România și Turcia și-au propus de peste un deceniu să se coordoneze în această regiune, dar totul a rămas la nivelul retoricii.
Înalții oficiali români și turci au discutat de mai multe ori în ultimele două luni despre cum ar putea să-și pună de acord politicile regionale, dar nu par să fi ajuns la o concluzie nici după întâlnirea pe care Bogdan Aurescu a avut-o cu omologul său turc, Mevlüt Çavuşoğlu.
Trilaterala miniștrilor de Externe de la Istanbul România-Polonia-Turcia a avut în centrul discuțiilor nu doar chestiunile imediate legate de agresiunea Rusiei în Ucraina, ci și refuzul Ankarei de a da undă verde aderării Suediei și Finlandei la NATO.
Trântirea ușii în nasul celor două state nordice este, însă, o lovitură indirectă aplicată de Turcia Statelor Unite, care îi sprijină pe kurzii din Siria și Irak, mai ales că aceștia au luptat cot la cot cu americanii împotriva Statului Islamic. Turcia pregătește în această perioadă noi lovituri în Siria, în zona locuită de kurzi.
Citește și: Suntem o societate a cunoașterii? România tot mai needucată 3
Când vorbește despre adăpostirea teroriștilor din PKK pe teritoriile Suediei și Finlandei, Recep Tayyip Erdoğan ar vrea să le arate votanților săi puterea de care dispune pe plan internațional, cu un an înaintea alegerilor generale și prezidențiale. În același timp ar vrea să-i determine pe americani să facă unele concesii.
Turcia a fost eliminată în 2019 din programul Statelor Unite prin care Ankara ar fi urmat să primească 120 de avioane de luptă F-35, după ce a cumpărat sistemul rusesc de rachete S-400. Recent, Erdoğan a declarat că Turcia nu renunță la aceste rachete de apărare, în ciuda războiului dur din Ucraina care afectează și Marea Neagră. În mod paradoxal, Turcia vrea să se apere cu rachete rusești, dar înarmează Ucraina cu drone Bayraktar. Pentru Ankara soluția onorabilă ar fi să ofere Ucrainei rachetele S-400 și să primească în schimb avioanele americane F-35.
Citește și: Noua direcție a adevărului: distrugerea memoriei istorice românești
Deocamdată, Trilaterala România-Polonia-Turcia nu a schimbat în niciun fel perturbările pe care le produce Ankara în NATO. Pare că Turcia semnalizează mai mult spre Rusia decât spre Alianța Nord-Atlantică. Ankara se laudă că are a doua cea mai mare armată din NATO, dar nu a desfășurat trupe de apărare pe flancul estic, nu a impus restricții de zbor Rusiei, nu s-a angajat să respecte sancțiunile impuse de occidentali, în schimb le-a oferit adăpost oligarhilor ruși.
Președintele Erdoğan a declarat că Trilaterala România-Polonia-Turcia a căpătat o „relevanță strategică”, în actualul context de securitate și al sprijinului celor trei state pentru Ucraina. Astfel, în logica sa bidimensională, Ankara promite sprijin pentru un culoar care să asigure transportul grânelor din Ucraina prin Marea Neagră spre Mediterană.
