De la Atlantic la Coasta Mediteranei prin 4 țări. Low Cost / Back pack mode

De la Atlantic la Coasta Mediteranei prin 4 țări. Low Cost / Back pack mode. Ne-am propus un traseu care să includă cât mai multe orașe și obiective din Bazinul Mediteranei la un preț cât mai mic, în stilul Eurotrip. Mai exact, cu un mic bagaj de cală și doar cu un ghiozdan încăpător și cu traseul stabilit înainte (trenuri, autobuze).

Acesta este un traseu pentru aventurieri și cei cărora le ajunge un bagaj lejer pe care să îl poarte de colo-colo. Nu are cel mai înalt grad de confort dar scopul lui a fost să putem explora o parte cât mai mare a peninsulei Iberice, a sudului Franței și a coastei de vest a Italiei într-o singură bucată. Ce-i drept, gândul de a fi în gară sau în stația de autobuz la o anumită oră nu este tocmai confortabil iar programul trebuie stabilit dinainte și respectat pentru a nu pierde conexiuni, timp sau chiar cazări. Am încercat astfel să vedem dacă ne-ar ieși un maxi trip cu low budget iar răspunsul este da, cu condiția să fie planificat totul din timp. Astfel:

Transportul

• București-Porto – zbor cu escală pe Madrid, cumpărat cu aprox 6 luni înainte (da, ne-am gândit destul de devreme la asta astfel încât escala să nu fie de lungă durată. Am apelat la Ryanair.

• Torino – București (deși am avut la dispoziție doar câteva ore în Torino, îl putem considera atât ca destinație turistică cât și punct de întoarcere) – WizzAir, zbor direct.

• Pentru transportul între destinații, am folosit fostul goeuro.com, actualul omio.com care este un motor de căutare destul de eficient întrucât acoperă majoritatea Europei și oferă atât autobuze, cât și trenuri și avioane ca alternative. Ca orice motor de căutare, l-am folosit strict pentru a identifica cele mai bune variante pentru noi după care am intrat pe site-urile respective de unde ne-am achiziționat biletele de tren sau autobuz.

• Pentru Spania am apelat la ALSA (de autobuze, alsa.es) sau Renfe (compania națională de trenuri, renfe.es. Trenul lor de mare viteză cu care am circulat se numește Ave și atinge viteze de 300km/h, fiind o formă de transport foarte modernă și convenabilă. Doar că prețurile sunt destul de ridicate iar setarea unei alerte din timp vă poate notifica atunci când prețurile sunt optime).

• În Franța am folosit destul de mult SNCF (sncf.fr). Ei au și ouibus.fr, o variantă mai ieftină.

• Între Franța și Italia am luat un tren Thello (thello.com) care ne-a dus de la Nisa la Genova cu doar 25 euro de persoană.

• În Italia am folosit trenitalia.it (cu care ne obișnuisem înainte de la vacanțele anterioare) care are prețurile mai ok decât Franța și Italia.

Cazarea

Trecând prin atâtea destinații ne-am gândit serios dacă să ne luăm cazare dinainte sau pe loc. Dar am studiat puțin prețurile pe booking.com cu 5-6 luni înainte și am rezervat destinațiile de pe atunci, cu posibilitatea de anulare gratuită dacă cumva ne hotărâm fie să ne schimbăm traseul, fie dacă găsim ceva mai ieftin. Însă pe măsură ce se apropia timpul de plecare, vedeam că prețurile urcau din ce în ce mai mult așa că ne-am bucurat că făcusem rezervările dinainte. Plus de asta, toate erau pe booking.com și le puteam gestiona destul de ușor. Am ales ca în fiecare oraș să stăm la hotel sau hostel, cameră privată, dar în centrul orașului pentru a ne putea deplasa ușor.

Citește și: Știință, nu pseudoștiință. Sofia, la 102 ani, ia lecții de astronomie de la o profesoară din Elveția. Vrea să afle de unde vine încălzirea globală și dacă stelele dispar

• În Porto am stat 2 nopți la apartamentul foarte simpatic și cochet al Carlei, o portugheză foarte prietenoasă și amabilă, care ne-a întâmpinat cu o prăjitură de portocale și multe sfaturi de vizitat orașul, toate puse sistematic pe un panou, la intrarea în apartament, cu imagini și broșuri cu cele mai interesante atracții – 84EUR/sejur.

• În Salamanca am stat tot 2 nopți la o rezidență universitară foarte modernă (Salamanca este un mare centru universitar, iar Universitatea din Salamanca este una dintre cele mai vechi din lume și căutată de studenți de pretutindeni. Ne-a plăcut că am stat în centrul orașului care zumzăia a studenți și avea un aer tineresc și vibrant – fix în mijlocul acțiunii. Cazare cu mic dejun tipic spaniol (pinchos – porții mici de mâncare tradițională, bite size) – 65EUR/sejur.

