“Toți pacienții vor fi considerați potențial infectați cu coronavirusul SARS-CoV-2”. Aceasta a fost ipoteza care a pus pe butuci starea de sănătate a mii de români care n-au experimentat încă simptomele noii infecții, dar care sufereau de ani întregi de diferite forme ale cancerului, de probleme vasculare sau respiratorii și care aveau nevoie, chiar și în vremea coronavirusului, de sprijin medical. Sprijin pe care nu l-au primit.
Și astfel mulți au murit cu zile în timpul pandemiei, fără a fi trăit vreuna dintre simptomele temutei infecții. Puțini dintre ei, ajunși în spital pe fondul unor probleme urgente, s-au infectat chiar acolo și astfel viața le-a fost curmată rapid, cu diagnosticul deja cunoscut.
Tuturor acestor oameni li s-a încălcat astfel, din precauție și din comoditate, un drept fundamental, consfințit în Constituția României: dreptul la ocrotirea sănătății.
Și, la fel ca și cei care s-au îmbolnăvit în carantina instituționalizată, se pot adresa, dacă mai trăiesc, instanțelor de judecată, cu șansa de a câștiga cel puțin despăgubiri morale. Problema e că mulți dintre ei s-au dus…
Regulile spitalizării în pandemie
Potrivit unui proiect de recomandări referitoare la reluarea activității de către spitalele non-covid după expirarea stării de urgență, redactat de Institutul Național de Sănătate Publică, “toți pacienții vor fi considerați potențial infectați cu coronavirusului SARS-CoV-2 și vor fi internați câte cel mult 2 în salon, cu respectarea unei distanțe de cel puțin doi metri între ei”.
În starea de urgență s-a pornit de la aceeași premisă, după ce în mai multe spitale din țară s-au creat focare de infecție, în urma internării unor pacienți care prezentau simptome din afara spectrului infectării cu noul coronavirus, dar care s-au dovedit a fi, în cele din urmă, purtătorii lui.
Ca atare, spitalele au început să evite, pe cât posibil, internarea oricăror pacienți, indiferent de simptomele pe care ei le prezentau. Totuși, pentru a se putea interveni în cazul unor situații urgente, au apărut “circuitele interne”, care au rolul de a evita contactul pacienților cu patologii respiratorii acute cu pacienții care suferă de alte afecțiuni.
Mai mult, timpul de intervenție a crescut, pentru că, pentru siguranța pacienților și cadrelor medicale, s-a luat măsura dezinfectării spațiilor după intersectarea cu fiecare pacient. Triajul se realiza în zone special amenajate din apropierea unităților spitalicești, iar pacienții erau astfel direcționați către secțiile specializate în afecțiunea pe care ei o prezentau.
Toate aceste măsuri au fost, însă, teoretice. În practică, lucrurile au mers mult mai prost decât era cazul. Practic, bolnavi cu afecțiuni grave erau trimiși acasă, medicii refuzând să-i trateze, de teama infectării. Și, în lipsa tratamentului urgent și eficient, mulți dintre oameni au decedat în timpul pandemiei, fără să fi experimentat nicio secundă simptomele COVID-19.
“Unde sunt saloanele pline cu bolnavii cronici? Stăm cu ei în ambulanță în fața cortului”
Deși în starea de urgență, n-a avut mai mult de câteva zeci de bolnavi confirmați cu noul virus, județul Teleorman a trecut prin două luni dramatice, generate nu de coronavirus, ci de lipsa implicării medicilor în tratamentul persoanelor care manifestau simptomele unor boli cronice sau acute, diferite de COVID-19.
Astfel, cei care sufereau de alte afecțiuni, au fost și încă sunt în pericol de moarte. La propriu. Nu erau primiți în spitale, bătrânii cu boli grave erau trimiși acasă, unde nu avea cine să-i ajute, iar mulți au murit uitați de lume, pentru că grija medicilor de a nu se contamina cu noul virus era mai mare decât dorința de a ajuta.
Marinela Tănase, asistentă medicală la Ambulanța Teleorman a ridicat această problemă încă de la primele momente ale stării de urgență.
“Se fac teste în țară, nu știu unde și cum, nu, nu la noi în zonă. Testele sunt cumva improbabile, adică, nou-născuții de la maternitatea x au fost pozitivi, apoi n-au mai fost…
Cine mai știe câți și-or face meseria corect? Se fac teste și se anunță rezultatul după decesul persoanei în cauză, deși familia nu știe că a fost sau nu testat omul. Îi anunță ulterior sau văd la televizor. Se fac niște teste, am auzit. Cine mai știe ce e normal? E important dacă le mai faci, când omul deja e pe ducă?
Altfel toți cu simptome sunt trimiși acasă, netestați, apoi sunt testați ca se dea un număr. Secțiile spitalului sunt goale la Zimnicea, bolnavii sunt trimiși acasă cu rețetă ….sau la spitalul județean. Unde sunt saloanele pline cu bolnavii cronici? Ce facem cu ei? Ce facem cu bolnavii care au simptome: febră, tuse, dispnee?
Stăm cu ei în ambulanță în fața cortului. Când și unde îi ducem? După ore întregi de așteptare, în care unii doctori suna și încearcă să găsească un loc, îi ducem pe cei mai mulți de unde i-am luat, adică acasă, pentru ca nu îi primește nimeni, decât dacă sunt cu febră mare și într-o stare destul de rea. Să nu fie prea târziu , deși se pare că asta așteptăm, să se ducă…. Nu mi-e frică de moarte și nici de COVID, așadar de voi ,responsabilii”, cu-atât mai mult nu mi-e frică.
Dumnezeu ne-a dat o lecție, unii nici acum nu înțeleg ce e mai important. Nu mi-e frică să vă întreb: de ce nu ne tratați bolnavii? Știu că stăm bine în cifre, știu că nu vreți să panicați lumea, știu că nu e de vină nimeni acum, știu că e o concluzie mondială, dar mai știu că atât de mici cât suntem, dacă avem suflet, putem să ne salvăm ca nație.”
Iar spusele asistentei medicale erau confirmate, în fiecare zi, de zeci de pacienți care se plângeau că, deși starea lor de sănătate era gravă, spitalele refuzau să-i trateze, de frică.
