FSB, serviciul secret intern al Federației Ruse, acuză serviciile secrete ucrainene că ar fi responsabile de moartea fiicei ideologului Aleksandr Dughin, la o zi după explozia autoturismului în care se afla aceasta. Poziția FSB o completează pe cea a Ministrului de Externe Rus care, imediat după eveniment, a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Maria Zaharova că „dacă pista ucraineană se confirmă (…) și trebuie verificată de autoritățile competente, va fi vorba de politica terorismului de stat instituită de regimul de la Kiev”.
Nu e deloc surprinzătoare dorința de contrareacție a Federației Ruse, față de establishmentul politic de la Kiev, de a cataloga Ucraina drept un stat terorist, la fel cum procedează și ucrainenii cu Rusia.
În istoria recentă a Federației Ruse, „ofensiva contrateroristă” a fost prima operațiune prin care Vladimir Putin, la acel moment parte din FSB (1998), a reușit să se legitimeze în fața electoratul rus cu promisiunea că va învinge atacurile teroriste cecene, va restaura ordinea în plan intern și va întări statalitatea Rusiei.
„Eram convins că, dacă nu oprim imediat extremiștii, în cel mai scurt timp ne vom confrunta cu o a doua dezintegrare a Iugoslaviei pe întreg teritoriul Federației Ruse – iugoslavizarea Rusiei”, declara Putin pentru presa rusă, într-un dialog în care rememora situația politică a țării la sfârșitul anilor 90, citat regăsit în volumul expertului în spațiul ex-sovietic Fiona Hill. (Fiona Hill, Clifford G. Gaddy, Mr Putin. Operative in the Kremlin, Brooking Institution Press, anul apariției 2015, pagina 93).
La acel moment, Putin era foarte conștient de faptul că, în istoria Rusiei, ascensiunea mișcărilor naționaliste și separatiste concurente – inclusiv extremismul rus – au fost decisive în destrămarea atât a Imperiului Rus, cât și a Uniunii Sovietice, explică în cartea sa Fiona Hill.
Ordinea, pe care Putin urma să o restabilească în Rusia venea după celebrele atentate „de la blocurile” din Moscova, când și-au pierdut viața zeci de ruși, FSB identificând la acel moment lideri ceceni drept organizatorii actelor teroriste.
Câțiva ani mai târziu, când Putin își arătase deja viziunea autoritaristă cu care conducea țara, celebrul defector FSB Alexander Litvinenko, asasinat prin iradiere cu poloniu, pe când se refugiase în Anglia, a acuzat făţiş de comiterea de atentate chiar pe membri din conducerea acestui serviciu secret. Culmea cinismului, FSB organizase un atentat terorist tocmai ca să creeze și un salvator politic menit să restabilească ordinea, în persoana lui Vladimir Putin.
Desigur, nu pot fi comparate războaiele ruso-cecene (1994-2009), cu războiul ruso-ucrainean din prezent. Ce este interesant de analizat este modelul de gândire și acțiune al FSB. Chiar dacă în 1998, Putin a deținut funcția de director FSB, iar în următorii doi ani a devenit premier, iar apoi președinte al Federației Ruse, la acel moment al începutului său de carieră politică la nivel înalt, nu Putin controla cel mai puternic serviciu secret rusesc, ci invers. „Contraofensiva teroristă” era așadar o marcă a FSB, nu a lui Putin.
Este prematur să fie trase niște concluzii privind consecințele asasinării fiicei ideologului național Alekandr Dughin, dar câteva întrebări pot fi însă ridicate:
- Au apărut cumva în FSB facțiuni dezamăgite de „rezultatele” lui Putin în Ucraina și îi transmit că nu mai reprezintă eroul statalității rusești și ar putea pieri în dizgrație, așa cum s-a întâmplat cu președintele Elțîn? Începe Putin să piardă controlul în aparatul de stat?
- Este această nouă poziție a Federației Ruse o încercare disperată a lui Putin de a mobiliza și mai puternic aparatul represiv de stat (Armata, Poliția și serviciile secrete) împotriva Ucrainei?
