmare, în viitor, aici ar trebui reînviată vegetația petrofitică-stepică – vegetația stepelor stâncoase. Dar acum, acest lucru se întâmplă destul de încet.
„În 2023, pe fundul lacului de acumulare Kakhovka, am găsit doar trei tipuri de vegetație de stepă. Există, de asemenea, un alt motiv pentru care recuperarea este atât de lentă. Probabil pentru că țărmul lacului de acumulare Kakhovka este acoperit cu o fâșie de stuf, sălcii și tufișuri.
Iar deasupra era stepa. Prin urmare, reiese că între calcarele expuse și stepele petrofitice conservate există o fâșie de stufăriș și vegetație de arbori și arbuști. Acesta este cel care împiedică speciile de stepă să pătrundă în acest calcar.
În principiu, această teorie a fost confirmată – într-un loc am găsit o zonă în care desișurile rare de tufișuri și stepă ajung aproape până la linia de apă a fostului rezervor Kakhovska, iar sub acestea sunt calcare. Deci, în acest loc am găsit aproximativ o duzină de specii de plante de stepă”, a menționat Moisienko.
Omul de știință consideră că, poate, după război va fi necesar să se efectueze anumite măsuri biotehnice pentru a accelera procesul de formare a acestui biotop. Este foarte valoros, iar dacă aria lui de răspândire va crește, va fi un lucru foarte, foarte util.
Tot în aprilie a fost realizat un studiu asupra unuia dintre incendiile tipice din parc. În total, pe teritoriul Kamenskaya Sich în 2023, angajații parcului au stins 29 de incendii cu o suprafață totală de peste 1.000 de hectare.
„Practic nu existau plante anuale la locul incendiului. Probabil au murit. Dar plantele anuale și efemeroidele de primăvară devreme se recuperează destul de repede și, de regulă, nu există specii rare printre ele, informează Ivan Moisienko.
„Dar plantele perene care alcătuiesc scheletul unei acoperiri vegetale tipice au supraviețuit incendiului și sunt în stare normală. Unele dintre ele, de exemplu Astragalus a lui Genning, introdus în Cartea Roșie, chiar înfloreau în momentul studiului.”
Profesorul Moisienko a asigurat că munca comună a oamenilor de știință și ecologiștilor pentru a documenta impactul ocupației ruse asupra Parcului Național Kamenskaya Sich și pentru a studia impactul distrugerii lacului de acumulare Kakhovka asupra ecosistemelor din sudul Ucrainei va continua.
Materialul a fost elaborat cu participarea CFI, Agence française de développement médias în cadrul programului Yak Vdoma, Bucharest Hub, și susținerea Ministerului Afacerilor Externe și Europene al Franței.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