Un caz de acest fel este cel al Laureției S. din Teleorman, în vârstă de 78 de ani. Femeia a făcut un atac vascular cerebral pe data de 6 aprilie.
A fost dusă de urgență la Spitalul Județean din Alexandria și externată câteva zile mai târziu. Totuși, ea nu se simțea bine, așa că a continuat investigațiile în regim privat și a aflat că, în urma atacului vascular, a dezvoltat o serie de probleme cardiace și avea din nou nevoie de spitalizare.
Femeii i-a fost refuzată internarea la Spitalul Universitar din București, precum și în alte unități spitalicești, cu recomandarea de a reveni telefonic după data de 15 mai. Fără o intervenție specializată, riscul de a face un nou AVC exista în orice moment, dar asta n-a înduplecat pe nimeni s-o interneze în acea perioadă dificilă.
Fiica femeii ne-a povestit că în ciuda recomandărilor primite de la clinica privată unde i-a făcut investigațiile mamei sale, aceasta n-a fost primită în spital.
“După externarea de la Alexandria, am adus o la mine în București. În urma unor investigații făcute la o clinică privată, a primit scrisoare de recomandare de la un medic aflat în contact cu CAS-ul, pentru internare într-un spital multidisciplinar din București, întrucât s-au descoperit probleme cardiace care au cauzat AVC-ul. Am și acum scrisoarea medicală, în care se recomandau ferm investigații în mediu de spital, întrucât starea pacientei care a suferit AVC nu permite anumite manevre în clinci private, fiind un pacient sensibil, aflat în perioada de recuperare. Din păcate, am fost refuzată de Spitalul Universitar (situația este aceeași în toate spitalele), cu indicația de a reveni telefonic după 15 mai. Fără o diagnosticare completă, riscul unui alt AVC exista în orice moment. Am sunat chiar azi din nou la Universitar, mi s-a indicat să revin luni (n.r.-după 15 mai).”
“Eu zic că l-au lăsat să moară, dacă l-au plimbat atâtea zile între spitale”
Dumitru Velea (foto jos) avea 66 de ani când a murit. Moartea lui a fost bruscă și s-a produs la numai câteva ore de la momentul internării la spitalul suport COVID din Teleorman.
Până atunci, însă, omul a fost plimbat pe parcursul mai multor zile din secție în secție, din spital în spital, trimis acasă și chemat din nou la consultație.
Și-a dat ultima suflare în calitate de suspect COVID-19, după ce plecase la spital pentru că avea dureri determinate de o hernie inghinală și nu prezenta semne de infectare cu noul virus. Testul pozitiv a ajuns în județ la câteva zile după moartea lui, așa că între timp familia i-a organizat și înmormântare ca la carte.
Cu toate acestea, autoritățile n-au fost la domiciliul bărbatului să dezinfecteze, n-au avertizat familia de riscuri și, cel mai important, au permis familiei să îl îngroape cu aproape 100 de persoane. Abia ulterior au considerat autoritățile că ar trebui să-i anunțe pe membrii familiei decedatului să se izoleze la domiciliu.
Familiei decedatului susțin că acesta n-ar fi avut de unde să aibă COVID-19 și, în plus, n-a manifestat nicio secundă simptome de răceală. El avea o hernie inghinală care trebuia să fie operată de urgență, motiv pentru care membrii familiei sale susțin că medicii l-au lăsat pe bătrân să moară și apoi au justificat totul cu această infectare în care ei nu cred nici acum.
Mai mult, în certificatul constatator al decesului este specificată doar suspiciunea de COVID-19, nu prezența certă a bolii. Lucru care a determinat și familia să îngroape mortul fără precauții mari.
“Pe data de 5 mai, tatăl meu a plecat la spitalul de urgență din Alexandria, pentru că avea un hematom la un testicul. S-a dus acolo și i s-a spus să meargă la oncologie pe data de 7 mai.
A fost lăsat acasă, s-a simțit rău în tot acel timp, iar pe data de 7 s-a dus iar la spital, unde i-au dat două feluri de pastile. Apoi l-a trimis acasă. Și după aia i-a fost din ce în ce mai rău și duminică, pe data de 10, am sunat la salvare să îl ia. S-au dus cu el la Alexandria, i-au luat temperatura, avea 36, i-au făcut testul rapid de COVID, a ieșit negativ. I-au făcut tomograf și i-au văzut niște pete pe plămâni.
Apoi l-au trimis la Roșiori, ca suspect de COVID. Dar el avea probleme cu respirația de vreo 3 ani de zile. Deci el nu putea să meargă nici 30 de metri pe jos, că obosea și nu mai putea să respire. El avea probleme cu plămânii de mult, că a fumat mult, fuma și câte 100 de țigări pe zi.
Eu nu înțeleg de unde să fi luat COVID. Că noi muncim în câmp, iar el era fricos și nu ieșea din casă. El avea două luni de când nu ieșise din casă. L-au dus noaptea la Roșiori la spital, i-au făcut testul și l-au trimis la Cantacuzino, la București. Și până când să vină rezultatul testului, el a murit.
Nu ne-a anunțat nimeni, ne-a sunat o fată de la salvare care ne știa. Când am sunat ne-a zis că a murit, dar nu a zis nimic de COVID.
Ne-am dus marți dimineață, la ora 8 după el la morgă, am așteptat până la ora 13.00, nu ni l-a dat. Au zis că a venit testul de la Cantacuzino neconcludent. Și seara m-au sunat să mă duc să-l iau pe tata de la morgă. M-am dus, l-am luat, l-am înmormântat. “, ne-a povestit fiul bătrânului decedat.
Practic, în cele câteva zeci de ore în care testul a fost considerat neconcludent, familia decedatului a tratat situația ca și cum n-ar fi fost niciun fel de risc. Ba chiar l-au și înmormântat pe bătrân așa cum s-ar fi cuvenit în condiții normale. Abia pe data de 15 mai au aflat membrii familiei că sunt izolați la domiciliu de pe data de …10 mai.
“Și acum mă pomenesc că de pe data de 15 că mă sună de la DSP cred să îmi zică că suntem izolați de pe data de 10. Păi, bine, dar pentru ce suntem izolați?