• Barcelona, Barcelona, Barcelona!!! A fost dureros să stăm în acest loc minunat doar 3 nopți (mai fuseserăm înainte) și să condensăm în această perioadă cât mai mult din ce are de oferit orașul. Dar pentru că era la un punct de cotitură al experienței noastre, nu putea fi de ratat așa că ne-am oprit să ne delectăm cu vibe-ul specific al acestui oraș. Pension Miami a fost retragerea noastră centrală pe timp de noapte, un hotel micuț și îngust dar confortabil după orele multe de plimbat prin oraș – 90EUR/sejur.

• Parlez-vous français? Non, dar noaptea petrecută în Montpellier la Apartamentul Sainte Anne a fost una dintre cele mai franțuzești experiențe. Localizat fix în piațeta centrală Sainte Anne, într-o clădire veche de piatră, am fost surprinși de cât de modern poate să fie prin interior. Afară, sunt două terase boeme unde se strâng oamenii seara și se bucură de priveliștea centrală și pitorească, la un cocktail. Iar noi, de pe balcon, cu un pahar de vin în mână, de ei – 50EUR/noapte.

• Marsilia cea însorită și portul ei vechi! – o escapadă frumoasă care ne-a oferit o altfel de mediterană din perspectiva portului ei cochet, al magazinelor și tarabelor de jur împrejurul lui, dar și al magazinelor de săpun de Marsilia. Cazarea a fost tot în centru la un hostal drăguț pe Rue Estelle, destul de aproape de port.

• Nisa a fost cea mai de durată ședere a noastră pentru că de acolo am vrut să vizităm și Cannes-ul și Monte Carlo. Căldură mare, mon cher, dar și mai mare a fost impresia pe care ne-a lăsat-o plaja, centrul vechi și parcul de pe colina din centru. Am avut oarecum noroc să găsim Hotelul Trocadero**, central și cu un view superb pentru 4 nopți la 200 EUR.

• Și în cele din urmă Genova, punctul nostru de plecare pentru Cinque Terre și Torino; unde am găsit un hotel simpatic și central, Hotel Nologo** unde ne-am cazat pentru 2 nopți. Ce ne-a plăcut este că are camerele împărțite pe genuri muzicale. O cameră dublă este rock, cele de 4 sunt jazz, cele mai mari pop și tot așa. Cu un sistem foarte ingenios de a-ți alcătui micul dejun, am dat pe acest hotel 100EUR.

Știați că?

WizzAir și Booking au o colaborare. Când achiziționați un zbor de pe WizzAir, aveți un câmp cu mai multe extra, printre care și cazare. Dacă selectați acea opțiune, vă va direcționa către pagina de booking unde vă puteți alege cazarea preferată numai că va apărea și un chenar cu “WizzAir credits” care reprezintă 5% din valoarea cazării. Practic, cam la o lună după cazarea respectivă, acei 5% vă vor intra pe contul de WizzAir ca și credit ce poate fi folosit pentru excursiile viitoare fie la zboruri, bagage allowance sau alte servicii.

Noi adunând de fiecare dată aceste credite, am putut să ne luăm bilete de avion la preț redus sau chiar gratuit.

Propunere de traseu

Porto – Salamanca – Barcelona – Montpellier – Marsilia – Nice (+Cannes, Monaco) – Genova – Cinque Terre

Detalii utile pentru trip

Durată traseu: aprox 19 zile.

Perioadă optimă: de preferat aprilie-mai sau sfârșitul lui septembrie – începutul lui octombrie pentru a evita aglomerațiile din orașele mari și căldurile din vară dar și pentru a obține prețuri mai bune.

Am scris detaliat despre perioada optimă pentru călătorie în diferite destinații aici.

Preț estimat: 1200- 1400 euro/persoană (presupunând că sunteți 2 persoane) care include:

• cazarea;

• transportul între orașe;

• biletele de avion.

Excursia se va face cu trenul sau autobuzul.

Cazarea în cameră dublă la hoteluri de 2 sau 3 stele fără mic dejun.

Cum arată programul pe zile?

Zilele 1, 2 și 3: Porto, orașul unei petreceri perpetue

Este uimitor cât de tineresc și vibrant este acest oraș întins pe cele două maluri înalte ale răului Duero.

