Cum a ajuns justiția din România un sistem piramidal, controlat de o mână de oameni. Fosta judecătoare Andrea Chiș a realizat o radiografie critică a sistemului judiciar din ultimii 6 ani și analizează o serie de disfuncționalități grave ale CSM, SIIJ, ale Inspecției Judiciare, inclusiv politica detașărilor și delegărilor judecătorilor din marile dosare de corupție.
Astfel, Chiș arată că, prin politicile de control total asupra carierei magistraților, noul CSM s-a întărit în ceea ce privește subordonarea sistemului de justiție.
„Tocmai pentru că miza pentru alegerea noului Consiliu era foarte mare, în ultimul an de mandat al fostului CSM s-au declanșat două scandaluri legate de alegerea președintelui, primul ce viza un președinte interimar, instituție inexistentă, de fapt nepermisă de lege, iar al doilea alegerea unui membru interimar în Consiliu ca președinte, ceea ce pare o contradicție în termeni.
Citește și: Cum a ajuns justiția din România un sistem piramidal, controlat de o mână de oameni (I)
Majoritatea din CSM a refuzat să declanșeze alegeri pentru locul rămas vacant ocupat de interimarul devenit președinte, ceea ce afecta independența acestuia, fiind expus voinței majorității, majoritate care oricând îl putea înlocui dacă declanșa alegeri pentru locul său”, arată fosta judecătoare în studiul Folosirea (in)adecvată a puterii în sistemul judiciar din România (2017-2023) publicat în revista Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C Brătianu” al Academiei Române.
Chiș arată că rolul președintelui CSM este important, „pentru că el controlează, de fapt, tot ce se întâmplă în Consiliu, cele mai importante atribuții fiind stabilirea datei și a ordinii de zi a ședințelor (inclusiv controlul postării pe site a documentelor și a posibilității de accesare a acestora de către membrii Consiliului), semnarea hotărârilor (doar cele disciplinare fiind semnate de membrii secțiilor disciplinare), ceea ce înseamnă că el determină conținutul acestor hotărâri, fără posibilitatea celorlalți membri de a avea vreun cuvânt de spus”.
Comisie inventată
Mai departe, fosta judecătoare arată cum s-au desfășurat alegerile anul trecut pentru noul CSM, fiind inventată o comisie electorală în vederea obținerii rezultatului scontat.
„Majoritatea din vechiul Plen și cea din Secția pentru judecători au jucat un rol important. Acesta a constat în desemnarea unei comisii electorale care nu era prevăzută de lege, stabilirea datei alegerilor în așa fel încât să se suprapună cu anumite concedii ale judecătorilor (determinate de vacanțele școlare pentru cei care erau părinți), organizarea unor sesiuni repetate aproape lunar de transferuri (ceea ce influența numărul votanților de la o anumită instanță).
Întâmplător sau nu, rezultatul a fost următorul: la ÎCCJ au fost aleși doi reprezentanți promovați la ÎCCJ (inițial în funcții de execuție și apoi și în funcții de conducere – președinți ai secțiilor penală și de contencios administrativ și fiscal) chiar de Consiliul care organiza alegerile.
La nivelul curților de apel, au fost aleși doi președinți din trei locuri atribuite de lege curților de apel. Este adevărat, așa au stat lucrurile și în vechiul Consiliu.
Cu toate acestea, există o diferență majoră la ultimele alegeri, constând în aceea că judecătorul fără funcție a fost pus în situația de a se relua alegerile pentru locul său, ca urmare a admiterii de către majoritatea din Plenul CSM a contestației formulate de un președinte de curte de apel”, reamintește Andrea Chiș.
Alegeri repetate prin interpretarea regulamentului
În ceea ce privește tribunalele, „au fost aleși doi președinți de instanțe. Inițial, unul dintre locuri a fost ocupat de un judecător fără funcție, însă alegerile au fost repetate ca urmare a admiterii contestației formulate de un președinte de tribunal, devenit membru în urma reluării alegerilor.(…)
Împotriva acestui judecător fără funcție, președintele CSM (membru interimar în CSM) a formulat sesizare disciplinară, iar soluția de clasare dată de inspectorul judiciar a fost contestată de același președinte, exercitându-se ulterior acțiune disciplinară. Aceasta a fost respinsă de Secția disciplinară pentru judecători din noul CSM”, mai arată fosta judecătoare.
Chiș mai arată că, ulterior, au fost respinse cererile de transfer ale acestui judecător de la tribunal la curtea de apel (care reprezenta, de fapt, în cazul său, raportat la legea în vigoare la momentul în care a luat concursul pentru promovarea pe loc, o promovare), atât de către vechiul, cât și de actualul CSM.
