Societatea interbelică era una divizată, existând o elită, cea a industriaşilor, comercianţilor şi intelectualilor, precum şi o clasă a “marginalilor”: săraci, şomeri, bolnavi, analfabeţi şi răufăcători. Oradea dintre cele două războaie mondiale i-a avut pe toţi, fiecare cu obiceiuri proprii.

BIHOREANUL vă arată cine făcea parte din înalta societate orădeană a anilor 1920 – 1930, care-i erau preocupările şi cum era ea văzută din afară.

High-Society de Oradea

Oradea interbelică era un oraş multietnic şi multiconfesional, cu economie şi cultură diverse. În 1930, urbea număra peste 88.800 locuitori, dintre care jumătate maghiari, iar un sfert români. Populaţia evreiască, deşi minoritară (16%), juca un rol important în economia locală, deţinând fabrici, magazine şi servicii.

Înalta societate formată în anii La Belle Epoque se deschidea tot mai mult către viaţa publică. Din ea făceau parte proprietari de fabrici, comercianţi, politicieni, militari, avocaţi, medici, profesori, ziarişti, artişti. Majoritatea frecventau restaurantele bune, concertele şi spectacolele de teatru, ocupându-şi restul timpului în cluburi, cercuri şi asociaţii profesionale, culturale şi de caritate.

Cei înstăriţi locuiau în apartamentele aflate în casele de raport (ceea ce azi numim palate)din centru, ridicate în anii 1900, şi în vile cu mai multe camere. Aveau acces la surse moderne de informaţii, precum radioul, iar vestimentaţia le era asigurată prin magazine şi croitorii de specialitate.

partajează acest articol:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.