• Cais da Ribeira este un loc simpatic, haotic și ideal pentru plimbări de-a lungul râului, presărat cu turiști și localuri cu preparate delicioase. Barurile și restaurantele zumzăie de agitație și ne-au oferit o atmosferă pitorească unde am poposit ca să încercăm una din celebrele lor francezinha, un toast cu cașcaval și carne într-un bol cu sos ușor picant. De aici am văzut emblematicul pod Luis I, înalt de 45 metri și care are deasupra un nivel la care trece metroul și dedesupt, cel pietonal și rutier; sub care străduțele mici șerpuiesc într-un labirint interesant unde am văzut case pictate pe fațadele lor exterioare și alte grafitti stradale pe lângă care se mai ascundea câte un bar micuț, neștiut de turiști.

• Pentru o panoramă a orașului, am luat de la partea superioară a podului telegondola Teleférico de Gaia care ne-a dus până jos pe malul răului, într-o piațetă unde are deseori loc un târg de antichități, dar unde se regăsesc alte restaurante, ceva mai mari și mai mainstream unde am cinat și ne-am bucurat de niște fructe de mare, în special crab cu legume care a fost într-adevăr o experiență exotică..asta ca să nu mai menționăm de deserturi.

• Librăria Lello este o capodoperă a tuturor librăriilor, ne-a surprins în primul rând coada care se formase la intrarea în librărie, dar mai ales interiorul acesteia, una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut, cu o arhitectură complicată și impozantă.

• Știați de ceramica portugheză – prezentă mai pe toate casele și străzile. Stația de tren São Bento este practic un muzeu al acestui stil arhitectural care cuprinde în interiorul său o expoziție impresionantă de machete de tren. Este, într-adevăr, mai mult o atracție turistică decât o simplă stație de tren.

• Cât despre plajele orașului Porto, Plaja Matosinios a fost ținta nostră într-una dintre dimineți pentru a ne bea cafeaua, sucul de portocale și a lua micul dejun în sunetele valurilor. Apa nu este deloc prietenoasă ca temperatura, dar suficient cât să încerci cu picioarele.

• De altfel, ce ne-a plăcut foarte mult este să ne plimbăm prin străduțele întortocheate din centru după lăsarea serii, când orașul se aprinde de turiștii care iau cu asalt localurile, dar și de localnicii ieșiți la un pahar de vorbă. În luminile orașului, ne-am așezat pe dealurile ce dădeau spre râu și am stat la un pahar de vin de porto înainte să vizităm și Igreja dos Clérigos, o catedrală în stil baroc cu altar de marmură și turn de 75 de metri, simbolul orașului Porto.

Zilele 4, 5 și 6: Salamanca, orașul universitar, parte din patrimoniul UNESCO

În inima regiunii Castilla y Leon, cea mai “spaniolă” regiune dintre toate se găsește Salamanca, a cărei Catedrală luminată se zărește noaptea de departe și care oferă un preview de la distanță la ceea ce are de oferit orașul.

• Practic tot centrul orașului este presărat cu clădiri vechi care aparțin Universității din Salamanca ceea ce înseamnă că vor fi studenți pretutundeni, iar atmosfera este una tinerească, vibrantă în contrast cu seriozitatea și vârsta clădirilor. Fondată în anii 1400, clădirile universității sunt considerate a fi printre cele mai frumoase centre universitare din lume în mare parte datorită fațadelor lucrate manual. Sculpturile incredibil de complexe ca design au fost adăugate clădirilor în anii 1500 de către regii catolici din acele vremuri. Mii de turiști încearcă să găsească pe una din aceste fațade “broasca de pe craniu”, un detaliu de pe o sculptură care se presupune că va aduce noroc celui care poate să o zărească printre modelele elaborate ale fațadei.

• Iar o plimbare prin Salamanca nu ar fi completă fără Plaza Mayor unde ne-am oprit la un pinchos (de la pinchar = a apuca cu degetele, a ciupi; un fel de mâncare tipic spaniolă, ce constă în porții foarte mici care pot fi “apucate” cu mâna și mâncate din 1-2 înghițituri). Această piață este considerată una dintre cele mai frumoase din țară și am petrecut ore în șir sorbind din aceeași cafea terminată de mult și admirând arhitectura ei și decorațiunile complicate sub care se găsesc tot felul de magazine mici și restaurante care atrag locuitorii și turiștii ca un magnet seara. Împreună cu Universitatea din Salamanca, Plaza Mayor sunt considerate embleme ale orașului și au fost declarate Monumente Naționale. Sunt locurile ideale de a petrece timpul și de a absorbi din cultura tipic spaniolă.