Represaliile CSM
Pentru cele două locuri de la judecătorii au candidat cinci colegi. Dintre cele trei colege care nu au fost alese, uneia i s-au făcut mai multe dosare disciplinare, „fiindu-i respinse în mod repetat cererile de transfer la un tribunal militar și nefiind validat rezultatul obținut la ultimul concurs de promovare, iar alteia i-au fost respinse două cereri de transfer în condiții similare cu cele din cazul colegului de la tribunal.
Putem, oare, concluziona că ceea ce li s-a întâmplat unor colegi care au candidat pentru un loc în noul CSM are un efect descurajant cu privire la viitoarele alegeri din anul 2028 (pentru mandatul 2029-2035)?”, se întreabă Andrea Chiș.
Eam ai arată că din rapoartele MCV din primii ani de după intrarea în vigoare a legilor justiției, rezultă cu claritate că instituția numită SIIJ a fost utilizată ca instrument de presiune politică, a intervenit pentru a schimba cursul unor anchete inițiind anchete împotriva judecătorilor și procurorilor care s-au opus legilor justiției și a retras căi de atac în dosare de mare corupție, exercitate anterior de DNA și că anchetele SIIJ nu a avut niciun fel de rezultate, unele dosare soldându-se chiar cu clasări răsunătoare.
Rotația cadrelor în justiție
Fostul magistrat mai adduce aminte că „primul procuror șef a fost desemnat de majoritatea din fostul CSM, fiind un fost inspector-șef adjunct al Inspecției Judiciare, agreat politic, al cărui mandat a fost prelungit de executiv prin ordonanță de urgență și care, ulterior, a fost numit politic (de către Senat, propus fiind de Partidul Social Democrat) judecător al Curții Constituționale.
Adjunctul acestuia a fost propunerea unui ministru al Justiției pentru funcția de procuror general al DNA, deci tot agreat politic, nefiind numit în această funcție ca urmare a refuzului șefului statului. Acest adjunct a fost delegat ulterior pe funcția de procuror șef SIIJ și a trecut examenul în vederea numirii în funcția de procuror-șef, examen susținut în fața comisiei compuse din membri ai majorității din fostul CSM.
Nu a mai fost vreodată validat(ă), datorită opoziției minorității din CSM, devenind ulterior inspector judiciar. Iată un exemplu perfect de „rotație a cadrelor“, pentru aceia care mai țin minte vremurile sinistre de dinainte de decembrie 1989”, mai arată Andrea Chiș.
Inspecția judiciară – independentă față de cine?
Inspecția judiciară a fost, la rândul ei, selectivă în anchetarea magistraților, mai cu seamă în dosare ce priveau libertatea de exprimare.
„În cazul judecătorului amintit, fost președinte, al CSM, trecut din minoritate în majoritate, a dat soluții de clasare în ce privește anumite afirmații postate pe Facebook vizând judecătorii Curții Constituționale sau în cadrul unor grupuri de Facebook considerate private de IJ în cazul său, în timp ce, în cazuri similare, a exercitat acțiune disciplinară împotriva judecătorilor (și procurorilor) care s-au opus legilor justiției. Emblematic este cazul unor președinți de asociații profesionale cu opinii opuse despre legile justiției.
Împotriva celui care li s-a opus a fost exercitată acțiune disciplinară, apreciindu-se că ar fi desfășurat activitate politică pentru că a criticat, pe un grup închis de pe Facebook, un ministru al Justiției, în timp ce, împotriva celuilalt, inspecția a clasat sesizarea formulată pe motivul că ar fi desfășurat activitate politică, întrucât a acceptat să fie ministru al Justiției”, amintește Andrea Chiș.
O altă practică a IJ este aceea de a exercita acțiuni disciplinare în cascadă împotriva anumitor judecători sau procurori. „A început cu Procurorul General al DNA (actualul procuror șef al Parchetului European), a continuat cu un membru al fostului CSM, parte a mișcării judecătorilor împotriva legilor justiției și cu anumiți judecători penaliști care aveau pe rol dosar de mare corupție (…)
În schimb, ce nu a făcut Inspecția a fost să cerceteze motivele pentru care, în dosare de mare corupție, crimă organizată și nu numai, s-au dispus soluții de prescriere a răspunderii penale”, mai precizează Chiș.
Eam ai arată că, în schimb, IJ s-a grăbit să exercite acțiune disciplinară împotriva primului judecător care a aplicat o decizie CJUE privind SIIJ 1, pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.
ÎCCJ – avem un profil nou de judecător suprem?
Așa cum se poate constata din experiența ultimilor ani, „la ÎCCJ au fost promovați mulți judecători cu funcții de conducere de la curțile de apel, ceea ce ar putea duce la concluzia că, dacă nu este o condiție necesară, este cel puțin una recomandată. Au fost, de asemenea, promovați judecători de la curțile de apel foști membri CSM. Adevărat, doar cei de la o anumită curte de apel. (…) Cu privire la comisii, nu a existat vreo transparență în numirea acestora, solicitările formulate de presă în temeiul dreptului de acces la informații publice fiind respinse”.