Ne-a zis că nu știe, că nu ne poate spune nimic, că așa a primit ordin. După ce a închis telefonul, m-am trezit cu poliția la poartă care ne-a zis să stăm izolați până pe data de 23. Nicio explicație, nimic. Că a luat tata virusul din spital, că îl avea, că s-a întâmplat cutare sau cutare, nimic.
Noi am venit acasă, l-am înmormântat, a venit preotul, au venit vreo 100 de oameni la înmormântare. Dar nu uităm că pe data de 5 el s-a dus la spital cu hernie inghinală, la ora 10 l-au scos afară în fața spitalului, în stația de maxi-taxi, ca să vină acasă, că n-are nimic.
Cum poate să spună că a fost bolnav de COVID, dacă ei l-au dat afară pe stradă, singur? El n-a avut niciodată simptome de răceală în perioada asta. Și nici noi nu avem. El avea o boală cronică de plămâni de ani de zile, dar nu de asta s-a dus la spital. Stătea numai în casă.
El săracu a murit cu zile. Suntem conștienți că era bolnav. Dar nu a murit de coronavirus. Și eu zic că l-au lăsat să moară, dacă l-au plimbat atâtea zile între spitale. Eu cred că l-au lăsat să moară… “, ne-a mai spus fiul decedatului.
DSP Teleorman, prin vocea epidemiologului Luminița Dumitrașcu susține că nu e vina DSP-ului că familia nu a fost avertizată asupra riscurilor și că Medicina Legală ar fi trebuit să-i avertizeze pe membrii familiei în legătură cu conduita lor în comunitate după deces.
Mai mult, epidemiologul susține că DSP nu a putut să intervină decât atunci când testul a fost pozitiv, pentru că abia din acel moment s-au putut lua măsuri pentru izolarea familiei. Cu toate acestea, chiar și Luminița Dumitrașcu admite că bărbatul ar fi putut trăi, probabil, dacă n-ar fi fost plimbat între spitale atâtea zile, fără a i se aplica un tratament specific.
“Domnul Velea a fost confirmat COVID într-adevăr și a decedat foarte rapid, după ce s-a internat în spital în cursul nopții. Era o persoană cu multe comorbidități, avea un plămân cu infiltrate alveolare cu aspect de geam mat, deci care ducea la suspiciune COVID.
Mai rău a fost că l-au plimbat printre foarte multe secții de spitale până când cineva, într-un final, a decis că trebuie să meargă la Caritas. Dacă se făcea testul din prima, poate trăia, nu știu…”, susține medicul șef departament Sănătate Publică, epidemiologul Luminița Dumitrașcu.
Managerul Spitalului Județean de Urgență din Alexandria, Alexandru Dobre, susține că la urechea lui nu au ajuns astfel de cazuri, dar admite că în perioada stării de urgență, sălile Unității de Primiri Urgențe au fost goale.
El pune, însă, totul, pe seama faptului că oamenii au evitat să se mai adreseze spitalului pentru situații medicale non-urgente, pe care preferau să le rezolve în regim de urgență decât să se prezinte la medicul de familie.
“Eu nu am primit astfel de sesizări și cred că nici colegilor mei nu le e teamă. A fost la început o stare de teamă. Toți am simțit-o. Dar între timp am trecut peste ea. Că de asta ne-am făcut medici, asistente medicale și trebuie să ne asumăm acest risc în numele vocației noastre.
În momentul de față, la Spitalul Județean din Alexandria sunt primite toate urgențele și nu se refuză nicio internare. Acum, dacă sunt cazuri în care pacientul are nevoie de o operație care poate fi amânată, recomandarea generală e să o amâne. Când o afecțiune nu îi pune viața în pericol în momentul acesta, e bine să amâne. Pentru că aglomerarea spitalului duce la un risc crescut de infectare.
Oricum, se prezintă mai puțini pacienți decât înainte. În primele trei săptămâni de când începuse pandemia, nu-mi venea să cred. Nu mai aveam cazurile când se prezentau cu o durere minoră la urgențe, în loc să meargă la medicul de familie. Am avut pe cineva la Camera de Gardă și l-am întrebat ce face acolo.
Mi-a zis direct: “Mă doare-n cot!”. Atunci l-am întrebat și eu: “Vă doare în cot, dar de când vă doare? La medicul de familie ați fost să vă dea un tratament?” Omul a zis că nu a fost.
Oricum, la UPU veneau foarte mulți oameni care nu voiau să aștepte la medicul de familie, pentru că la noi erau siguri că vor primi analize gratuite și consultație. Dar vreau să vă spun că sunt foarte mândru de colegii mei de la UPU și vreau chiar să-i felicit.
Ce s-a întâmplat cu toate suspiciunile care au venit, și au fost multe, toate au fost descoperite fără PCR de medicii noștri. Și astfel nu au apărut complicații, ca în alte spitale.”, ne-a mărturisit Alexandru Dobre, managerul spitalului județean din Teleorman.
De-a alba-neagra cu viața
” Cert e un lucru: fie că a avut sau nu Covid, din asta nu faci absolut niciodată un motiv de a lăsa omul 2 ore pe masă la UPU, ca să moară desangvinizat. Cum poți să mai profesezi după asta, să știi că ai fi putut să salvezi un om și o familie și nu ai făcut-o..?” Anita Radics, fiică…
Era chiar înainte de Paști, atunci când România se isteriza dacă să luăm lumină sau nu, se semnau protocoale, se dădeau declarații și se anulau declarativ ”așa zise protocoale”. În Caraș-Severin toate acestea aproape că n-au existat, pentru că, la acea vreme, se dezbătea puternic despre moartea asistentei medicale de la Măureni: Corina Radics.
Apropiindu-se Paștile, ca orice gospodină de la țară, Corina Radics se pregătea de sărbători și făcea curățenie în toată casa. Așa a ajuns să se urce cu o scară să dea jos o perdea de la un geam. Din nefericire femeia a căzut de pe scară și și-a fracturat piciorul. O fractură extrem de gravă, deschisă!