• Ne-am continuat turul vizitând Casa de las Conchas, construită în 1517 și a cărei fațadă ne-a luat ochii cu cele este 300 de scoici. Arhitectura ei este gotică cu elemente din Renaștere; plimbându-ne prin ea am văzut numeroasele exponate care ne-au redat o mare parte din istoria regiunii. Vis-a-vis am intrat și în Universidad Pontifica de Salamanca, un fel de facultate de “teologie” dar care a avut mare însemnătate la vremea respectivă când erau la mare căutare studiile superioare cu profil catolic. Senora Estella, o doamnă simpatică și cu figură maternă ne-a povestit despre această universitate în cea mai pură și clară spaniolă pe care am auzit-o vreodată, cu un glas foarte calm și cald. Turnurile universității ne-au oferit una dintre cele mai interesante priveliști ale întregului oraș, fiind la înălțimea celor Catedralei din Salamanca.

• Iar Catedrala din Salamanca este într-adevăr, ceva impozant. Nu ne săturăm să îi tot dăm ocol, să o privim și să o fotografiem din toate unghiurile. Am intrat și înăuntru unde am fost surprinși de multitudinea de decoruri și alte elemente care alcătuiesc numeroasele capele interioare, fiecare dedicate câte unui sfânt, cu corul și altarul în centru, față în față. Perete în perete cu catedrala nouă, este cea veche care se poate la rândul ei vizita. Are un stil mai simplu și mai sobru, iar ctitorii săi sunt înmormântați sub pavelele grele care alcătuiesc podeaua catedralei vechi. Din catedrala veche se face o ieșire către o curte interioară și un muzeu pe care le-am vizitat în grabă. Cert este că sunt mai multe tipuri de bilete de acces în funcție de ce se dorește vizita. Am auzit că în anumite seri, se organizează tururi pentru a vizita turnurile – practic să te plimbi pe acoperișul catedralei de unde, bineînțeles, cred că se vede tot orașul. Dar asta, probabil pentru altă dată. În schimb am mai vrut să mai aruncăm o ultimă privire catedralei de pe Podul Roman care traversează râul Tormes, o altă minunăție și loc ideal pentru fotografii.

Zilele 7, 8 și 9: Barcelona – plajă, distracție și viață de noapte

Deși am mai vizitat Barcelona în trecut, am inclus-o în itinerariul nostru nu doar pentru că ne era convenabilă ca locație pentru destinația următoare dar și pentru că simțeam nevoia să o revedem. Barcelona are acel mix de plajă, climă caldă, varietate de oameni și stil de viață degajat.

Prima zi

• Dimineața până după -amiază am petrecut-o pe plajă întrucât aveam nevoie de relaxare după alergătura din zilele anterioare. Barceloneta este destinația ideală, aproape de centru, cu plaje frumoase și nu foarte aglomerate, dar și cu numeroase baruri și terase de-a lungul ei pentru a asezona scăldatul în mare cu relaxatul la un cocktail.

• După amiaza ne-am plimbat pe La Rambla, axa centrală a Barcelonei și una dintre cele mai populare atracții din oraș. Abătându-ne de la drumul principal, am dat o tură și prin Cartierul Gotic, care se afla pe una din părțile străzii și unde am găsit câteva terase mai liniștite pentru a poposi. Mai departe, La Boqueria a fost o atracție de la care nu ne-am putut abține. Piața centrală de pe Ramblas are cu ce să iți ia ochii, dar și celelalte simțuri. Este o piață diferită de cele tradiționale: toate produsele de pe toate standurile erau aranjate astfel încât să ofere un adevărat spectacol al culorilor și al formelor. Legume, fructe, carne, ouă (până și astea erau dispuse în piramide impresionante), dulciuri, condimente și mai ales smoothie-uri și fresh-uri proaspete și multicolore. Deși ne venea să cumpărăm cam jumate din ce vedeam, ne-am mulțumit cu un suc de fructe și câteva migdale prăjite.

• Având în vedere că era seara de vineri, ne-am dus să vedem spectacolul de la Fântâna Montjïuc, un dans al apei acompaniat de muzică, destul de impresionant și la care se strâng mulțimi uriașe de turiști care asistă la spectacol. Cred că ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost numărul atât de mare încât ne-a dat impresia că asistăm la terminarea unui mare concert în zonă. După această experiență, am rămas în zona la Arenas de Barcelona, o fostă arenă de lupte, restaurată în 2011 și devenită centru comercial, cunoscută mai ales pentru panorama de la ultimul etaj care oferă o panoramă de 360° asupra întregului oraș și unde am găsit câteva restaurante cu specific spaniol foarte bune.

