Academia România, instituție finanțată din bani public, diseminează în spațiul românesc texte de propagandă sino-rusă fără ca nimeni să ia o poziție și să oprească acest laborator care publică idei ce contravin intereselor strategice de securitate ale României.
Centrul de studii sino-ruse, coordonat de Dan Dungaciu, entitate ce aparține Academiei Române, prin Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI), prezintă China, în textele care se regăsesc pe site-ul instituției, drept „a doua superputere a lumii”, fără să precizeze niciunde că această putere este o putere revizionistă care „provoacă interesele, securitatea și valorile NATO”, așa cum alianța se raportează la acest stat, în cel mai important document oficial al său, Conceptul Strategic.
Nicăieri în aceste texte de propagandă nu sunt analizate încălcările grave ale drepturilor omului asupra minorității uigurilor, prigonirea sau arestarea disidenților chinezi, operațiunile hibride ale Chinei, suprimarea presei libere și a societății civile sau încălcările repetate ale regulilor organizațiilor internaționale din care această putere face parte, cum ar fi regulile Organizației Mondiale a Comerțului.
Unele dintre texte, publicate mai întâi pe blogurile Adevărul, iar apoi preluate pe site-ul instituției, sunt simple traduceri ale unor declarații exprimate de profesori chinezi, care nu fac decât să transmită propaganda Partidului Comunist Chinez.
Toate textele despre ascensiunea Chinei și relația sa strategică cu Federația Rusă sunt texte de PR, menite a pune într-o lumină bună aceste două puteri revizioniste, iar prezentarea lor din perspectiva falsă că ar reprezenta două puteri care construiesc polul dominant de putere pe scena internațională este cu atât mai problematică cu cât în această perioadă toată comunitatea vestică se străduiește să contracareze agresiunea rusească de pe teritoriul ucrainean.
Ba chiar, zilele trecute, secretarul general al NATO, Jean Stoltenberg, a făcut o vizită istorică la Kiev, unde a anunțat că subiectul aderării Ucrainei la NATO și al garanțiilor de securitate va fi „un subiect important pe ordinea de zi” la summitul NATO din iulie, care va avea loc la Vilnius.
Pentru a înțelege de ce o politică de apropiere de China, așa cum o promovează Dan Dungaciu, este o politică împotriva intereselor de securitate ale României, este util de explicat poziția Chinei asupra războiului rus de agresiune în Ucraina, poziția oficială a Chinei față de NATO, poziția oficială a NATO față de China și poziția Uniunii Europene asupra Chinei.
China consideră că principala vină pentru agresiunea Rusiei asupra Ucrainei o poartă NATO, din cauza politicii sale „open door”, politică care, de altfel, există încă de la înființarea acestei alianțe militare din anul 1949: „Prin acord unanim, părțile pot să invite să adere la acest Tratat orice alt stat european aflat în poziția de a urma principiile acestui Tratat și de a contribui la securitatea zonei nord-atlantice (..)”.
Pe site-ul Ministerului său de Externe, China nu nominalizează NATO în mod explicit, dar este cât se poate de clar că această putere consideră extinderea NATO către Est drept cauza principală a agresiunii ruse, poziție care este identică cu a Federației Ruse.
„Abandonarea mentalității Războiului Rece. Securitatea unui stat nu ar trebui să fie îndeplinită în detrimentul altora. Securitatea unei regiuni nu ar trebui să fie obținută prin consolidarea sau extinderea blocurilor militare. (…)
Toate părțile ar trebui să se opună urmăririi propriei securități în detrimentul securității altora, să prevină confruntările în bloc și să colaboreze pentru pace și stabilitate pe continentul eurasiatic”, susține China în documentul său strategic.
De ani de zile, retorica oficialilor chinezi este o retorică anti NATO. Chinezii acuză că alianța nord-atlantică ar promova mentalitatea Războiului Rece, nu Rusia, lucru contrazis de toate actele oficiale ale NATO referitoare la cooperarea cu Rusia până la momentul suspendării consiliului NATO-Rusia, în anul 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea.
La fel ca Federația Rusă, China cataloghează NATO un simplu instrument de promovare al intereselor americane, iar China se poziționează împotriva intereselor Statelor Unite pe scena internațională.