Din păcate femeia era singură acasă, așa că a trebuit să se descurce singură. Cadru medical, însă, a știut repede că trebuie să-și improvizeze un garou, pentru a opri sângerarea, după care s-a târât singură până în curtea casei, astfel încât strigătele sale de ajutor să fie auzite. Dar asta a consumat timp, timp prețios și, deopotrivă, a dus la o pierdere de sânge…
Odată venit ajutorul, familia a chemat de urgență Ambulanța, care a preluat-o pe femeie și a dus-o la Spitalul Județean de Urgență din Reșița. De unde a ieșit în sicriu!
Pare o poveste dintr-un film prost, o intervenție extrem de greșită din partea tuturor celor implicați, generată, spune familia, de teama de coronavirus.
Prima greșeală pare a aparține echipajului de pe Ambulanță care a intervenit. Din fericire, deși în perioada în care a fost declarată starea de urgență se comunica extrem de prost, noi am reușit, totuși, să obținem declarații. Cât de lămuritoare sunt ele, vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciați.
Echipajul de Ambulanță a venit total nepregătit. Potrivit Institutului de Sănătate Publică și recomandărilor ministrului de atunci al sănătății dar și a CNSSU, personalul de pe Ambulanță trebuie să trateze orice caz ca un caz suspect de COVID 19. Adică trebuie să meargă echipat la intervenție.
În cazul de la Măureni a fost cu totul altfel. Personalul Ambulanței au ajuns la asistenta care pierdea sânge și, când au auzit că femeia a avut contact cu o persoană suspectată de infecție cu coronavirus dar neconfirmată, s-au întors la autospecială să se echipeze cu costumul de protecție, ceea ce înseamnă și timp și sânge pierdut.
De la Măureni Corina Radics a ajuns la Spitalul Județean de Urgență din Reșița, la cortul de triaj epidemiologic. Familia spune că ar fi fost ținută două ore în acel cort. Medicul de gardă al Unității de Primiri Urgențe spune că nu, că a stat doar câteva zeci de minute și ar fi fost dusă la izolator.
Aici apare una din vechile probleme ale Spitalului Județean de Urgență din Reșița: lipsa gărzilor. Deși femeia pierduse mult sânge și trebuia operată de urgență, Secția de Ortopedie a SJUR nu are medic de gardă, ci se face un fel de gardă la domiciliu: medicul de gardă este acasă unde, dacă apare o urgență, este sunat și chemat la spital! Alt timp și sânge pierdut!
Potrivit lui Cosmin Librimir, medicul de gardă al Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență din Reșița medicul ortoped ar fi ajuns să vadă pacienta dar aceasta ar fi decedat chiar înainte de a începe procedura de pregătire pentru operație.
Familia a acuzat că, temându-se de cele declarate de femeie, medicii s-au ferit să o opereze, pentru a nu se infecta. Medicii spun că s-a făcut tot ce s-a putut. Dar declarațiile fiecărui responsabil în parte sunt diferite.
Așa că vă vom prezenta pe rând fiecare declarație urmând să trageți singuri concluziile ce se impun:
Daniela Popescu, managerul Serviciului Județean de Ambulanță Caraș-Severin
” Solicitarea noastră (Serviciul Județean de Ambulanță n.n.) a fost la ora 17:41, la 17:43 ei deja au plecat spre caz. Au ajuns la 18:15 pentru că s-au și echipat, considerând-o un contact la cabinet cu un pacient care este internat la infecțioase, suspect de Covid, deci la 18:15 mi-au spus că au luat-o, că era cu tensiune prăbușită, au perfuzat-o, iar la 18:36 au plecat de la caz – până au perfuzat-o, până au pansat-o, la 19:17 au ajuns și au predat cazul la domnul doctor Librimir și am înțeles că la o ora și ceva a decedat”.
Facem, însă, câteva precizări: De la 17.43 la 18:15 sunt mai bine de 30 de minute, destul de mult pentru un drum de aproximativ 20-25 de km! La fel de mult tip pe drum: de la 18:36-19:17 pentru distanța Reșița-Măureni. Reamintim observația că s-au dus neechipați.
„N-am luat-o ca și Covid, am trecut-o doar prin circuitul de Covid ca să fim siguri, dar nu asta a contat pentru mine. Dacă nu era povestea asta cu Covid, vă spun sincer că femeia intra direct în UPU și primea același tratament despre care am vorbit.
Poate că s-a pierdut puțin timp cu Covidul ăsta, dar femeia oricum murea pe masa de operație, tot din cauza emboliei pulmonare grăsoase.
În concluzie, femeia nu a murit de Covid, cu o mică observație, nu știm de cât timp era pozitivă. Covid dă o insurgență respiratorie, iar datorită acestui fapt, embolia pulmonară să fi explodat.
Pacienta avea o predispoziție, dar dacă era sănătoasă, poate embolia nu ar fi fost atât de gravă pentru ea. În momentul producerii fracturii, cam 67% dintre cei aflați în această situație prezintă în sânge acei microbi emboli de grăsimi. Cum ea s-a târât până să ajungă în curte, procentul crește până la 95%.
De asta cred că a murit de embolie pulmonară și nu de Covid”, a declarat Cosmin Librimir, medic de gardă UPU a Spitalului Județean de Urgență din Reșița
Două anchete, nici un rezultat!
Imediat după deces, femeii i-au fost recoltate probe și i s-a făcut testul de coronavirus. Acesta a ieșit pozitiv, dar familia a contestat rezultatul și a cerut un nou test!
Cu toate astea, până la sosirea celui de al doilea test, familia a fost obligată să o înmormânteze pe femeie în condiții infecție cu coronavirus, fără nici minimala ceremonie funerară! Și asta deși femeia era nu doar asistentă medicală, ci chiar soția preotului din Măureni.
Oamenii au presăra flori pe stradă în memoria asistentei Corina Radics
”Având în vedere situația delicată în care ne aflăm în perioada aceasta, ne pare nespus de rău pentru faptul că nici unul dintre dumneavoastră nu va putea să fie prezent la slujba de înmormântare a mamei, pentru a-și lua rămas bun de la ea.