A doua zi

• Sagrada Familia (deși vizitată în trecut) a fost un alt moment de glorie al vacanței noastre. E prea mare, prea frumoasă, prea impresionantă și tot nu i-am acordat timpul necesar. Am început ziua la o cafenea din zonă (da, știu, sunt cele mai scumpe din Barcelona acolo) dar am vrut să fim lângă Catedrală și să o admirăm cât se poate din exterior. După cafea și dat câteva târcoale bune impozantei clădiri și pozat la greu, am intrat destul de repede cu biletele luate din timp cu fast track. Clădirea este, într-adevăr, una dintre cele mai impresionante pe care le-am văzut. Dar cred că cel mai mult ne-a impresionat felul în care lumina soarelui intra printre vitraliile colorate și luminând natural stâlpii interiori – dădeau impresia că te afli într-o pădure în diferite momente ale zilei sau în diferite anotimpuri. De la roșiaticul apus de soare vara la cenușiul/violetul unei zile ploioase de toamnă târzie la galbenul puternic al unei dimineți de primăvară, cred că le-am avut pe toate într-una.

• Mergând spre Parcul Guell, am făcut două opriri la Casa Mila și Casa Batlló. Prima este numită și La Pedrera datorită fațadei sale originale care, la fel ca toate operele arhitectului Antoni Gaudi, pare o stânca, cu forme inspirate din natură. Cea de-a doua, este inspirată din anatomie având o formă viscerală, scheletică. Parcul Güell ne-a impresionat prin diversitatea de grădini și elemente arhitecturale care reflectă aproape toată opera lui Gaudi în faza naturalistă (prima decadă a secolului XX).

• Iar seara a fost petrecută în plimbare pe plajă. Sunt o mulțime de pub-uri și baruri din care am putut alege, optând în cele din urmă pentru unul mai retras pe plajă unde ne-am bucurat de o bere rece.

A treia zi

• Aproape toată ziua am petrecut-o în Parcul de distracții Tibidabo amplasat pe muntele cu același nume, oferă acess full cu 28EUR/zi și pe lângă panorama minunată pe care ne-a oferit-o asupra întregului oraș, ne-a dat acces la toate caruselurile cu ture nelimitate. Ce-i drept, este mai aglomerat în weekend, dar nu exagerat.

• Pentru seară nu am avut planuri așa că am intrat pe Barcelona Metropolitan pentru a vedea ce evenimente sunt și așa am ajuns la un concert de jazz. În cadrul unui local retras din zona La Rambla.

Ziua 10: Montpellier – c’est très bourgeois

Montpellierul este micuț și o zi pare a fi suficientă. Ca să fiu sincer, nici nu era în plan; voiam să mergem direct în Marsilia dar la recomandările unei colege care a locuit în zonă, a trebuit să îl includem. Este o adevărată sursă de inspirație: de la străduțele mici și medievale la cartierele care combină spații naturale și clădiri până la liniile de tramvai concepute de Christian Lacroix.

Într-o plimbare relaxată am văzut Arcul de Triumf și Promenada Peyrou, un vast spațiu verde amplu. Continuându-ne drumul prin centru, am dat o raită și prin Jardin des plantes de Montpellier, o altă oază de verdeață din cochetul oraș. Place de la Comédie, centrul iconic al orașului ni s-a părut o zonă vibrantă cu multe localuri și turiști, cu un târg artizanal, dominat de impozanta Opéra Comédie.

Spre seară, ne-am avântat fără GPS pe numeroasele străduțe medievale care îi aduc Montpellier-ului locul de cinste pe harta turistică a Frantei. Ca o călătorie inapoi în timp, ne-am plimbat prin micile piațete, am vizitat celebrele lor buticuri cu tavane înalte și în final am poposit în Carré Ste Anne unde am avut și cazarea, dar nu înainte de a ne opri la un pahar de vin.

Zilele 11 și 12: Marsilia – soare, mare și săpun

Între Montpellier, care nu are ieșire la mare și Marsilia, am făcut 2 ore cu trenul și peisajul s-a schimbat complet. Nu mai era același aer boem sau aceleași străduțe vechi și înguste, ci un oraș mult mai mare și turistic. Până la urma urmei, Marsilia este al doilea cel mai mare oraș din Franța, cel mai mare port comercial al țării, dar și cel mai însorit oraș mare cu peste 2.900 ore de soare din toată Franța. Pe asta clar am resimțit-o și noi la ce val de căldură ne-a izbit la ieșirea din gară. Marsilia e diferită, are alt vibe, tot veche și impunătoare, avea un farmec aparte și un anume miros. De la parfumeriile scumpe, la magazinele de săpun până la zona portului cu apă sărată a mării și mirosul puternic al restaurantelor pescărești, Marsilia ne-a gâdilat nervii olfactivi la tot pasul.