Nepublicându-se lista membrilor, nu se poate verifica dacă în aceste comisii au existat incompatibilități. „Incompatibilitate ar putea fi și faptul că un membru CSM a evaluat anterior un membru al comisiei care îi evaluează lucrările pentru promovare.
Dacă urmărim ședințele Secției pentru judecători, vom constata că nu există o structură a interviului, fiecare membru al secției punând orice întrebare, uneori întrebările sau afirmațiile cu privire la persoana candidatului fiind jignitoare, unii colegi care nu au trecut acest interviu pensionându-se imediat ca urmare a experienței sau rămânând profund marcați și descurajați să mai candideze, descurajare care se răsfrânge și asupra unora dintre aceia care urmăresc aceste interviuri”, mai precizează fosta judecătoare.
Eam ai observă că „dacă ar fi să identificăm un tipar, apreciez că, în ceea ce privește specializarea „drept penal“, au fost preferați cei care au răspuns pozitiv la întrebări privind achitarea în dosare (în special ale DNA)”
Funcții de conducere în sistem – Cine sunt aleșii?
Un alt capitol al studiului este rezervat judecătorilor promovați de fostul și actualul CSM. „Judecători detașați în CSM (fără o procedură transparentă) au fost ulterior promovați în funcții de conducere la instanțe importante. (…)
Se pare că la Curtea de Apel București, de mai mulți ani, există o practică a delegărilor sau detașărilor în cascadă pe funcții de conducere, adică cel care ocupă o funcție prin concurs sau numire este delegat sau detașat apoi pe una superioară, iar în locul său este delegată sau detașată o altă persoană, fără funcție sau cu o funcție inferioară”, mai arată Andrea Chiș.
Funcțiile păstrate de aleșii CSM reprezintă un alt capitol al studiului amintit. „Noul CSM a fost ales sub imperiul vechii legi, deși și-a început mandatul sub imperiul legii noi, motiv pentru care s-a interpretat de către membrii săi că persoanele cu funcții de conducere își pot păstra în continuare aceste funcții.
Noul CSM nu pare să se fi îndepărtat de practicile majorității din vechiul CSM, delegând în funcții de conducere persoane care nu au fost nici măcar transferate la CAB, ci doar delegate, ceea ce înseamnă că, dintre toți judecătorii unei secții a celei mai mari curți de apel din țară, judecând apeluri și recursuri (adică pronunțând hotărâri definitive) în unele dintre cele mai complexe cauze din cele date de lege în competența curților de apel, niciun judecător cu experiență nu este calificat pentru a fi președinte de secție, ci trebuie delegată o persoană de la instanțe inferioare, cu funcție de conducere la acele instanțe, dar fără experiență profesională în cauzele de competența CAB”, reclama fostul membru al CSM.
Detașări și delegări – unde este interesul public?
Judecătoarea mai arată că CSM și-a făcut un obicei din a detașa în aparatul propriu judecători de la anumite instanțe, într-un mod total netransparent. Nu se cunosc posturile care se doresc a fi ocupate, iar numele acestora nu apare pe ordinea de zi a ședințelor Secției pentru judecători.
„Aceste detașări constituie în sine posibile recompense, pentru că presupun un venit mai mare (incluzând de multe ori și diurne) și, în foarte multe situații, un volum de activitate mai mic decât în instanțe. Judecători care se întorc în instanțe sunt promovați înaintea colegilor care au rămas să judece dosare.
În cazul judecătorilor penaliști, în special al celor de la curțile de apel care judecă apeluri în cauze de mare corupție, pronunțând hotărâri definitive, detașarea în CSM poate să însemne reluarea probațiunii, ceea ce poate conduce la prescripția răspunderii penale”, atrage atenția Andrea Chiș.
„Este greu de explicat și soluția delegării unor președinți sau vicepreședinți ai unor instanțe pe funcții de execuție la instanța ierarhic superioară, mai cu seamă dacă este urmată de soluționarea unor dosare cu impact mediatic”, mai arată ex-judecătoarea.
„Pentru că am început cu concluzia, în loc de concluzii vă invit la câteva teme de reflecție, respectiv să vă răspundeți la unele întrebări, fiecare dintre dumneavoastră pe baza a ceea ce a înțeles și acceptat din cele ce am scris, a cunoștințelor și a instrumentelor gândirii critice de care dispune:
• Un scenariu de subordonare a justiției – un deziderat devenit realitate?
• O mână de oameni ține în mână un sistem întreg – unde e prea multă putere e și exces?
• Asistăm la o (nouă) „rotație a cadrelor“?
• Plecările din sistem – un plan bine pus la punct?
• Autoguvernarea sistemului judiciar reprezintă răul cel mai mic?”, conchide Chiș.