De precizat că Aleksandr Dughin nu deține o funcție guvernamentală și nu face parte din grupul decizional al lui Vladimir Putin. Este în prezent o figură izolată a elitei de la Moscova.
Dughin, ca personalitate politică, a fost important la începutul anilor 90, când a reprezentat interfața unor generali ruși care au pierdut partida politică, odată cu dezintegrarea URSS. Mai multe detalii privind portretul lui Dughin am scris aici.
Citește și: Cine sunt Alexander Dughin și fiica lui. Susținători ai „exterminării” ucrainenilor
Dar prinde bine în schimb în presa occidentală, pentru că încearcă o teorie geopolitică simplistă, conturată catastrofic, în alb și negru. Vizitele sale în statele europene, cum a fost și cea din România, nu sunt întâmplătoare, și ar putea fi tot operațiuni ale serviciilor secrete rusești pentru a recruta, prin el, figuri culturale sau politice europene care percutează la narațiunile anti-occidentale. Este un influencer al naționalismului rusesc în plan extern.
În prezent, tezele și doleanțele sale în raport cu Ucraina reprezintă varianta hardcore a naționalismului intern, pe care regimul politic de la Kremlin nu îl poate oferi electoratului rus. Nici pe departe, Putin nu poate declara „victorie” în „operațiunea specială din Ucraina”, așa cum a promis electoratului rus, victorie pe care o proclamase în lupta sa cu separatiștii ceceni și pe care a câștigat-o.
În schimb, la o zi după asasinarea Dariei Dughina, tatăl său a ieșit cu un mesaj politic puternic și a cerut public regimului de la Kremlin „Victoria noastră”.
„Noi, poporul nostru, nu putem fi frânți nici măcar de astfel de lovituri insuportabile. Inimile noastre tânjesc după mai mult decât o simplă răzbunare sau retribuție. Este prea puțin, nu este calea rusească. Avem nevoie doar de Victoria noastră. Fiica mea și-a pus viața de fecioară pe altarul ei. Așa că învingeți, vă rog”.
Alexander Dughin, pe 22 august
La prima vedere, poziția lui Dughin pare o opoziție internă venită din rândul naționaliștilor ruși pentru a pune presiune pe Putin să facă ceva decisiv în raport cu războiul dus în Ucraina.
Dacă în perioada următoare se vor înmulți facțiunile naționaliste dezamăgite de președintele rus, atunci scena va începe să semene cu perioada de haos politic de la sfârșitul mandatului de președinte al lui Elțin, un deja-vu pentru Putin – ceea ce te-a dus către putere te poate și ucide politic.
Al doilea scenariu ar înseamna ca regimul de la Kremlin să dea startul discursului referitor la „terorismul ucrainean”, asemănător celui cecen. Asta ar duce la o remobilizare în rândul ofițerilor și soldaților din aparatul represiv de stat, obosit după șase luni de luptă și cu multe pierderi umane în rândul colegilor săi. Soldatul rus a început să își numere colegii morți pe frontul ucrainean? A început să aibă dubii? Familiile rusești care își primesc morții acasă încep să își pună întrebări privind legitimitatea acestui război?
Regimul lui Putin le transmite că nu există altă variantă, câtă vreme pericolul extremist ucrainean ia amploare inclusiv în plan intern, iar astfel existența statalității ruse este în pericol.
Indiferent de scenariile posibile și de evoluția pe viitor, ce nu trebuie uitat încă de la început este principiul atât de sănătos într-o democrație privind căutarea și aflarea adevărului privind asasinarea Dariei Dughina.
Nu există adevăr în Rusia lui Putin, ci doar operațiuni în gri, deschizătoare de alte drumuri spre viitor. Asasinatele au rostul lor în istoria Rusiei, pot reprezenta răscruci de vânturi sau nu, paratrăsnete sau nu. Dar toate au însă un numitor comun: misterul.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
