În autobuzul care merge din centrul orașului Reni spre unul dintre cartiere, sunt doar femei și câțiva copii. E una dintre imaginile războiului. O alta este dată de fotografiile bărbaților din Reni despre care se știe sigur că au murit și pentru care micul muzeu al orașului a făcut un panou.
Alții sunt răniți în spitale îndepărtate, dar mulți se află în liniile de lângă front, spune directoarea muzeului, Galyna Marataev, care încearcă să strângă lângă exponatele istorice și mărturiile tragediei prezente.
Clădirea are doar câteva încăperi în care este înghesuită toată istoria lungă a orașului. Galyna Marataev vorbește despre „războiul care-i lasă pe copii fără tați” și despre „tristețea nesfârșită” din ochii acestora.
De la roman sau de la ruși?
Reni este port la Dunăre încă din vremea romanilor, iar numele lui ar putea veni din latină, de la arena, care înseamnă nisip.
Există însă și varianta istoricilor slavi, care susțin că numele ar proveni din cuvântul rus рень, care înseamnă dig.
Directoarea muzeului știe toată controversa, dar nu-i dă mare importanță, preferă să-mi arate caietul cu însemnări și poezii scrise de mâna lui Constantin Spătaru, primarul orașului Reni între 1918 și 1940, când întreaga regiune se afla sub administrația României mari.
E una dintre piesele de rezistență ale colecției locale, cu toate că nu toți locuitorii orașului au fost mulțumiți de guvernarea românească din perioada interbelică.
Muzeografa știe că trecutul trebuie lăsat deoparte pentru o vreme, așa că se ocupă de prezent, căci toată lumea este sub stresul atacurilor nocturne și „nimeni nu doarme bine”.
Oxana P. lucrează la unul dintre hotelurile din centrul Reni-ului plin până la refuz de cei aduși să muncească în port.
De fapt, în acest orășel care are mai puțin de 20.000 de locuitori, nu există locuri libere la niciun hotel, așa că mi se oferă canapeaua din hol. Oxana povestește că, de câte ori se anunță atacuri cu drone, își ia copiii în mașină și pleacă la țară la părinți. Sora ei face la fel.
„Uneori ajungem acolo, nici nu-i mai trezim și dimineața au surpriza să-și bea cafeaua cu noi”.
Zice că nu mai poate, că nu doarme de frică și când aude mesajul de avertisment din telefon, începe să tremure.
„Vreau să se termine, pentru că nu mai rezistăm și copiii încep să plângă de fiecare dată când îi îmbrăcăm și îi scoatem din casă în plină noapte”.
Începând cu luna iulie, în fiecare săptămână, uneori de mai multe ori, rușii atacă portul, lovind silozurile cu grâne, clădirile administrative, infrastructura care-i ajută pe ucraineni să-și exporte cerealele pe Dunăre.
Orașul port, pustiit și revitalizat de război
Centrul orașului e pustiu ziua, dar spre port se înghesuie zeci de camioane. Sunt cozi nesfârșite, iar „portul a reînceput să lucreze din plin ca în zilele lui bune”, după cum îmi explică Maria C., care locuiește în proximitate încă din anii 1980.
„Atunci erau angajați 8.000 de oameni, fiindcă Reni era unul dintre primele cinci porturi fluviale ale Uniunii Sovietice, dar în ultima perioada rămăseseră doar 3.000”.
Războiul și criza cerealelor au repornit portul dunărean aflat la doar 20 de kilometri de Galați, pe partea cealaltă a Dunării.
Pro-rușii din Reni nu sunt supărați pe Moscova că-i bombardează
La Reni toată lumea știe cum se numesc dronele rusești care atacă săptămânal sau chiar mai des orașul, dar nu toți sunt împotriva inamicului.
„Mulți cred că Ucraina nu trebuia să intre în război”, spune Maria C., fără să se îndoiască de acest enunț. Ea vrea să „să se facă pace fără condiții” și are opinii puternice împotriva actualei conduceri de la Kiev, dar îi e frică să le exprime, fiindcă în Ucraina funcționează Legea marțială și „oricine poate fi acuzat de trădare, lipsă de loialitate sau propagandă în favoarea inamicului”.
Legea marțială a fost prelungită la finele lunii iulie, pentru încă 90 de zile, până pe 15 noiembrie 2023, ceea ce a scos din discuție posibilitatea organizării alegerilor parlamentare în luna octombrie.
Ucraina a adoptat Legea marțială pe 24 februarie 2022, în ziua în care Rusia a lansat invazia pe scară largă a vecinei sale.
Între altele, legea interzice oricărui bărbat între 18 și 60 de ani să părăsească țara, dar excepțiile în acest caz au fost folosite pe scară largă, după cum m-au asigurat majoritatea celor cu care am discutat.
Pro-rușii din Reni și efectele secundare ale legii marțiale
În plus, Legea marțială a fost cadrul general care i-a oferit posibilitatea lui Volodimir Zelenski să emită și alte decrete: în martie 2022 a semnat un astfel de act legislativ, potrivit căruia toate canalele de televiziune ucrainene trebuiau să se regăsească într-o singură platformă, pentru că țara avea nevoie, după cum sublinia liderul de la Kiev, de „o politică informativă unificată”, după ce aproape o lună de la invazia rusă, media ucraineană a emis tot soiul de opinii, nu toate în favoarea Ucrainei.
În acest fel, a fost înlăturată, cel puțin parțial, propaganda pe care Rusia o făcea pe față. În aceeași zi, Zelenski a semnat și decretul prin care au fost suspendate partidele politice de opoziție, inclusiv Platforma Opoziției: Pentru Viață, care avea un accent clar pro-rus și era a doua formațiune ca mărime din parlamentul ucrainean, Verkhovna Rada.
Un efect secundar al acestei decizii a fost interzicerea tuturor partidelor de stânga. De fapt, Ucraina suspendase deja în 2015 toate partidele de sorginte comunistă, odată cu Legea decomunizării, aspru criticată de Comisia de la Veneția.
Teama de Legea marțială îi face pe mulți pro-ruși să tacă, să-și înghită cuvintele sau doar să-și sugereze lipsa de susținere pentru deciziile liderilor de la Kiev.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
„între 1918 și 1940, când întreaga regiune se afla sub administrația României mari”?! Jurnalist doctor în istorie și visiting professor în domeniul Științe al Comunicării … Regiunea respectivă a fost și este teritoriu românesc, revenită legal la Patria-Mamă în anul 1918, ruptă ilegal din trupul țării ultimele două ori prin raptul teritorial sovietic din 1940, respectiv după încheierea celui de-al doilea război mondial, când puterile occidentale au dat estul Europei pe mâna sovieticilor. Exprimarea din articol este cel puțin neinspirată, dând impresia că nu ar fi fost teritoriu românesc, ci doar administrat de români. Că azi situația zonei este cea care este, nu schimbă cu nimic istoria și apartenența teritoriului. Să nu mai aducem în discuție faptul că pactul Ribbentrop-Molotov, în urma căruia a avut loc raptul teritorial al Basarabiei și al Bucovinei de Nord de către sovietici, a fost anulat de jure, ceea ce în mod normal ar trebui să atragă după sine și restituirea de facto. Haideți să nu mai umblăm cu ambiguități și cu mănuși când nu este cazul.
D-na Fati „confunda” cu „administratia” romaneasca din Covasna si Harghita.