Cum arată pivniţele lui Adamachi, construite în urmă cu 173 ani, când un mare bogătaş al Iaşului, pe nume Vasile Adamachi, a săpat un beci adânc, undeva în curtea casei de pe dealul Copoului, unde mai avea nişte vii şi alte acareturi.
A fost un om foarte important Vasile Adamachi, pentru că nu era doar foarte bogat (avea două mari moşii, una prin Vaslui, alta prin Suceava), sau pentru că a fost prefect, senator şi membru în multe comitete şi comiţii, ci şi pentru că a fost un mare filantrop, iubitor de ştiinţă şi de carte.
Casa din Iaşi, de pe str. Carol, terenul şi via din Copou, pomenite în testament şi lăsate moştenire Academiei, au fost cedate provizoriu, în 1912, apoi definitiv, în 1922, Universităţii din Iaşi, pentru organizarea Secţiei Agricole.
Odată cu înfiinţarea USAMV (actuala USV), terenul a rămas în proprietatea acesteia, aici înfiinţându-se Staţiunea Didactică a Facultăţii de Horticultură, care-i poartă numele. Pivniţa de care vorbeam la început se află chiar pe acest teren, unde cei de al USV au construit şi un Laborator Oenologic.
Citește și: Cine este funcționarul care l-a ajutat pe Ciolacu cu demiterea secretarul de stat care l-a lăsat fără certificat de revoluționar
Cum arată pivniţele lui Adamachi și Kogălniceanu
Cam în aceeaşi perioadă, dar undeva la o distanţă de câteva sute de metri de pivniţa lui Vasile Adamachi, marele Mihail Kogălniceanu sapă şi el o pivniţă, în curtea casei pe care familia lui o contruieşte în 1842. Pivniţa asta e un pic mai mare, pentru că Mihail Kogălniceanu a vrut ca cei doi fii ai lui să aibă fiecare bucata lui.
Citește și: Dacian Cioloș reclamă „infantilismul politic” al premierului PSD Ciolacu în negocierile pentru Schengen
E interesantă şi istoria acestui loc. În casa familiei Kogălniceanu, ajunge la un moment dat să locuiască şi George Enescu, mai exact în timpul Primului Război Mondial, pentru ca apoi să ajungă în proprietatea marelui scriitor Mihail Sadoveanu, care locuieşte în ea 18 ani, între 1918-1936.
În 1950, casa cu tot cu pivniţă e confiscată de statul român, iar în 1954 ajunge, alături de cele 5,2 hectare de teren care aparţineau scriitorului, în proprietatea Institutului Agronomic Iaşi.
Continuarea în Ziaruldeiasi.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Ziaruldeiasi.ro)
