Curtea de Apel București a admis solicitarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) cu excepția de neconstituționalitate în dosarul privind victimele-copii din căminul-spital de la Siret din timpul regimului comunist.
În acest fel, Curtea Constituțională poate fi sesizată în legătură cu clasarea dosarului referitor la crimele comise de regimul comunist asupra copiilor din Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret.
340 de minori au murit
IICCMER a făcut în luna iunie 2018 o sesizare către Parchetul General despre tratamentele inumane la care au fost supuși mai mulți copii aflați în Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret în perioada comunistă. În perioada 1 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989 nu mai puțin de 340 de minori au murit, arată Institutul într-un comunicat de presă.
Cazul a fost clasat în luna martie din anul 2023, iar IICCMER a făcut o plângere împotriva acestui document pe care l-au catalogat ca „nelegal şi netemeinic”.
Citește și: Panourile solare de încălzire a apei. Avantaje și dezavantaje
Plângerea a fost respinsă pe motivul că IICCMER nu ar avea un interes legitim pentru a face această cerere deoarece nu a fost o victimă în dosar.
IICCMER a făcut o nouă plângere
În luna martie a acestui an, Institutul a făcut o nouă plângere împotriva Ordonanței de clasare. Pe 17 mai un judecător a admis sesizarea cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, dosarul urmând să ajungă pe rolul Curții Constituționale pentru soluționare, se mai menționează în comunicatul de presă.
Dacă se decide că ordonanța de clasare nu este constituțională, dosarul va putea fi redeschis, iar procurorii vor trebui să continue cercetările și procedurile legale.
„IICCMER reiterează angajamentul său ferm față de adevăr și justiție, fiind motivat de dorința de a restabili memoria victimelor și de a aduce lumină asupra nedreptăților trecutului. Prin educație și sensibilizare, institutul poate și trebuie să contribuie la recunoașterea și reparația injustiției suferite de aceste victime, consolidând astfel rolul său esențial în apărarea drepturilor lor”, transmite instituția.
Curtea de Apel București a admis solicitarea IICCMER
Spitalul de copii neuropsihici Siret a fost înfiinţat 1956 prin ordin al ministrului Sănătăţii, fiind printre primele unităţi medicale din România comunistă dedicată afecţiunilor neurologice infantile. Unitatea sanitară era denumită de localnici Orfelinatul Groazei.
Peste 8500 de copii au fost internați aici din 1956 și până în 2001, iar 1500 dintre aceștia au murit. IICCMER a analizat abuzurile din perioada 01.01.1980 – 22.12.1989, când au fost raportate 340 dintre decese.
Cele mai multe cazuri de minori care au murit aici se înregistrau în lunile de iarnă, iar principalele cauze de deces se legau de afecțiuni pulmonare, urmate de epilepsie, afecţiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale .
Cea mai afectată categorie de vârstă era cea a copiilor între 1 și 4 ani.
Analiza realizată de IICCMER a mai arătat că cei mai mulți dintre minorii internați aici proveneau din localități din judeţul Suceava sau judeţe învecinate, dar şi din zone mai îndepărtate precum Bucureşti, Bihor, Timiş, Dâmboviţa, Constanţa.
Citește și: Denunț penal pentru moartea a 400 de copii în căminul-spital din Plătărești
Creșterea forțată a populației a fost un eșec
„Contextul istoric declanşator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste.
Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul față de om și fără asigurarea tuturor condițiilor decente de viață, a avut printre consecințe creșterea mortalității materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi”, arată cercetarea IICCMER.
Minorii care ajungeau în grija statului erau repartizați în trei categorii „recuperabili”, „parțial-recuperabili” și „nerecuperabili”.
Reabilitarea, chiar şi parţială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integraţi în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parţial. Părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situaţia lor materială.
Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile” fiind ascunse și, la limită, evacuate.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
