Cum urmărea spionul Caraman criticii comunismului și de ce a fost declarat colaborator al Securității

Mihail Caraman, cu numele de serviciu „Mihai Neagu” și „Mihai Dobrescu”, a murit la 96 de ani. Fost ofițer de Securitate și spion la Paris, Caraman a fost declarat colaborator al Securității în 2010, după ce o instanță a stabilit că a încălcat drepturile fundamentale ale omului prin ordinele pe care le-a dat. Trecut în rezervă din 1979, Caraman a fost reactivat de regimul Iliescu și pus șef al Serviciului de Informații Externe (SIE).

Trimis în judecată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) în 2010, Caraiman s-a apărat și a susținut că „în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a suprimat niciun drept fundamental” și că „activitatea sa avea ca scop apărarea siguranței naționale”, potrivit regulamentelor de atunci.

Citește și: Cu 4 voturi la 1, procurorii din CSM au fost de acord cu rezultatul pseudo-concursului pentru inspectorii judiciari

Caraman a cerut ca SRI să fie chemat forțat în procesul său cu CNSAS deoarece Serviciul a preluat arhiva fostei securități și acolo sunt toate actele care dovedesc că spune adevărul, cerere respinsă de instanță.

Urmărea deținuții politici

Din actele dosarului reiese că fostul securist a contribuit la întocmirea dosarului de urmărit a unui bărbat care executase 15 ani închisoare corecțională pentru „activitate revoluționară desfășurată pe linia organizației PNȚ Tineret”, bărbat care intenționa să plece din țară.  

Caraman era în 1972 adjunct al Securității București. El a trimis la dosarul de urmărire informativă o notă semnată de informatorul „Puișor Nicu privind pe B.I., cunoscut la problema PNȚ”.

Citește și: Forumul Judecătorilor din România (AFJR) renunță la dialogul cu Comisia Europeană pe care o acuză de înțelegeri politice

În 1972, de la București, Caraman colabora cu colegii de la Securitate din alte județe. „De către noi este urmărit în prezent numitul C. R, documentarist la Institutul de Arheologie Bucureşti, fost condamnat 15 ani muncă silnică pentru activitatea desfăşurată într-o organizaţie subversivă, pus în libertate în anul 1963, la expirarea pedepsei.

Rugăm a se stabili dacă este posibil, de ce e anume a fost vizitat ….de către obiectivul nostru, mai ales că în prezent acesta din urmă este semnalat informativ că intenționează să fugă din ţară, împreună cu alte 2-3 elemente neidentificate de către noi” este o notă semnată de Caraman.

Ordin de filaj

Alt document arată că acesta supraveghea prin filaj dizidentul care dorea să fugă din țară. „Astfel, la începutul lunii septembrie a.c., a fost semnalat că ar face parte dintr-un grup de 5-6 persoane cu care vrea să fugă din ţară, avînd stabilite în acest sens în zona Orşova şi Yugoslavia, pentru realizarea, fără prea mari riscuri a plecării, unele legături care se ocupă frecvent de treceri ilegale peste frontieră.

După cîteva zile, faţă de aceeaşi sursă, numitul C.R. afirmă că sunt numai 2 persoane care vor să plece ilegal din țară împreună cu el. Din afirmațiile documentaristtului rezultă că tentativa de plecare ilegală din țară era iminentă fapt ce a necesitat punerea lui în filaj. În timpul filajului, C.R. S-a întîlnit de mai multe ori cu un anume D.V., care, din analiza materialelor ce le deținem, se pare că ar face parte din „grupul” obiectivului pentru realizarea plecării ilegale din ţară”, se mai arată în nota lui Caraman.

În altă notă Caraman relata colegilor securiști legătura documentaristului cu cercul de prieteni. „Despre D.V. lucrat şi el prin dosar urmărire informativă, relatăm următoarele: /…/ „A făcut parte din aceeaşi grupare subversivă cu C.R., fiind condamnat la 12 ani muncă silnică, iar la expirarea pedepsei, datorită poziției avute în detenţie, i s-a fixat domiciliul obligatoriu în comuna Valea Călmățui.

După ridicarea restricţiilor domiciliare în anul 1964, D.V. a venit în Bucureşti locuind ca flotant sau fără forme legale la diverse adrese şi a schimbat în aceeaşi perioadă 7-8 locuri de muncă, lucrînd în special pe diferite şantiere de construcții. /…/. D.V. este semnalat cu manifestări ostile în prezent şi cu intenția de a fugi”, continua fostul securist.

Percheziții abuzive

Documentul vizat de Caraman are și o notă olografă. „Studiați posibilitatea efectuării unei percheziții domiciliare la C.R., pentru a verifica dacă nu are materiale cu caracter secret la domiciliu. Folosiți în acest scop inf. ref. cu filmele folosite în scop personal. Măsurile necesare pentru a nu mai avea posibilitatea să călătorească prin ţară. Ar fi important totuşi să aflăm pe ce persoane ar fi contat în Yugoslavia”, se arată în decizia instanței.