Drept urmare, dorim să vă anunțăm că slujba de înmormântare va avea loc mâine (sâmbătă), între 10:00 – 13:00, până în orele prânzului, într-un regim foarte restrâns, la care va avea acces DOAR familia.
Și oamenii au ieșit în fața caselor lor și au presărat cu flori drumul asistentei până la cimitir!
Prefectul Cristian Gâfu anunța că a fost demarată o anchetă administrativă iar, la sesizarea familiei, Parchetul a deschis un dosar penal. Dar despre ambele nu a mai fost comunicat nici un rezultat până la publicarea acestui articol!
În loc de concluzie redăm declarația fiicei acesteia, Anita Radics, care este efectiv cutremurătoare: ”Familia Radics a primit rezultatul negativ la testul Covid. Ce înseamnă asta, din punctul meu de vedere? Că dacă era o persoană care să fie suspectă și contaminată cu acest virus, cea mai predispusă aș fi fost eu, pentru că eu am avut cel mai mare și mai mult contact cu oamenii în ultima lună, prin campania umanitară la care am luat parte.
Mama mea nu a mai părăsit satul în care locuim de când s-a declarat această stare de urgență, iar din satul nostru nu e nimeni infectat și nici măcar dintre cunoscuții noștri cu care am avut contact. Și eu întreb foarte serios, atunci: de unde l-ar fi luat? Întreb, doar, pentru că sunt și eu chiar foarte curioasă de lămuriri.
Că a stat virusul în gât și nu a coborât în plămâni, de asta a ieșit negativ cel de-al doilea test al ei… Povești! Povești! Fără să exagerez vreun pic, eu mâncam cu mama mea din aceeași porție, atunci când îmi era poftă de ceea ce gusta ea sau repezeam o gură de cafea din cana ei.
Tata a dormit cu ea și el, fiind diabetic, putem înțelege cu toții cât de predispus ar fi fost să îl primească, nu? Și totuși, Covid nu ne-a vizitat, nici pe mine, nici pe ai mei. De ce? Sau o să îmi explicați acum că noi nu l-am luat pentru că….ce? Nimic nu se îmbină, nimic nu se leagă, absolut nimic, înțelegeți?
Lăsați-o așa cu explicațiile astea că “nu e alba-neagra la Măureni”. Poate că aveți dreptate, de fapt. Nu e alba-neagra, ci e și mai sadic, e o loterie ce are ca și câștig viața – o nimerești sau nu. Încercați să acoperiți murdăriile, ca și cum nu ar ști deja întreaga țară de mușamalizările și mârșăviile care se fac, declarând mai fiecare decedat ca suspect sau ca infectat cu coronavirus, doar ca voi să…ce, din nou?
Și voi încercați acum să explicați lumii că în cazul mamei ați fost drepți și cinstiți. Ca să nu mai menționez faptul că ați încălcat dintru început o regulă capitală, menționându-i acolo numele că ba e, ba nu e infectată cu coronavirus, ceea ce știți bine că NU se face.
Dar a trebuit să scăpați și nu v-a mai păsat de reguli. Toată lumea a dat-o în bâlbâieli zilele astea când întrebam câte ceva de mama, de la oameni politici, la cadre medicale. Am auzit N variante de “adevăr”, fiecare având-o pe a sa care, de cele mai multe ori, nu avea mai nimic în comun cu cea a celui pe care l-am ascultat mai înainte.
Nici nu știu dacă se merită să mai spun ceva. Pe mama nu mi-o aduce nimeni înapoi, nici cuvintele, nici răzbunările, nici murdăriile pe care le scrieți și le împărtășiți voi în presă, ca să iasă curați sus-pușii în urma crimei pe care au comis-o.”. (Cristian Franț)
Pacienți refuzați de medici
Mai mulți pacienți suspecți de infecție cu noul coronavirus erau internați la finalul lunii aprilie în Spitalul de Urgență Petroșani. Unitatea medicală din Petroșani nu este spital suport COVID, însă pacienții au fost internați acolo după ce testele rapide au ieșit pozitive, iar spitalele suport COVID au refuzat să îi interneze.
Unele teste rapide de sânge efectuate în rândul pacienților care s-au prezentat la Spitalul de Urgență Petroșani erau pozitive. Până la comunicarea rezultatelor testării, bolnavii au fost internați la SUP. Și asta pentru că alte spitale au refuzat să-i preia pe pacienți.
”Din păcate, până acum, nu avem, până acum, rezultatele PCR la respectivele persoane. În momentul în care ai un test pozitiv de acest gen, ești obligat să îl tratezi ca și suspect. Există persoane cu testul pozitiv pe care a trebuit să le internăm în spital, să le tratăm, pentru că nu au fost trimise în altă parte, sunt persoane care au fost primite la Vulcan, Lupeni și Hunedoara”, declara managerul SUP, Alin Vasilescu.
Refuzul de a prelua pacienții suspecți de la Spitalul de Urgență Petroșani a fost motivat de lipsa locurilor sau lipsa confirmării infecției.
”Motivația cea mai frecventă a fost că nu au locuri sau că nu primesc decât pacienți pozitivi confirmați de PCR. Din păcate aici să zicem că din punct de vedere legal motivația nu stă în picioare. Există o dispoziție dată de domnul Raed Arafat privind faptul că nu poți condiționa internarea unui pacient de existența sau nu a testului, respectiv de existența sau nu a rezultatului. Aici nu te poți apuca noaptea la 2 să te cerți pe temele acestea. Sunt pacienți la care mai poți să mai lălăi până stabilești unde-i duci, dar sunt pacienți la care trebuie acționat foarte repede și atunci intervine problema umană”, a mai spus managerul SUP.
Studiu de caz
20 mai 2020. Zi de duminică. A șaptea zi din săptămână în care toată lumea înțelege ”să nu muncească”. Doar că boala nu are calendar și nici nu poate fi programată. La Spitalul de Urgență din Petroșani ajunge, cu ambulanța, un ”bunicuț” de 76 de ani, originar din Deva.
Parcursul pacientului, privit în sens invers arată cam așa. Omului i se face rău și este chemată ambulanța. Primele investigații la fața locului indică un posibil accident vascular. Mai ales că omul avea antecedente în acest sens. Mai mult, simptomatologie preliminară indică o repetare a situației.
