În România, istoria recentă e trasată de serviciile secrete, care vor să stăpânească nu doar prezentul, ci și trecutul.
Profesioniștii secretelor s-au insinuat printre legi și au reușit nu doar să pună deoparte documente importante, ci să le și distrugă, în așa fel încât cercetătorii să nu aibă la îndemână toate informațiile pentru a creiona o istorie reală, ci doar datele pentru a scrie povestea istorică dorită de servicii.
Ce vor, oare, să ascundă serviciile, ce s-a întâmplat în decembrie 1989? Cum s-a construit fundația putredă a noii republici, după răsturnarea dictaturii? Cum au venit la putere primii lideri politici după 1990 și ce fel de rețele i-au susținut? Ce state au fost implicate în schimbarea regimului și pe ce pioni autohtoni au mizat?
Cine sunt cei care au pus mâna pe activele fostului regim? Cum s-au îmbogățit cei din a doua linie a nomenclaturii? Cum au fost puse la cale conflictele interetnice din Transilvania anilor 1990? Crimele împotriva minorităților dinainte de 1989? Sau fapte chiar mai vechi din anii 1980?
Citește și: Până la urmă, ne învinge pe toți Securitatea
Mai mulți istorici au semnat o scrisoare deschisă privind îngrădirea accesului la documente cu valoare istorică din Arhivele Naționale ale României, inclusiv documente dinainte de 1990, deci mai vechi de 30 de ani.
Cătălin Botoșineanu, doctor în istorie, arhivist la Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, este unul dintre primii care a scris despre cenzura care se insinuează sub pretexte legale.
El a explicat că o Hotărâre de Guvern (HG 585/2002) a încălcat Legea Arhivelor Naționale (Nr 16/1996) și le-a dat dreptul Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații al Ministerului de Interne (fostul Doi și Un Sfert) și Serviciului secret al Armatei „să dispună nu doar asupra documentelor proprii ci și asupra documentelor clasificate produse de autorități și instituții publice sau a marilor coloși industriali din perioada comunistă”.
De fapt, aceste servicii au luat cu japca inclusiv arhive ale unor instituții publice ale fostului stat comunist și le-au pus sub lacăt.
Istoricul Cătălin Botoșineanu vorbește despre distrugerea ilegală a unor astfel de documente și despre încălcarea Legii Arhivelor, care prevede declasificarea documentelor „secrete” la 30 de ani de la emiterea lor și la 50 de ani de la emiterea celor „strict secrete”.
Autoritățile nu pun la dispoziția istoricilor informațiile care de jure ar trebui să fie declasificate în bloc, ci pentru fiecare document în parte e nevoie de proceduri separate.
Continuarea în Deutsche Welle!
Lucrurile spuse de autor sunt cunoscute si paracunoscute .Accesul era nelimitat iar timp de 30 de ani totul putea fi scos la lumina zilei .Dupa 31 de ani importanta acestor evenimente ,trecute, a scazut simtitor in dorinta cetateneasca de a sti ce a fost si cum a fost .Acum , daca legea capata forma exprimata din text ea fiind deocamdata o hotarire de Guvern ce produce efecte dar care trebuie supusa controlului Parlamentului,vom reactiona , de cuviinta ,ca si cetateni . Hotarirea nu este chiar atit de rea . Cine doreste a parcurge astfel de texte o poate face in cazul unor situatii specifice si care ulterior pot fi prezentate publicului larg .Cine are cunostiinta de distrugerea de documente sau de alte fapte similare sau asimilate unor infractiuni poate reclama si legea isi va spune cuvintul pe situatii punctuale .Exista riscul ca doritorii ce citesc astfel de texte sa extraga din ele doar parti sau pasaje ce pot deveni o arma politica atunci cind nu stii , ca cititor , intregul .Cine doreste sa studieze are acceptul pe cazurile punctuale .Desigur astfel de documente contin si o cantitate enorma de neadevaruri si este greu daca nu imposibil sa faci diferenta .Documentele nu sunt aruncate la gunoi ele sunt doar supuse hotariri de guvern ce arata clar modalitatile de accesare .Orisicare cetatean ce are cunostiinta de existenta unor fapte reprobabile este dator sa anunte pe cei indreptatiti sa verifice afirmatiile .