• Portul vechi este zona în care ne-am plimbat cel mai mult. Cu plajele, istoria, arhitectură și cultură din zona lui, portul este cea mai atractivă zonă din oraș. De-a lungul său sunt numeroase restaurante, cafenele de toate felurile și magazine de suveniruri și mai ales produse cosmetice făcute manual. Ba mai mult, tot aici se regăsește și Muzeul Săpunului, cu o intrare de numai 2 EUR, oferă o altă perspectivă asupra procesului de fabricare al săpunului din cele mai vechi timpuri până în prezent. În plus, în biletul de intrare este inclus și un săpun de suvenir. A fost o experiență frumoasă, ieftină și mai ales parfumată. Celebrele săpunuri de Marsilia au ajuns în toate colțurile lumii și suntem cu toții familiarizați cu mirosul său specific, creat după o rețetă care rămâne secretă și în prezent.

• Basilique Notre Dame de la Garde este o locație pe care nu am trecut-o cu vederea. Interesantă, impunătoare, clădirea în „pijamale” este un monument arhitectonic de referință pentru Marsilia. Dar drumul până acolo a fost destul de obositor.

• De altfel, am vrut să simțim marea mai aproape și ne-am îmbarcat pe un vapor care să ne ducă la Chateau If – Castel pe insula din secolul XVI, al lui François I, și fosta temniță, cadru celebru pentru Contele de Monte Cristo.

• Spre finalul șederii noastre, am fost în zona portuară unde este o promenadă foarte frumoasă, ca o peninsulă ce înaintează în mare și am privit de la o terasă din apropiere sorbind dintr-o cafea acompaniată de un croissant – vasele de croazieră care își făceau loc prin strâmtoarea creată. MuCEM – Musée des civilisations de l’Europe et de la Méditerranée ne-a fost gazdă preț de vreo 2 ore – o construcție de o arhitectură foarte interesantă; o arta frumoasă și diferită de cea cu care suntem obișnuiți. La ieșirea noastră din muzeu, spre seară, Cathédrale La Major era sobru luminată de lumina roșiatică a soarelui care apunea și ne-a creat cadrul perfect pentru poze memorabile.

Zilele 13-16: Nisa, cu Cannes și Monte Carlo – the high life

La alte două ore cu trenul de Marsilia este Nisa, o altă frumusețe a Coastei de Azur și surprinzător de diferită de ultima. Apele de un albastru profund sunt elementul definitoriu al Nisei. Pe parcursul celor 4 zile ne-am scăldat în soarele puternic al unei luni de octombrie, am respirat aerul proaspăt mediteranean la plimbare pe Promenade des Anglais și ne-am bucurat de o vedere asupra întregului oraș de sus, de pe Castle Hill.

Nisa

Asociind o inimă provensală cu o joie de vivre ospitalieră precum și o bogăție de muzee cu o abundență de grădini, fântâni și palmieri, Nisa este în sine o formă de artă. Orașul este alcătuit din trei părți distincte: Vieux Nice, orașul și portul vechi, în stil italian și pline de temperament; impunătorul centru din secolul al XIX-lea cu o spectaculară promenadă de-a lungul țărmului și, în partea de nord; șicul Cimiez, locul preferat al romanilor și Reginei Victoria.

• Deși cele 4 nopți de cazare în Nisa au fost destinate doar pentru vizitarea acesteia, primul lucru pe care l-am vizitat a fost Promenade des Anglais, despre care citisem și văzusem poze minunate. La vest de orașul vechi, această promenadă a fost construită de comunitatea englezească și presărată cu hoteluri impunătoare înșirate de-a lungul bulevardelor cu palmieri. Nu am știut când a trecut timpul pentru că pur și simplu plimbatul pe acolo ni s-a părut minunat. Plaja este impresionantă. Marea este fermecătoare și prin urmare ne-am oprit să facem o baie în mare chiar dacă plaja formată din pietre și nu nisip nu era tocmai confortabilă la mers.

Citește și: Începe Săptămâna Haferland, când satele săsești se animă. Puteți asculta muzică germană din sec. XVI, jazz și arii cântate de fiicele ambasadorului Noble

• Labirintul de străzi înguste și subțiri ale Orașului Vechi ni s-a părut o oază de bistrouri, cluburi de noape și galerii, toate cu zidurile de culoare ocru și obloane turcoaz care ne săreau în ochi. Dar mirosul autentic de pește uscat și usturoi se simțeau puternic în aer iar micile magazine pe lângă care treceam ne invitau înăuntru cu vitrinele lor atrăgătoare. Am luat prânzul la una dintre cafenelele cu delicioasele specialități, un răsfăț destul de accesibil. Piețele micuțe și capelele frumoase ale orașului vechi sunt dominate de imensa și întunecoasa catedrală cu cupolă sa lucioasă care strălucește în soare.

