E clar că situațiile cu dileme (filologice) devin interesante atunci când uzul și norma, tradiția și modernitatea se iau la întrecere, iar o simplă întrebare ia proporțiile unei reale dezbateri. De obicei – între profani. Se pune astfel problema, în prag de sărbătoare, nu ce anume zicem, ci cum zicem, iar formularea unor doriri de bine se lovește de obsesia pentru forma perfectă. Paște fericit! sau Paști fericit!? Vine Paștele! sau Vin Paștii!? Să fie, oare, Vin…