Premierul i-a apostrofat tinerii liberali pentru că nu au aplaudat frenetic atunci când un vorbitor în fața vlăstarelor liberale a menționat conceptul promovat de către Nassim Taleb de ”piele în joc”. Pe scurt, Nassim Taleb ne spune că atunci când iei o decizie, care îi afectează pe ceilalți, este normal să suporți și tu consecințele ei negative.
Premierul are o interpretare proprie a conceptului prin raportarea la politică și ne spune că ”pielea în joc” înseamnă că intri în politică și să îți asumi măsurile care dezvoltă România, chiar dacă vei pierde voturi pe termen scurt. Ar fi de analizat care ar fi măsurile ce dezvoltă România și ne gândim să continuăm raționamentul premierului. Dacă va conduce partidul liberal din septembrie, premierul ar trebui să ne livreze o e-România, o fiscalitate olandeză, autostrăzi ca în Austria și relaționări ale statului cu românii de bună-credință, care să fie prilej de bucurie.
Adică atunci când pleci la drum să te bucuri că vei merge pe o autostradă românească în care nu intră cefele late în tine cu tănculețe, că te vei duci la Fisc fără să stai la coadă ca pe vremea lui Ceaușescu la alimentară și să fii tratat ca un milog doar pentru că vrei să îți plătești impozitele, să poți să rezolvi un conflict cu alt român rapid printr-o justiție eficientă și rapidă. De asemenea, nu trebuie să mai suportăm consecințele unor idei trăsnite ale unor politicieni care iși iubesc mai mult ideile decât victimele traficului de ființe umane.
Pentru tinerii politicieni, ”pielea în joc” înseamnă să îți asumi să te duci să candidezi undeva unde partidul tău este ciuca bătăilor, nu să te lupți pentru locurile eligibile sigure acolo unde partidul câștigă sigur. Un exemplu pozitiv a fost un actual deputat din alt partid, care nu a prins loc eligibil la Cluj, și a ales să candideze la Buzău. Alții s-au tăvălit pe jos și au făcut scandal că nu au locuri acolo unde aveau șanse, fără să își asume să candideze acolo unde partidului îi era greu să câștige voturi.
Sunt perspective serioase să începem să ne uităm cu invidie la frații din Republica Moldova unde votul în diaspora este egal cu cel din Varnița, spre deosebire de România unde votul din țara la parlamentare este superior votului unui cetățean român aflat în vizită la vărul din Italia la momentul alegerilor.
Ar fi interesant dacă am avea alegeri cu o listă unică unde am putea analiza în concret toți candidații unui anumit partid pentru a nu ne trezi cu surprize de candidați care câștigă un județ, dar care prin redistribuire rămân în Parlament. ”Pielea în joc” a unui politician înseamnă să te duci să vorbești cu oamenii și să îți asumi că vei fi înjurat și apostrofat pe bună dreptate de oameni, care suportă zi de zi consecințele inacțiunii tale. Nu putem să nu ne reamintim de reacția imatură a unei tinere liberale care a apostrofat ”decrețeii” care nu votează liberalii, de parcă e vina alegătorului că nu te votează și nu a ta ca politician că nu livrezi alegătorului ceea ce acesta dorește.
Este evident că socialiștii au o zestre constantă de voturi de aproximativ 30 % din cei care votează, însă există suficienți votanți tentați să voteze dreapta cărora însă trebuie să li se livreze rezultate. Cărțile citite te pot ajuta în politică dacă ești capabil să lucrezi cu tine și să îți asumi să îți asumi experiențe concrete de viață care să te formeze și la școala vieții.
Am avut politicieni extrem de citiți care au refuzat să învețe și din experiența oamenilor de rând. Indiferent cât de mult succes ai avut în viață, fără experiențe dezolante, care să te aducă pe pământ, nu poți ajunge în liga mare a politicienilor de cursă lungă. Oamenii își doresc să vadă o evoluție a politicienilor. Președintele Lincoln a fost un om care a avut valuri de eșecuri în viață, însă a învățat din fiecare și a știut să conducă țara în vremuri grele și să ierte pe confederații care au încercat să distrugă Uniunea.
Churchill a fost un politician care a evoluat și care a înțeles lecția predată de către poporul englez la pierderea alegerilor și, de aceea, a reușit ulterior să devină premier din nou. Politica reprezintă un domeniu complicat, în care arta compromisului inteligent poate construi națiuni solide, dacă la bază se află linii roșii peste care nu se trece.
Ce nu vedem la mulți politicieni este gândul că este posibil ca la un moment dat ei să redevină cetățeni de rând. Observăm lupte politice la baionetă cu atacuri la persoană în actuala coaliție, fără însă ca elementul esențial de luare a deciziei să fie raportarea la soluția optimă pentru noi toți. Dacă un politician de frunte își exprima opinia că ar fi nevoie să exploatăm aurul de la Roșia Montană, el ajută partea adversă în dosarul deschis la Washington împotriva noastră.
Zi de zi aflăm cum statul român încheie contracte păguboase, fără însă să construim mecanisme prin care să prevenim astfel de ”haiducii” pe viitor. Ca om politic, ai obligația de a gândi bine ceea ce spui și de a gândi și mai bine ceea ce impui altora să facă. Reformarea statului și dezvoltarea sa implică o muncă mai complicată decât curățarea grajdurilor lui Augias de către Hercule. E mai simplu să deviezi cursul unor râuri care să curețe mizeria pe loc decât să intri și să curăți în fiecare zi câte puțin, deși mizeria se adună în continuare.
Când ai puterea, e nevoie să construiești mecanisme prin care mizeria pestilențială care ne sufocă pe toți să fie curățată constant în mod facil, după prima curățenie generală. Nu avem nevoie de câte o reformă la patru ani și de legi care să fie făcute, doar pentru a alimenta lanțuri efemere ale slăbiciunilor celor aflați la butoane.
Politicienii sunt negustori de idei și ar trebui să acționeze ca și cum efectele ideilor lor vor ajunge să-i afecteze pe ei când nu vor mai fi la putere. Timpul nu mai are răbdare pentru alți politicieni care să se facă că lucrează. Dacă ne iubim țara. Dacă nu, ne poate fi indiferent, dacă în istorie rămânem ca barbari.
