Cum pot fi identificați și ajutați copiii abuzați sexual. „Unul din cinci copii cade victimă unei forme a abuzului sexual”, estima Consiliul Europei în 2020, an în care pandemia a intensificat fenomenul agresiunilor sexuale asupra minorilor. Cele mai multe dintre cazuri nu ajung în atenția poliției sau a instanțelor judecătorești.
Subraportarea cazurilor de minori abuzați sexual este o realitate în România, confirmă și psihologul Patricia Aramă, care lucrează cu Biroul de Agresiuni Sexuale din București. Într-un interviu pentru Libertatea, aceasta arată cum pot anchetatorii specializați să schimbe o viață, dar și un proces.
În 2015, Patricia Aramă, 36 de ani, a început să lucreze cu victimele minore care au trecut prin agresiuni sexuale. Timp de trei ani a fost psiholog clinician în cadrul DGASPC Sector 2, București, apoi a părăsit sistemul de stat și a decis să continue în cabinetul propriu.
Formarea pe care și-a ales-o, mai degrabă ca autodidactă și „furând” din modelele din alte țări, a adus-o în atenția Biroului de Agresiuni Sexuale din București (activ din 2019), care i-a solicitat expertiza în mai multe cazuri. Biroul (BAS) este singura structură din Poliția Română care are anchetatori specializați în audierea copiilor.
Mărturiile cât mai clare ale minorilor sunt esențiale în astfel de cazuri și, implicit, în încadrarea faptelor de către procurori.
Care este simptomatologia pe care ați identificat-o la copiii care trec prin astfel de traume?
Sunt niște simptome care pot apărea frecvent, dar nu există un tablou standard. Sunt unele studii care ne arată că o treime din copii nici nu dezvoltă simptome de intensitate clinică în momentul evaluării sau în urma agresiunii sexuale. Pe de altă parte, la mulți copii am întâlnit emoțiile de vinovăție și de rușine, care sunt exacerbate.
Citește și: Românii care luptă în războiul din Ucraina: „Aici luptă doar idealişti”
Rușinea – copiii, chiar dacă sunt de vârstă mai mică, conștientizează că propria nuditate în prezența altei persoane sau nuditatea persoanei în prezența lor este ceva rușinos, interzis.
Vinovăția – încep să simtă că au fost părtași sau că au contribuit într-un fel la situația de agresiune.
Este ca un cerc vicios: din rușine nu povestesc, ulterior apare vinovăția că nepovestind au contribuit la situația aceasta. Înainte de toate, agresiunea sexuală este o crimă care ține de un secret, de un lucru ascuns.
Cine sunt agresorii copiilor, de obicei?
În majoritatea cazurilor, sunt persoane (de multe ori bărbați) din familie sau apropiați ai familiei, prieteni, vecini. Au fost situații în care tații sau unchii au fost agresorii. În majoritatea covârșitoare a cazurilor sunt persoane apropiate de copil.
Contrar poate opiniei generale, agresiunea nu se produce la modul – copilul este tras într-un colț de un necunoscut și este agresat. Nu, el este în spațiul lui familial și familiar, cu persoanele în care are încredere.
Citește articolul complet în Ziarul de Iași.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