Andrea Annamaria Chiș este lector al Facultãții de Drept a Universității Babeș-Bolyai Cluj Napoca, predând disciplina Drept procesual civil. A fost judecător timp de peste 28 de ani, membru ales din partea curților de apel în Consiliul Superior al Magistraturii.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
„… comisii inventate…”(ad-hoc, dupa nevoi!!!), „…interpretari…” (de rezultate) si „represaliile CSM”, aduse la conoasterea publicului de cineva din sistem, spun totul despre viermuiala „juridica'” facuta pentru putere si pentru protejarea marilor gangsteri politici, care -in return- ii tin in functii inalte(si extraordinar platiti), pe acesti asa-zisi judecatori si alte titluri , care -practic- prin activitatea lor submersa si subversiva, sunt mai decazuti decat cei mai infecti criminali , pericolul social reprezentat de acestia, prin comiterea si a unei mici „erori”( voita sau la comanda), are rezonante nefaste in toata tara si chiar pentru multi ani…Exemplele sunt -deja- nenumarate…
– The New York Times: În România, traumele revoluție sângeroase încă mai fac victime. „Sistemul s-a prăbușit, dar servitorii săi au supraviețuit și au prosperat”___–-___ exact asa vad lucrutile mai toate ziarele mari ale lumii, care-in general- fac analize pertinente, aici fiind vorba de „marii servitori”, adica asa-zisa justitie romana…
Un membru CSM știe foarte bine despre ce vorbește. Dacă nici membrii CSM nu știu ce se întâmplă în structura piramidală numită în bătaie de joc „justiție”, atunci nimeni nu știe. Din spovedania Andreei Chiș reiese o singură concluzie certă: ÎN ROMÂNIA „JUSTIȚIA” NU ESTE NICI INDEPENDENTĂ ȘI NICI IMPARȚIALĂ, CI MAI DEGRABĂ ESTE UN CÂMP TACTIC, UNDE SUB PRETEXTUL UNUI OAREȘCE „INTERES NAȚIONAL” SECURITATEA ȘI DIVERȘI MAFIOȚI ÎI DIRIJEAZĂ PE IUBITORII DE PIRAMIDE ÎN ROBE CA PE BUTOANELE LOR PERSONALE. Nu voi insista asupra moralității unei persoane, care a acceptat să fie complice 6 ani la un atentat împotriva democrației și statului de drept, dar atât spovedania Andreei Chiș, cât și cea a lui Daniel Morar conține exact aceeași idee de bază: MAGISTRAȚII NU SUNT INDEPENDENȚI ȘI NU SUNT IMPARȚIALI. De unde rezultă că am putea trăi într-o dictatură. Un CCR care favorizează infractori cu 6000 de dosare prescrise. Un Minister Public, care nu a răspuns față de poporul român pentru miliardele de euro plătite degeaba cu urmăririle penale și salariile concretizate în 6000 de prescrieri și nepedepsirea a zeci de mii de infractori. O Inspecție Judiciară, care timp de 34 de ani nu a văzut nimic în neregulă la zecile de magistrați complici la crime împotriva umanității și genocid, prin favorizarea infractorilor din dosarul revoluției, dosarele mineriadelor și crimele de exterminare săvârșite în orfelinatele groazei (după unele estimări peste 15.000 de copii). Și o castă de judecători, notari și avocați rude între ei și prieteni la cataramă cu cămătari ca Mihai Pascu, care acumulează 714 proprietăți. Reamintesc că în România niciun magistrat sancționat definitiv de către CEDO nu a fost exclus din magistratură și că în magistratură nu s-a făcut vreodată lustrație. Această castă de veri, nepoți și frați în structuri piramidale făcuți magistrați prin nepotisme africane, la apelul bocancilor, cu diplome trase la xerox de fabrici de diplome sfidează zeci de decizii definitive ale CEDO și CJUE, pentru că scopul lor este să ne transforme în Rusia și să scoată România din Europa. Ei vor o Românie a specialilor, unde unii au numai drepturi și restul au numai obligații. Cât despre denumirile elegante ca „sistem piramidal”, cred că toată lumea a înțeles ce dorea să spună de fapt doamna Andreea Chiș. Magistraților li se interzice să participe la jocuri piramidale în Articolul 271 litera p) din Legea 303 din 2022. Dar s-a văzut la „judecătorul” ăla de la ICCJ care vorbea cu „Ți-a trecut glonțul pe lângă ureche.” cât de mult respect față de lege au magistrații din România și și din ce fel de structuri piramidale fac ei parte. Iubirea de structuri piramidale este incompatibilă cu statul de drept. De aceea avem câmp tactic și nu avem justiție.
Nici un nume , nici un caz concret. Doar suferinta Dnei judecător pensionară ca nu o mai suna nimeni.