Probleme la Codul comunicațiilor. Cum se lărgește interceptarea

Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI) atrage atenția că proiectul de lege privind Codul Comunicațiilor rămâne cu aproape toate obligațiile pentru furnizorii de găzduire și după trecerea prin Comisiile Senatului, fiind doar scoase referințele către „furnizorii de comunicații interpersonale”.

ApTI precizează că vorbim în continuare de „lărgirea interceptării comunicațiilor”.

„Furnizorii de găzduire devin Calul Troian, după votul în Comisiile Senatului de astăzi.(…) Din păcate Comisiile Senatului au rezolvat doar jumătate din problema interceptărilor adăugată pe șest și descoperită de noi în Codul Comunicațiilor în decembrie 2021, păstrând toate obligațiile pentru o categorie de furnizori extrem de larg definită (furnizor de servicii de găzduire electronică cu resurse IP – detalii mai jos) – fără a oferi vreo justificare logică sau legală”, a scris Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet, marți, pe Facebook.

Probleme majore de fond identificate de ApTI

ApTI atrage atenția și că furnizorii de găzduire NU au nicio legătura cu directiva europeană 2018/1972 (Codul european al comunicațiilor). Măsurile din textul propus și furnizorii de găzduire NU sunt actualmente incluși în mod specific în Codul de procedura penală (dar sunt articole generice care li se pot aplica furnizorilor de găzduire).

Aceasta este o adăugire proprie a Guvernului – fără dezbatere publică (nici măcar în Senat nimeni nu a susținut măcar formal cu un argument acest text), fără legătură cu obiectul Codului Comunicațiilor, care este reglementarea comunicațiilor electronice.

ApTI: Obligația de notificare a găzduitorilor este ilegală

Găzduitorii sunt, încă din 2002, reglementați de legea 365/2002 privind comerțul electronic. (și niciodată în legislația privind comunicațiile electronice). Principiul de bază este cel al libertății de furnizare pentru toate categorii de furnizori ai societății informaționale.

„Textul reglementat poate fi dat exemplu de glumă legislativă proastă”

Definiția extrem, extrem de largă duce la cazuri la care nu vă gândiți, avertizază ApTI.

Textul NU se referă doar la furnizori români sau care ar vinde aceste servicii doar în România, ci mult mai mult mai larg. Asigurarea accesului la conținut digital, pe teritoriul României, o fac zeci de mii de actori – din Afghanistan în Zimbabwe. Astfel textul reglementat poate fi dat exemplu de glumă legislativă proastă.

Practic cei care gestionează adrese IP-uri și sunt în lista de la RIPE NCC, AfriNIC, APNIC, ARIN, LACNIC intra în aceasta categorie pentru ca toți o fac pentru “cel puțin” servicii de acces la adresa IP – deci acces la conținut către utilizatorilor români. (ok, poate mai puțin conținutul accesibil doar din Coreea de Nord sau China)

Asta înseamnă ca toți cei care sunt listați mai sus vor intra în categoria respectivă, cum ar fi:

• furnizorul unui serviciul de acces la conținut stocat pe o adresă IP (asta înseamnă practic orice conținut web, indiferent de locație serverului) – de ex. Facebook, Google, dar și găzduitorului unui site din Republica Moldova sau Tuvalu, accesibil din România.
• orice serviciu de CDN – Content Delivery Network accesibil din România (Cloudflare, Cloudfront  Akamai, etc.)
• orice furnizori de găzduire cu clienți din România, indiferent de jurisdicția acestuia (Digital Ocean, Godaddy, GTS)
• orice serviciu de cloud, indiferent de locație, dacă conținutul este accesibil din România (Amazon AWS, Google GCP, Azure- Microsoft)
  Detalii, AICI