„NATO este un produs al Războiului Rece și cea mai mare alianță militară din lume dominată de SUA”, declara, spre exemplu, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Wang Wenbin, jurnaliștilor de la Beijing, cu trei zile înainte de summitul organizației nord-atlantice, de la Madrid.
În Strategia Națională de Securitate a Administrației Biden, China și Federația Rusă sunt catalogate puteri care promovează o politică externă revizionistă, cu scopul de submina ordinea liberală bazată pe reguli și de a promova regimurile iliberale.
Este redundant de precizat că fără acest proces de extindere al NATO către Est, România nu ar mai fi devenit stat membru al organizației, iar în această perioadă, s-ar fi aflat într-o situație vulnerabilă asemănătoare Republicii Moldova.
În prezent, interesul de securitate al României este întărirea prezenței militare NATO la Marea Neagră, nu subminarea acestui interes prin promovarea agendei chineze, una vădit anti-NATO.
Mai mult, China a împrumutat în poziția sa oficială conceptul controversat de eurasianism, concept rusesc care definește politica externă a Federației Rusă în mandatele lui Vladimir Putin, o ideologie geopolitică care justifică politica de confruntare a Estului față de Vest.
La rândul său, NATO alocă un spațiu aparte Chinei în noul său concept strategic, publicat în vara anului 2022. China nu este considerată un adversar sau o amenințare, dar prezintă „provocări sistemice la adresa securității euro-atlantice”.
„Ambițiile declarate și politicile coercitive ale Republicii Populare Chineze(RPC) ne sfidează interesele, securitatea și valorile noastre(..). Operațiunile hibride și cibernetice malițioase ale Chinei, precum și retorica sa de confruntare și dezinformare vizează aliații și dăunează securității Alianței.
RPC încearcă să controleze principalele sectoare tehnologice și industriale cheie, infrastructura critică și materialele strategice, lanțurile de aprovizionare.
Citește și: RTV sau când haznaua refulează și mirosul devine insuportabil
Aceasta își folosește pârghiile economice pentru a crea dependențe strategice și pentru a-și spori influența. Se străduiește să submineze ordinea internațională bazată pe reguli, inclusiv în domeniile spațial, cibernetic și maritim.
Aprofundarea parteneriatului strategic dintre Republica Populară Chineză și Federația Rusă și încercările lor de subminare a ordinii internaționale bazate pe norme, care se consolidează reciproc sunt contrare valorilor și intereselor noastre”, este poziția oficială a NATO față de China.
Or ceea ce încearcă să facă acest centru de studii sino-ruse, plătit din bani publici, este să promoveze în România o agendă opusă intereselor de securitate ale NATO. Acest proiect propagandist devine posibil și din cauza faptului că Republica Populară Chineză lipsește cu desărșire la capitolele riscuri, amenințări sau vulnerabilități în Strategia Națională de Apărare a României, asumată în anul 2020. În fapt, China nu există în cel mai important document al statului privind securitatea României.
În replică la poziția NATO, misiunea diplomatică a Chinei în UE a acuzat NATO că alianța este responsabilă de războaie împotriva unor state suverane, „pierderi uriașe și lăsând zeci de milioane de oameni strămutați”. China împrumută falsa teorie a Kremlinului potrivit căreia extinderea alianței transaltantice pentru statele ex-sovietice ar fi reprezentat o amenințare pentru alte state, în speța pentru Rusia.
Acest fals argument se regăsește în toate strategiile de securitate ale Federației Ruse, care, după terminarea Râzboiului Rece, au catalogat extinderea NATO către Est amenințare la securitatea statului rus și reprezintă justificarea principală pentru războiul de agresiune dus de Kremlin împotriva poporului ucrainean.
„NATO pretinde că este o organizație defensivă, dar ceea ce am văzut este că a purtat războaie împotriva unor state suverane, provocând pierderi uriașe și lăsând zeci de milioane de oameni strămutați. A autorizat Consiliul de Securitate al ONU aceste acțiuni? Dacă nu, nu cumva NATO a denaturat și a abuzat de dreptul la autoapărare? Nu constituie astfel de acțiuni o încălcare a dreptului internațional? (..)
Tragedia celor două războaie mondiale și a crizei ucrainene ne spune că hegemonia, politica de grup și confruntarea în bloc nu aduc pace sau securitate, ci duc doar la războaie și conflicte. De asemenea, ne reamintește că încrederea oarbă în așa-numita „poziție de forță” și încercările de a extinde alianțele militare și de a căuta propria securitate în detrimentul altora nu vor face decât să ne aducă într-o dilemă de securitate”.