Pentru că prima unitate medicală la îndemână, Spitalul Județean din Deva, era închisă – nu făcea internări – este decis transferul pacientului către următroul spital. Cel mai apropiat a fost Spitalul Municipal ”Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara.
Aici, pacientul este preluat – în sistem de urgență – de către medicul neurolog. Umrează investigațiile.
Potrivit managerului unității medicale, Radu Budae, pacientul a fost supus unei investigații tomografice. Rezultatul tomografiei indica un hematom și necesita intervenții neurochirurgicale, Specializare medicală neacoperită la Hunedoara.
Situația în sine a impus colaborarea internă între spitale astfel încât pacientului să îi poată fi acordat primul ajutor. Singura varianta la îndemână era spitalul din Petroșani. Așa că ambulanța a mai făcut un transport pe ruta Hunedoara- Valea Jiului.
Altfel spus, ”bunicuțul”, cum îi spun cei din spitalul din Petroșani , ”a suportat o plimbare de 100 de kilometri cu autospeciala de prim-ajutor”.
Rutina organizatorică de la Spitalul de Urgență Petroșani, după experiența cu pacienta zero care a îmbolnăvit mai mulți angajați și pacienți, este ca fiecărui bolnav ajuns aici să i se facă test rapid.
Bărbatul din Deva a fost și el supus testului rapid COVID și rezultatul a ieșit pozitiv.
Rezultatul testului ar fi necesitat, pe bază protocoalelor în vigoare, transferul pacientului spre un spital suport COVID. Însă niciunul din județul Hunedoara nu avea medic neurochirurg, medicul de care avea nevoie diagnosticul pacientului.
Medical vorbind, în astfel de situații ar fi trebuit să i se facă – în regim de urgență – testul RT-PCR. Județul Hunedoara are trei aparate în acest sens. Unul la spitalul din Hunedoara și două la spitalul din Deva. La cel din Hunedoara nu exista personal duminica seara, iar la cele din Deva nu exista capacitatea de funcționare. Unul dintre ele, abia pus în funcțiune, s-a defectat și e scos din uz, iar un al doilea – cel achiziționat prin Ministerul Sănătății – nu are parcursul legal asigurat. Așa că….
Decizia a rămas în mâna neurochirurgului de la Petroșani. Mai mult decât atât, starea pacientului, din punct de vedere neurologic, se deteriora, și nu mai era timp de pierdut.
Acesta a fost momentul în care neurochirurgul din Petroșani a decis echiparea în combinezoane COVID și intrarea în sala de operație.
”Noi de aceea suntem medici să salvăm vieți. Dacă noi fugim din fața bolilor, a virușilor cine mai acordă primul ajutor”, întreabă medicul Adrian Sora când încerci să afli de ce, cum, cât.
”I-am dat o șansă pacientului. Trebuia să intervenim imediat. Și am făcut-o așa cum trebuia”, mai spune doctorul.
Pacientul a fost stabilizat și parcurge etapele post-operatorii. Mai mult, la Petroșani i-au fost prelevate probe pentru testele epidemiologice și între timp rezultatul a venit negativ.
Episodul post-operator a fost unul ”traumatic și pentru medic”. Efortul intervenției și-a pus amprenta și pe starea de sănătatea a ”primei mâini din sală”. Chiar medicul a stat, câteva ore din noapte, țintuit de pat, într-o perfuzie, pentru a fi repus pe picioare după ce a finalizat ”operațiunea bunicul”.
Spital închis pentru ”public”
Spitalul Județean de Urgență Deva, cea mai mare unitate medicală din județ, a stat mai mult închis în timpul stării de urgență. La început pentru realizarea circuitelor pentru COVID, iar apoi pentru realizarea circuitelor pentru pacienții non-COVID. În realitate, spitalul din Deva, la nivel arhitectural, e un labirint care șchiopătează la teoria de circuit medical.
De fapt, pandemia COVID19 a evidențiat o realitate mai mult decât crudă. Sănătatea hunedorenilor a fost abordată ”cum s-a putut”, dar nu în condiții de securitate și sănătate publică.
Devenit unitate medicală pentru tratarea pacienților de COVID19, Spitalul Județean de Urgență Deva și-a arătat adevărata forță în rezolvarea cazurilor medicale în limitele legislației în vigoare.
Un corp medical care acceptă concesii și nu vorbește, pentru că se teme pentru un loc de muncă bine plătit. O Direcție de Sănătate Publică ce a fost complice ani de zile pentru că politicul era cel care punea avizul final pe cărțile de muncă. Și, foarte grav, niște multe victime colaterale – pacienții. Mulți morți cu zile, fără ca cineva să le poată striga dreptatea sau să le poate demonstra numărul de zile, luni sau ani cu care le-au fost reduse viețile.
În pandemie, pacienții din Deva au fost plimbați cu autoutilitarele sanitare pe la orice alt spital din județ capabil să le rezolve problema medicală. Orice spital despre care spunem ”poate”, fiindcă nu toate au posibilități medicale. Deci nu toate POT: Și asta fiindcă, toată resursa umană și de specialitate – circa 1200 de angajați – a fost concentrată spre spitalul județean. Care, cum spuneam, era ÎNCHIS.
Dincolo de pereții reci ai spitalului, în primele săptămâni asigurate de managementul militar s-au dus lupte grele cu pereții. La propriu. S-au spart ziduri. Tot, la propriu, pentru a se asigura niște, atenție, circuite medicale, pentru un spital care trebuia să meargă pe o singură bandă. Cea de tratare a pacienților COVID19. Și militarii le-au făcut. Și au redus extinderea focarului și îmbolnăvirea personalului medical.
În luna mai, spitalul nu mai e COVID, și trebuie să funcționeze ca spitalul din municipiul Hunedoara, sau ca cel din Vulcan, Lupeni și Orăștie, de exemplu. Și cu pacienți COVID și cu altă cazuistică. Niciunul dintre aceste spitale nu au fost închise nici măcar o zi. În toate au fost găsite soluții.
Un alt spital, cel din Petroșani, care nu a fost spital suport COVID, s-a lovit de o sumedenie de cazuri de suspecți COVID cărora a trebuit să le acorde prim-ajutor și triaj pe măsură pentru a nu expune personalul și pacienții. Fără a se închide.
