De ce haosul din PSD și PNL îi îndreaptă pe români spre AUR

Din Statele Unite ale Americii, până în Germania, Austria, Olanda sau Franța, partidele radicale populiste de dreapta împărtășesc o ideologie asemănătoare.

Așa cum explică politologul Cas Mudde, elementul comun al acestor partide populiste îl constituie ideologia construită pe dihotomia dintre poporul pur care luptă împotriva „elitei politice corupte”.

Strategia nu este greu de pus în practică de către liderii acestor partide radicale, pentru că speculează dezamăgirea tradițională a electoratului față de vulnerabilitățile partidelor mainstream.

Este adevărat că partidele vechi se confruntă cu probleme sistemice, de la corupție, la nepotism sau lipsă de coerență doctrinară, însă alternativa pe care o oferă aceste partide radicale nu se fundamentează pe valori democratice.

Cea mai ușoară formă de populism, care a fost testat electorat și se pregătește de încă o competiție electorală, este discursul politic dur anti-sistem folosit de către fostul președinte american Donald Trump.

Alte elemente comune ale acestor partide radicale de dreapta ar fi viziunile anti-globalizare, anti-imigrație, izolaționist-economice, revizionismul istoric și nativismul.

Toate aceste elemente se regăsesc și în ideologia partidului AUR, pe care unele sondaje de opinie îl dau ca viitorul al doilea partid ca putere electorală din România.

În toate statele care se confruntă cu acest atac la adresa valorilor democratice, contrareacția politică ar fi trebuit să fie un proces de reformă a partidelor mari tradiționale, tocmai pentru a diminua sentimentul dezamăgirii electoratului față de ele.

Or acest lucru nu se întâmplă, iar România poate deveni fruntașa acestui paradox. Criza de leadership politic global se repercutează și în România.

În loc să pună pe agenda publică un proiect și o strategie coerentă, să dovedească românilor că doresc o reformă reală, cele două partide de la guvernare, PNL și PSD, se întrec zilnic în a ne arăta că tot ce contează pentru ele în acest super an electoral sunt interesele meschine de partid și prezervarea puterii lor.

Haosul și calculele machiavelice ar putea să-i împingă pe români să încerce din disperare și alternativa nedemocratică din România, iar o mare parte din vină o vor purta chiar aceste partide care clamează că apără democrația românească.

Cu atât mai mult cu cât refrenul acestor partide pentru viitoarea coaliție la guvernare, așa cum și-o doresc și pentru intervalul de timp 2024-2028, nu are ca mesaj central reforma statului și reforma internă a partidelor politice, ci contracararea pericolului extremist reprezentat de AUR.

Citește și: Interferențele Rusiei deranjează Europa în apropierea alegerilor

Ce oferă la schimb românilor ca să le voteze pe acestea și nu AUR, cele două partide nu explică foarte coerent.

În primul rând, este prima dată în istoria post-decembristă când partidele de la guvernare mută data alegerilor prezidențiale fără să ne ofere și o explicație rațională pentru care au luat această decizie.

În cei 30 de ani de democrație, devenise o tradiție ca românii să-și aleagă președintele în luna noiembrie. De ce au mutat aceste alegeri în luna septembrie nimeni nu a înțeles exact.

Este această decizie de a organiza alegerile prezidențiale mai devreme cu două luni în favoarea intereselor românilor? Niciunul dintre liderii acestor partide nu au oferit explicații rezonabile.

În al doilea rând, faptul că nu au o strategie coerentă pentru alegerile locale – schimbă candidații de pe o zi pe alta, în București, PSD și PNL sunt aliați politici, dar în alte orașe din țară se vor transforma brusc în rivali- toată această prietenie/rivalitate de fațadă pe aceeași monedă electorală va bulversa electoratul și va diminua încrederea că aceste partide chiar lucrează în interesul românilor.

Mai mult, în această perioadă de ascensiune a radicalismului populist, faptul că cele mai mari partide din România nu reușesc să producă candidați proprii din interiorul acestor partide reprezintă o altă vulnerabilitate ce va hrăni și mai mult discursul anti-sistem.

În loc să demonstreze că aceste partide au capacitatea de a se reproduce, de a crește viitori lideri politici, de a oferi figuri noi, apelează la tertipul iepurelui independent, scos din joben în ultimul moment pentru a le spăla păcatele de imagine.

Aceasta este singura explicație pentru care PSD și PNL l-au adus în fața electoratului pe doctorul Cătălin Cîrstoiu.

Mesajul este unul de descurajare și pentru membrii tineri de partid care înțeleg că politica este doar loterie și calcule cinice și devine inutil să îți consumi viața într-un partid politic.

De ce ai mai munci 20 de ani într-un partid să faci campanie electorală, să aduci voturi, dacă la maturitate, când speri ca partidul să parieze pe tine, outsideri de tipul iepurelui scos de nicăieri capturează cele mai râvnite funcții politice?

Citește și: De ce nu îl reevaluează ucrainenii pe Alexei Navalnîi. ANALIZĂ PRESShub

Nu în ultimul rând, nimeni din aceste partide nu prezintă un proiect de țară pentru următorii patru ani, nimeni nu prezintă un proiect de reforme, nimeni nu ne explică apăsat ce anume nu merge în România și merită corectat.

În lupta pentru prezervarea propriei puteri aproape că au uitat că există un electorat. Nimeni nu se mai îngrijește să ne stimuleze speranța, spectrul sentimentelor pozitive.

Mai sunt două luni până la alegerile europarlamentare și locale și alte trei luni până la cele prezidențiale, iar PNL și PSD ba se prezintă ca drept aliați politici, ba viitori rivali.

În mod normal, favoritul sistemului pentru cel mai important post politic al României, cel de președinte, ar fi trebuit să se fi conturat deja public.

Dar lupta de putere este prea mare în partide ca să putem spera la o dezbatere publică care să ne trezească speranța unui viitor mai bun.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!