Noul ministru de Finanţe, Adrian Câciu, susţinea, în 2017, într-o postare pe blogul său cu ocazia împlinirii a 43 de ani, că în copilărie a avut o minte “sclipitoare” iar acum, ca adult, este la fel de “briliant”, adăugând că între el şi Soare distanţa este “egală cu cea dintre el şi mine”.
“Sunt o sinusoidă într-un univers controlat. S-ar putea să surprind universul într-o zi şi să-i încurc regulile… dar asta nu vă priveşte pe voi…”, afirma Câciu.
De asemenea, ministrul declara la acea vreme că nimeni nu îl ţine în lesă, avertizând că, dacă cineva încearcă, „poate-l muşc!”.
În continuare, redăm textul integral al postării lui Câciu:
Bă băietzi, a venit timpul să fac şi 43 de ani. Mulţi nene, dar prea puţini! Puţini bre, dar prea mulţi! Am o viaţă în spate şi o viaţă înainte. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, n-aş regreta nimic din ceea ce am făcut. Am făcut de toate. Şi bune şi rele, şi deştepte şi idioate. Am fost un copil cuminte, cu o minte de năzdrăvan. Aş putea spune genială, dar ar însemna să mă pup singur pe frunte. O să mă limitez la “sclipitoare”. Ca adult, sunt la fel de “briliant”. Între mine şi Soare distanţa e egală cu cea dintre el şi mine. Sunt bine, mulţumesc!
Pot fi orice. Preşedinte, deputat, senator, premier, ministru, funcţionar, director, CEO, CFO şi alte C-uri din astea bombastice, simplu angajat, “şef la lopeţi”, ca să nu spun şef de post. Pot fi prietenul celui sărac, duşmanul celui prost, duhovnicul celui bogat.
Am fost multe şi voi fi şi mai multe. Am prieteni, am şi duşmani, şi cei mai mulţi mă văd ca pe o persoană controversată. Pentru că nu am “hăţuri”. Nu mă ţine nimeni în lesă. Iar dacă încearcă, poate-l muşc!
Am comportament de leader, deşi dorm în haină de poporan. Unii mă invidiază, alţii mă bârfesc. Unora le plac, altora nu. Acum, să-mi fie scuzată aroganţa, nici nu o să încerc să le plac! Tati, e greu să mă înţelegeţi dacă nu priviţi viaţa “pro”! Iubesc prea mult această ţară ca să îmi pierd timpul explicând unora cum îşi irosesc energia pe chestii fără rost. Prefer să fac, să tac şi să-i las în pace pe proşti! Sunt un optimist incurabil, un idealist notoriu, la mine nu există “nu se poate”, există doar “hai să încercăm”. Nu cred în tabu-uri, iar tabu-urile sunt speriate de mine!
Am o familie frumoasă, cea mai frumoasă familie de pe pământ. Îi iubesc şi le mulţumesc că mă suportă!
Sunt un arici! Nu suport prostia şi ignoranţa, iar pe măsură ce trece timpul. sunt tot mai puţin tolerant la incompetenţă. Nu mă interesează corupţia. Consider că toţi cei care suferă de sindromul corupţiei sunt proşti care vor să fure startul şi să parvină. Treaba lor de proşti!
Îmi place muzica! Îmi place să cânt şi zic eu că o fac destul de bine. Când m-oi lăsa de încercarea de a face bine ţării mele şi poporului meu, poate o să mă apuc de muzică. Însă nu aş vrea să se ştie că eu cânt. The shadow man, aşa îmi va fi numele! Nu am nevoie de publicitate. Dumnezeu mă iubeşte aşa, anonim. Şi eu îl iubesc, aşa impersonal, cum mi se prezintă.
Vă iubesc pe toţi! Aş putea fi cel mai bogat om de pe pământ dacă nu v-aş iubi. Ar însemna să-mi bat joc de semenii mei, de ţara mea şi de oameni în general. N-am încă cheful necesar să o fac.
Ce să vă mai zic? Am fost şi prinţ şi cerşetor, am cântat şi am iubit, am fost şi sus, am fost şi jos. Sunt o sinusoidă într-un univers controlat. S-ar putea să surprind universul într-o zi şi să-i încurc regulile… dar asta nu vă priveşte pe voi…
Ce vă recomand? Fiţi profesionişti, ce dracu’!, vorba lu’ Dinică. Încercaţi să respectaţi natura, oamenii, familia, ţara. Nu mai staţi în genunchi. Nu mai priviţi hoţii ca pe nişte idoli. Sunt mai sclavi decât credeţi. Ăsta e unul din blestemele acestei ţări: a fost condusă de slugi. Cum se ridică unul independent, cum îi apar dosare, cum e trădător, cum i se taie capul!
Să revenim: am 43! Mă apuc de treabă! O să vă uimească această treabă. Şi nu pentru că o fac eu. Eu sunt un anonim. O să vă uimească pentru o să vedeţi că se poate face treabă. O să fiţi miraţi aproape zilnic că, în sfârşit, trăiţi într-o ţară civilizată!
Nu m-am decis ce fac în 2019. Dacă mai fac multe figuri Klaus sau Dacian, s-ar putea să mă aibă contracandidat. Cu dosarele pe masă. Alea despre ipocrizie. Poate că nu e cazul. Nu m-am decis unde o să fiu în 2020. Dar cu siguranţă ne vom auzi şi veţi şti. Deocamdată, m-am decis să fac 43 de ani în linişte, iubire şi armonie. La mulţi ani mie!
Articol publicat în THE EPOCHTIMES ROMANIA.