Cu resursele existente deja și acumulate în timp. Cu o singură excepție față de Deva: fără infuzia financiară asigurată de Consiliul Județean Hunedoara sau Primăria Deva către SJU Deva. Bani care nu mai sunt, dar nici nu se văd pe undeva prin calitatea actului asigurat pentru sănătatea publică. (Ramona Roșulescu)
Focar de infecție cu iz politic la Focșani
La Spitalul Județean Sfântul Pantelimon din Focșani, în plină stare de urgență, nu mai puțin de 100 de cadre medicale erau infectate cu Covid19. 10 medici, 56 de asistenți medicali, 29 de infirmiere și 5 angajați contactaseră virusul. Defalcat pe specialități medicale, situația celor infectați cu noul virus arăta astfel: 18 persoane de la secția Cardiologie, 16 persoane de la secția Chirurgie, 15 persoane de la Secția Interne, 14 persoane de la ATI, 8 persoane de la secția Nefrologie, 6 persoane de la secția de Neurologie, 5 persoane de la secția Gastroenterologie, 3 persoane de la secția de Boli Infecțioase, 3 persoane de la Serviciul de Prevenire a Infecțiilor, 2 persoane de la secția Psihiatrie, 2 persoane de la Secția de Dializă, 2 persoane de la spălătorie, 1 persoană de la Chirurgie Infantilă, 1 persoană de la secția Radiologie, 1 persoană de la Blocul Operator, 1 persoană de la secția Obstetrică Ginecologie, 1 persoană de la TESA, 1 persoană de la Serviciul Administrativ.
Managerul Spitalului Județean Sfântul Pantelimon Focșani, Constantin Mândrilă, era „autoizolat” la pensiunea Oscar din Focșani din data de 25 martie. Se pare că Mândrilă ar fi știut că este infectat încă din data cazării la pensiune, dar a continuat să vină la serviciu.
Cum rezultatul la testul Covid a venit mai târziu, Mândrilă s-a plimbat prin spital, a luat contact cu cadrele medicale și a fost la birou, ca într-o zi normală de muncă. La Pensiunea Oscar mai erau cazate și alte cadre medicale de la Spitalul JUdețean Focșani, pentru care decontează Primăria Focșani, urmând ca sumele să fie achitate, la final, de Ministerul Sănătății, prin DSP Vrancea.
Mai mult, se pare că Mândrilă a încercat să obțină decontarea „autoizolării” de la Primăria Focșani. Am încercat să aflăm de la primarul Focșaniului, Cristi Misăilă, pentru ce locații din Focșani decontează cazarea cadrelor medicale, dar edilul a intrat brusc în amnezie, comunicându-ne că nu cunoaște locațiile, deși, în calitate de primar, mai ales în stare de urgență, ar fi trebuit să le cunoască. Mândrilă nu va putea cere decontarea cazării, pentru că nu este cadru medical.
Președintele Consiliului Județean Vrancea, Marian Oprișan, a lipsit în acest timp din peisaj, dar nu a uitat să-și facă campanie electorală, prin comunicate în care susținea că instituția pe care o conduce intenționează să achiziționeze măști și aparatură de testare pentru Covid19, însă nimeni nu a văzut achizițiile.
În intervenții în ziarul pe care-l patronează, președintele Consiliului Județean Vrancea și al PSD Vrancea, Marian Oprișan, susținea că va aloca sume de bani pentru combaterea răspândirii virusului Covid19, însă nici un consilier județean nu a găsit, în convocare, proiecte de hotărâri de consiliu prin care se alocă sumele respective.
„Pentru a nu știu câta oară, lătrăii de la PNL Vrancea încearcă să distragă atenția opiniei publice de la lucrurile cu adevărat importante prin crearea unor diversiuni gen – Consiliul Județean Vrancea nu face și nu drege!Înainte de a le explica acestor domni ce face Consiliul Județean Vrancea pentru limitarea efectelor COVID-19 în județul nostru, aș vrea să fac o precizare pentru cetățeni!
Îmi cer scuze că în astfel de momente intru într-o polemică politică, știu că pe dumneavoastră nu vă interesează astfel de subiecte în aceste momente, dar nu vreau să las lucrurile neexplicate pentru ca dumneavoastră să nu fiți tentați să le credeți!
La final vreau să le transmit cetățenilor județului Vrancea că vom convoca o ședință de urgență pentru a aloca suma de 11 milioane lei (110 miliarde RON) pentru diminuarea epidemiei de COVID-19 în Vrancea.
Cu acești bani vom plăti materialele și echipamentele contractate deja de Spitalul Județean, dar vom achiziționa și alte aparate și materiale de protecție necesare” a declarat Oprișan în ziarul de casă.
Timp de mai bine de zece ani, președintele CJ Vrancea a refuzat să preia cel mai mare spital din județ – Sfântul Pantelimon Focșani – din cauza datoriilor acumulate constant de unitatea medicală, sub conducerea lui Constantin Mîndrilă – omul său – condamnat definitiv pentru furt de conserve din rezerva de stat a României, destinate sinistraților inundațiilor din 2005.
Recent, odată cu schimbarea guvernării, Oprișan a scolicitat preluarea, de către CJ Vrancea, a spitalului, de la Ministerul Sănătății, pentru că existau informații că Mândrilă va fi schimbat din funcție iar baronul voia să-l protejeze. Numai că Ministerul a refuzat acest lucru.
Practic, în tot acest timp, la Spitalul Județean Focșani a avut loc un război – pe de o parte cadrele medicale care veneau la lucru cu frica-n sân că oricând s-ar putea infecta cu Covid19, de cealaltă parte părțile politice beligerante – PNL cu prefectul în frunte, care cereau conducere militarizată la spital, după ce, spun ei, lucrurile au scăpat de sub control, dar și însuși Mândrilă, și protectorul hoțului dovedit de conserve din Rezerva de Stat, destinate sinistraților inundațiilor din Vrancea, din 2005 – președintele Consiliului Județean Vrancea și al PSD Vrancea, Marian Oprișan, care-l consideră un erou pentru că a venit la lucru și s-a infectat.
