Mișcarea de independență catalană a zguduit Spania până în măduva oaselor, cu proteste masive, un referendum controversat și o declarație unilaterală de independență care, pentru câteva secunde în 2017, a transformat Barcelona în capitala unei republici autoproclamate. Cu toate acestea, mișcarea își pierde avântul și cade în irelevanță, nu atât din cauza unei schimbări de opinie în rândul catalanilor, ci din cauza unei imagini de ansamblu.
Pentru început, națiunile existente care, împreună, la acest capitol au o tendință anti-separatism, deoarece multe dintre ele sunt vulnerabile: China, Rusia, India, Canada și chiar țări europene precum Marea Britanie, Franța și Italia se confruntă cu provocări separatiste interne, iar ultimul lucru pe care îl doresc este să valideze mișcările de independență. Ordinea globală este, prin urmare, construită pe inviolabilitatea frontierelor (deși Vladimir Putin a uitat de asta cu Ucraina).
Și astfel, a existat puțină opoziție globală la decizia Spaniei de a reduce boom-ul mișcării Catalonia – încarcerând pentru câțiva ani liderii locali care au insistat asupra referendumului din 2017 (în care independența a câștigat cu ușurință). Iar parlamentul național a invalidat declarația de independență a celui catalan în aceeași zi, 27 octombrie 2017.
Poate cel mai important motiv pentru care acest lucru a funcționat în Spania este Uniunea Europeană – o entitate politică care modifică fundamental calculele separatismului. Este adevărat că mulți își bat joc de ea, că Marea Britanie a părăsit-o și că are probleme, dar este totuși esențială. Prin unirea națiunilor membre într-o entitate supranațională, UE diluează urgența statalității. Dacă toată lumea face parte din aceeași structură politică și economică, semnificația granițelor naționale scade.
Astfel, catalanii trăiesc, muncesc și studiază liber în întreaga Europă, bucurându-se de avantajele cetățeniei UE, inclusiv integrarea economică, reprezentarea politică și protecția drepturilor minorităților. În acest context, statul național devine o „entitate intermediară”, a cărei importanță pălește în comparație cu structura globală.
Continuarea, în Universul.net
Citește și: Învățământul superior artificial – cum (nu) fac față universitățile la evoluțiile AI
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Pexels.com)