• Colline du Château, după cum îi spune și numele este o colină în centrul orașului vechi de unde se poate vedea întreaga panoramă a orașului. Pe tot parcursul drumului se găsesc picturi murale și mozaicuri cu motive din legendele grecești. Foarte interesantă și obositoare, deopotrivă, a fost urcarea, dar mult mai interesantă a fost coborârea, pe cealaltă parte a colinei pentru că erau alei mici și înguste, iar pe alocuri nu eram siguri dacă mai suntem pe drum public sau am intrat în casa cuiva. Există într-adevăr și un lift gratuit, dar despre asta am aflat ulterior.

• Printre alte puncte de atracție, ar mai fi Muzeul Matisse la care nu am reușit să ajungem, dar care ar fi fost interesant de vizitat întrucât este găzduit într-o vilă genoveză din secolul al XVII-lea, având o aripă cu o galerie modernă care include colecția personală a lui Matisse, printre care și naturi moarte și o mulțime de obiecte personale.

Cannes

Un punct de pornire pe riviera franceză și unul dintre cele mai fascinante locuri în care am fost, Cannes este fancy…glamorous. Pe lângă plajele superbe cu nisip foarte fin și apa de un albastru și o curățenie perfecte, orașul are și marile hoteluri, restaurante, magazine dintre cele mai luxoase. De asemenea, Cannes este perfect pentru o zi întrucât este suficient de mic pentru a putea fi străbătut la pas.

Vedete sau alte starlete de cinema nu am văzut decât în postere, dar am căscat gura pe la hotelurile fițoase de acolo întrebându-ne cam cât ar putea costa o noapte de cazare acolo. Un panou lung cât bulevardul central povestea istoria orășelului acompaniat de poze într-un timeline de la înființarea acestuia până în prezent. Am fost pe terasa Hotelului Carlton, locul preferat de mogulii cinematografiei pentru cocktailurile din perioada festivalurilor. Cannes este mic, șic și scump și hotărât să rămână așa. În partea de vest a noului Palais des Festivals, pe aleea principală a festivalului, am găsit un port cu iahturi, dar și o piață de flori, iar continuând prin Marche de Froville, puțin mai interior, am văzut delicatesele locale care ne-au lăsat gura apă.

Monaco

Pe cât este de mic, pe atât de interesant, Monaco clar ne-a uimit. A fost cireașa de pe tortul întregii Coaste de Azur. Iar uimirea ne-a lovit încă de când am coborât din tren: o gară mare, frumoasă și modernă cu trenuri care fac legătura cu Franța și Italia, ce trec destul de frecvent prin acest loc săpat practic într-o stancă.

Ieșind din gară ne-au uimit străzile întortocheate, una deasupra alteia de parcă totul era pe nivele, intrând și ieșind din munte la diferite înălțimi. Centrul vechi al Monaco este o zonă imaculată de vile elegante, piețe mici și încântătoare și fântâni precum și, desigur, o grămadă de magazine de suveniruri.

În jos, către mare, este portul nou de la Fontvieille, Gradina de Trandafiri a prințesei Grace și portul La Condamine, acum un imens port de iachting cu promenade însorite. Pe stâncile de mai sus ne-am plimbat prin Jardin Exotique, maiestos amplasată , adăpostind o mare varietate de plante exotice. Nu am fost în sezonul estival pentru Raliul Formula 1, dar vremea era numai bună pentru a savura o cafea în portul vechi (și nu am dat o grămadă de bani pe ea cum ne așteptasem – a fost 1.2EUR!) și să admirăm priveliștea de vile în îndepărtare sau iachturi care stăteau la expoziție în fața noastră. Asta, bineînțeles, încercând să ne conturăm în minte cam cât ar costa ele și cum de au ajuns oamenii aceștia să dețină așa ceva.

Zilele 17, 18 și 19: Genova, Cinque Terre și Torino – Coasta frumoasă a Linguriei

Drumul din Nisa către Genova cu trenul a fost unul pe cât se poate de spectaculos: am traversat Alpii unde ei la rândul lor se întâlnesc cu Marea Mediterană, iar odată intrați pe teritoriul Italiei am mers de-a lungul țărmului; adeseori atât de aproape de mare încât aveam impresia că trenul merge direct pe plajă.