O altă adresă din februarie 1973 trimisă de IMB Securitate către IJS Timiș și semnată olograf de Caraman arată următoarele: „Organele noastre au în atenţie pe scriitorul S.T., redactor la revista România Literară. Din datele ce le deţinem rezultă că acesta are o atitudine ostilă, declarându-se împotriva orientării literaturii de către partid, militând pentru o aşa-zisă „libertate de creaţie” şi are relaţii apropiate cu scriitori care prin scrierile lor nu sunt de acord cu hotărîrile partidului privind îmbunătățirea muncii ideologice.

În cadrul unei călătorii făcute în Franţa, în vara anului 1972, a luat legătura cu emigratia română, de la care a cerut ajutor în bani, aranjându-și totodată prin D.T. şi P.G., apariția unor scrieri la Paris.

Rugăm ca, folosind sursele de care dispuneți în mediul creației literare şi al redacțiilor, să ne sprijiniți în perioadele cînd acesta se deplasează la Timişoara pentru a stabili:

– convingerile sale politice, afirmațiile pe care le face în cercurile apropiate în legătură cu politica partidului în sectorul creației literare;

– dacă are „scrieri cu cheie”, pe care încearcă să le publice la revista Orizont sau Editura Facla din Timişoara;

– ce relații are în rîndul scriitorilor din Banat, cum sînt cunoscuți aceştia, dacă în discuțiile cu ei abordează probleme politice;

– dacă are scrieri nepublicate în țară sau respinse, pe care încearcă să le scoată peste hotare, la cine a cerut sprijin în acest sens”.

Altă adresă cu semnătura lui Caraman este un răspuns către IJS Vrancea care a cerut date Securității despre un fost legionar. Adresa nr. 101/A/CP/0080973 din 22.12.19732 a I.M.B. Securitate către IJS Vrancea, semnată olograf de Caraman ca „Adj. Şefului Securității Municipiului Bucureşti”, în care se consemnează următoarele: „La adresa dvs. nr. 0030.528 din 11.XII1972 vă comunicăm că numitul U.I., din Bucureşti, fost legionar cu datele de identificare cunoscute de dvs. este urmărit prin DUI de către organele noastre pentru legături suspecte cu foşti legionari”.

Declarat colaborator

În urma analizării acestor dovezi, judecătoarea Monica Niculescu de la Curtea de Apel București a stabilit că Mihail Caraman a încălcat drepturile fundamentale ale celor pe care i-a urmărit cât a lucrat pentru Securitate.

„Astfel, măsurile propuse, aprobate sau executate de pârât au fost propuse/aprobate/executate în scopul de a depista poziția ostilă, atitudinea duşmănoasă a persoanelor urmărite faţă de regimul comunist, concepţiile filozofice, opiniile politice şi afirmațiile cu caracter politic ale acestora, susținerea libertăţii de creație, ca expresie a libertății de exprimare, relațiile cu cetăţeni străini, intenția de a părăsi țara, vădind interesul organelor de securitate pentru opiniile celor vizați relativ la aspectele menționate, precum şi pentru anturajul lor”, se arată în motivarea instanței.

„Acest interes al organelor de securitate, coroborat cu urmările pe care, factum notorium, le antrena împotriva celor vizați (în speţă, ele regăsindu-se în mod cert printre măsurile dispuse) dovedesc un mecanism specific de supraveghere poliţienească extrem de intruziv în viaţa privată a celor urmăriţi şi o grevare a exercitării libertății de exprimare, de opinie şi de conştiinţă, adică exact a acelor libertăți care conturează personalitatea unui om, care dau măsura demnității acestuia, grevare care în raport de sistemul de valori al fiecăruia dintre cei vizați – poate echivala cu o suprimare efectivă a acestor libertăți”, se mai arată în document.

Libertăți suprimate

„Toate aceste acțiuni ale pârâtului, vizând punerea sub lupă a vieții private (inclusiv a celei profesionale, subsumată celei private din perspectiva protejării drepturilor omului) a persoanelor urmărite, menționate mai sus, vizând urmărirea acestora pentru opiniile relativ la regimul comunist, pentru intenția de părăsire a țării, pentru susţinerea libertății de creație, ca expresie a libertăţii de exprimare şi refuz de înregimentare în politica partidului privind orientarea literaturii de către acesta, constituie activități prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăți fundamentale ale omului.”

Potrivit fișei personale publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a fost încadrat direct în Securitate cu gradul de locotenent în 1950, la 22 de ani. Doi ani mai târziu, în plină teroare stalinistă în România, a fost trimis la Lugoj și a lucrat la Grăniceni, Direcţia Contrainformaţii Militare.

Între 1953 și 1955 urmează Școala militară de la Oradea. În 1956 îl regăsim ca șef birou al Ditecției 5 Contrainformații din Craiova, apoi intrî în Direcția de informații Externe (DIE) până în 1972, când ajunge locțiilor șef al Inspectoratului Județean ilfov și apoi București al Securității.

În 1973 revine în DIE ca șef brigadă, iar din 1978 până ieșirea la pensie, în 1979, a fost locțiitor comandant școală la Școala militară de Ofițeri Grădiștea.

A fost trecut în rezervă în decembrie 1979 și reactivat de Ion Iliescu în 1990 când a fost numit șef al Serviciului de Informații Externe (SIE).

În perioada 1958-1968, în calitate de șef al rezidenței de spionaj din Paris, a organizat și condus așa-numita „Rețea Caraman”, care a reușit să sustragă și să aducă în țară unele documente din Cartierul General al NATO.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!