Aici se poate citi un text în care parteneriatul ruso-chinez este prezentat într-o notă propagandistică chineză.
Mai mult, acest centru promovează poziția Chinei în defavoarea poziției prezentate de șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cu ocazia vizitei acesteia la Beijing.
Or interesul României este de a asuma strategia Comisiei Europene, care avertizează asupra riscurilor privind dependențele în domeniile strategice față de China și care militează pentru o politică inteligentă de reducere a riscurilor față de această putere.
Un exemplu de think tank democratic, specializat în analiza relațiilor dintre China cu statele membre UE este Mercador Institute for China Studies (Merics). Faptul că Ursula von der Leyen a ales chiar sediul acestui institut pentru a-și rosti public discursul față de China a avut scopul de a transmite acestei puteri că UE nu va renunța niciodată să își apere valorile democratice, acest think tank aflându-se sub sancțiuni chineze din martie 2021.
Dacă ne uităm la căsuța redacțională a centrului românesc, observăm că majoritatea contributorilor au studii făcute în universități chineze, ba chiar o membră a echipei, Diana Maria Ghinea, face PR ul companiei chineze Huawei. Să lucrezi pentru o corporație chineză și să pretinzi că realizezi analiză obiectivă pentru un centru de cercetare este o utopie.
În fapt, acest centru este strict un instrument de PR al autoritarismului chinez.
Am trimis solicitare Academiei Române în care am cerut să se poziționeze public față de ideile pe care le transmite acest centru, însă nu am primit încă niciun răspuns.
Iar această nu este singura controversă care planează asupra creatorului acestui centru, Dan Dungaciu. Profesorul Dan Dungaciu coordonează în același timp și un master în studii de securitate la Facultatea de Sociologie, Universitatea București, împreună cu SRI.
Cum este posibil să permiți formarea educațională a unor ofițeri SRI, care se vor ocupa de securitatea României, de către un profesor care, de când a început războiul de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei, a diseminat de nenumărate ori tezele Kremlinului în spațiul public? Există dovezi pe internet în majoritatea discursurilor sale publice. Ca de pildă, acest interviu acordat Protv:
„Ucraina a dat semnale că va accepta o reglementare a conflictului din Donbas în termenii întelegerii de la Minsk, care ar însemna o federalizare a Ucrainei, care ar însemna garanții pentru toată lumea că Ucraina nu intră în NATO și în UE. Ar fi o soluție foarte bună, acceptabilă și pentru americani, și pentru francezi, și pentru germani, și pentru ruși că Ucraina rezolvă problema extinderii NATO.
Zilele acestea domnul Zelenski s-a răzgândit și a spus că francezii și germanii mă obligă să accept acordurile de la Minsk, dar noi nu o să acceptăm așa ceva. Evident că toată lumea se înfurie și Ucraina devine acum o problemă de securitate, pentru că ce se întâmplă în Donbas ar putea să declanșeze o confruntare pe care nimeni probabil nu o avea în minte și va fi greu de gestionat”.
Cum poți să-ți dezvolți, ca viitor expert în securitate, mecanisme pentru a combate propaganda rusă, în timpul acestui război hibrid, când ai un profesor care diseminează constant chiar propagandă rusă?
Iar acum vedem că și pe cea a Beijingului. Cum este posibil ca SRI să nu ia nicio poziție publică în acest caz?
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Penibil text. Rușinos. O delațiune ordinară, demnă de vechea securitate.
Penibil e Dungaciu. Ca analist, e foarte slab. Niciodată n-am auzit vreo analiză inteligentă de la el și am remarcat și eu poziții pro-ruse uneori, ca să nu mai spun că nu s-a adeverit niciodată ce prezicea el, cu aer doct de atoateștiitor. De pozițiile pro-chineze nu știam, fiindcă nu l-am urmărit în mod special (ba chiar am început în ultima vreme să schimb canalul TV când îl vedeam, că m-am lămurit că e pierdere de timp, inclusiv dpdv epistemologic), dar nu mă miră. Oricum, mi s-a părut întotdeauna destul de dubios și n-am înțeles de ce tot era invitat ca mare expert în politică externă. O nulitate cu o ascensiune dubioasă.