Dar Mândrilă nu este tocmai un erou, așa cum ni-l descrie baronul matusalemic, el este cel care, în 2005, fără pic de compasiune pentru amărâții cu casele acoperite de apă, în calitate de secretar al Prefecturii Vrancea, a fost găsit de procurori cu 150 de conserve, în boxă, conserve care ar fi trebuit să ajungă la oamenii greu încercați.
Mândrilă este cel care face afaceri cu sponsorii PSD, dacă aruncați o privire pe achizițiile spitalului, pe chioșcurile din jur, pe angajările din spital, etc. Mândrilă este și cel care a permis, anul trecut, vizita fostului premier PSD Viorica Dăncilă, a fostului ministru al Sănătății, Sorina Pintea, în spitalul pe care-l conduce, fără minime protecții, plimbându-se pe la Neonatologie, luând bebelușii în brațe și expunând copiii internați la pericole reale de îmbolnăvire. (Sebastian Oancea)
Ce spune legea?
Legea Drepturilor Pacienților, publicată în Monitorul Oficial Nr. din 51 din 29 ianuarie 2003 impune în cel de-al doilea articol al său, ca pacienții să fie îngrijiți în acord cu principiul eficienței. Mai mult, articolul al treilea aduce în discuție dreptul pacientului de a nu fi discriminat.
„Pacienții au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare și materiale. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.
Cu toate acestea, avocații specializați în materia Drepturilor Omului consideră că va fi foarte dificil pentru oamenii care au avut de suferit în perioada stării de urgență, pentru că ușile spitalelor le-au fost închise, să demonstreze în instanță că au un caz solid. Totuși, ei nu descurajează oamenii să își caute dreptatea în instanță, atunci când au probe solide în acest sens.
Nicoleta Popescu (foto jos), avocat pledant la CEDO, a declarat în exclusivitate pentru Presshub că teoretic, oamenii pot solicita dreptate în instanță, dar trebuie să poată dovedi că medicii nu i-au tratat corespunzător și asta i-a pus într-o situație de pericol absolut. Și asta nu e deloc simplu.
“Teoretic, da, pot apela la instanță. Practic, e important cum dovedesc așa ceva. În primul rând, trebuie să fi existat un apel la 112. Pentru că procedura zice că se internează doar cazurile de urgență. Urgența nu înseamnă că te prezinți tu la Camera de Gardă, ci că ai sunat la 112.
Apelul la 112 te ducea la spital. În momentul acela, se presupunea că și 112 a considerat că ești o urgență. La spital, când ești dus cu salvarea, trebuie să ți se facă o foaie de UPU. Ce scrie pe foaia aia de UPU? Scrie că ești o urgență și se refuză internarea? Sau altceva?
Pentru că teoretic e foarte ușor să spui că dai în judecată. Eu nu încurajez oamenii să nu dea în judecată. Problema e să ai elementele constitutive în care să spui că e o răspundere civilă delictuală. Cum faci dovada faptului că ai fost refuzat?
Trebuie să poți demonstra juridic raportul de cauzalitate dintre lipsa tratamentului medical și deces. Asta este cea mai grea chestiune de demonstrat. Și fac paralela cu culpa medicală.
Culpa medicală în România care, penal, e ucidere din culpă, presupune să ai un raport de expertiză al INML în care să demonstrezi că lipsa tratamentului medical a dus la deces. Sigur, poți demonstra asta în cazul unui stop cardiac, dacă nu i s-au aplicat măsurile de resuscitare, dar nu poți face asta la un cancer.
Pacienții pot cere despăgubiri, cu siguranță. Dar ce șanse au? Și în baza căror documente? Pentru că era un protocol, medicii au respectat acel protocol medical sau nu l-au respectat?
Am avut și eu o clientă care a avut o problemă medicală considerată urgență, internată, numai că ea a fost foarte nemulțumită de faptul că în perioada de 24 de ore până când i-a venit rezultatul testului de COVID a fost izolată și nu s-a intervenit.
Ce se întâmplă dacă pacientul nu rezistă în acele 24 de ore? Acolo da, se pune problema culpei. În celelalte situații, uman, e de înțeles revolta, dar juridic trebuie să existe o cauzalitate demonstrabilă. ”
Despre redacția informală #CovRoMd
Rețeaua informală #CovRoMd cuprinde 27 de publicații de nivel local, regional, național, reprezentate de PressHub: Express de Banat (Caraș-Severin, Timiș), Mesagerul de Sibiu (Sibiu), Monitorul de Cluj (Cluj), Alba24.ro(Alba, Cluj, Hunedoara, Maramureș, Sibiu, Timiș), Gazeta de Dimineață (Hunedoara), Argeșul Online (Argeș), Epoch Times Romania (național),Monitorul de Botoșani (Botoșani), Oradea Press (Bihor), eBihoreanul(Bihor), Átlátszó Erdély (Harghita, Covasna, Cluj, Bihor, Satu Mare, Mureș), Revista 22 (national level), Zi de Zi (Mureș), Jurnalul Văii Jiului (Hunedoara), Arad24.net (Arad), Banatul Azi (Timiș, Arad, Caraș-Severin), inRoman.ro (Neamț), Resita.ro(Caraș-Severin), Liber în Teleorman (Teleorman), Info Sud-Est(Tulcea, Constanța), Jurnalul de Argeș (Argeș), Crișana (Bihor), Transilvania Reporter (Bistrița-Năsăud, Cluj, Bihor, Satu Mare, Maramureș, Sălaj), Gazeta de Sud (Dolj, Vâlcea, Gorj, Mehedinți, Olt), Viața Liberă (Galați), Ziarul de Iași (Iași) și Vrancea24 (Vrancea).
La nivel european, rețeaua include partenerul EURACTIV.ro (parte a rețelei pan-europene EURACTIV, prezentă în 14 țări, cu sediul central la Bruxelles), la nivelul Republicii Moldova, report.md, și, la nivelul unei comunități de 5,6M de utilizatori în România și 1M în diaspora românească, HotNews.ro, prin platforma de dezbateri interactive, LIVE VIDEO #deladistanță.