Genova

Genova sau “amanta mării” așa cum mai este denumită, și-a construit faima în jurul călătoriilor marinarilor ei și a potențialului comercial al celui dintâi port al Italiei. La o primă vedere, orașul nu este foarte impresionant pe de-o parte din cauza numărului mic de atracții, pe de altă parte din cauza suburbiilor neconvingătoare, caracteristice tuturor porturilor mari. Dar trecând peste aspectele astea și limitându-ne la centrul istoric, am văzut bogăția eclectică de biserici, palate și muzee.

Dar mai înainte de toate, fiindu-ne foame, ne-am oprit să mâncam în Piazza de Ferari, în centru și abia aici am văzut diferențele culinare enorme între Franța și Italia. Ca să fiu sincer în Franța mâncarea bună este scumpă, iar cea accesibilă la preț nu prea există. Da, erau multe restaurante cu tot felul de specificuri franțuzești în Nisa, dar practic, mai pe nicăieri nu am putut mânca bine și să nu ni se termine bugetul. A fost cam trist că mare parte din mâncarea din Franța s-a rezumat la produse din supermarket sau fast food. Însă, ajunși în Genova, toate lucrurile astea s-au schimbat. Am găsit numeroase localuri cu meniuri de 2 feluri, cafea plus băutură plus desert erau 10EUR, chiar și în centru. Practic restul șederii noastre a fost o adevărată experiență culinară în zona Linguriei.

Cât despre Genova, multe nu am reușit să vedem datorită timpului foarte scurt (2 zile) pentru că într-una din zile am decis să vizităm Cinque Terre – eram prea aproape și ar fi fost păcat. Dar știind că este orașul lui Columb, am fost să îi vizităm casa, un loc nu foarte impresionant, dar accesibil și plăcut de văzut, mai ales pentru că ești bine documentat și așa ne-am mai pus la punct cu istoria. O altă atracție care ne-a plăcut în mod aparte a fost Palatul Dogilor, conac cu curte interioară din secolul al XIII-lea care găzduiește deseori evenimente și atracții culturale. Aș putea zice că destul de impresionantă este și Via Garibaldi, strada principală care delimitează centrul orașului, unde sunt majoritatea teraselor și pur și simplu o plimbare prin clădirile vechi și masive sunt o adevărată incursiune în istoria Italiei. Mie personal mi s-a părut că Genova are și ceva din Milano, uitându-mă la stilul arhitectural și la clădirile mari, impozante și oarecum mohorâte, dar și din Napoli, probabil pentru că este de asemenea situat la mare și viața portuară este în plină desfășurare.

Ce ne-a plăcut în mod aparte a fost priveliștea întregului oraș de sus, de pe munte. Sunt două funiculare care leagă zonele portuare de cele mai înalte, de pe munte, iar trenulețele vechi încă își fac foarte bine treaba, ba chiar într-un farmec aparte, de epocă. Acolo sus, orașul se arată în toată frumusețea lui. Sunt numeroare restaurante și terase care oferă un asemenea view de sus; este îndeosebi plăcut să privești în perioada amurgului când luminile încep să se aprindă pe străduțele înguste și întortocheate care urcă către pădurea din munte.

Cinque Terre

“Cele Cinci Pământuri” sunt un cvintet de cinci sate mici așezate pe niște stânci care dau spre mare, care până de curând erau neștiute de turiști și inaccesibile, pentru că nu existau șosele sau căi ferate. Până acum, farmecul acestora a rămas neschimbat, la fel și frumoasa zonă rurală dimprejur care este un amestec de plantații de măslini, viță-de-vie, stânci și pante frumos terasate.

Cele Cinci Pământuri sunt delimitate la nord de Levanto, un orășel plăcut cu plajă, centru simpatic și o mulțime de terase și buticuri cu produse locale (foarte bune limoncelo de Levanto și marmeladă de portocale); și de La Spezia în sud, oraș portuar cu terase și barcuri frumoase aproape de mare de unde se poate vedea tot golful din care face parte.

Între acestea circulă atât trenurile de mare viteză care leagă orașele mai mari, cât și cele locale, concepute special pentru a crea o legătură între ele. Pentru asta, există și un abonament zilnic de 16 EUR care oferă călătorii nelimitate în această zonă iar trenurile au o regularitate de maxim 15 minute între ele.

Cele cinci sate ni s-au părut asemănătoare: plaje intime, pietroase, golfulețe, vin alb, restaurante pe stânci fix deasupra mării cu specialități din pește sau căsuțe nostime, în culori pastelate. Toate au fost incredibile. În Manarola, satul preferat de turiști, este și cel mai frumos belvedere din toată zona, perfect pentru poze; Vernazza are o mulțime de buticuri de suveniruri și partea portuară este plină de terase care stau sub o biserică veche ce dă spre mare. Poate nu la fel de atrăgător este Monterosso, dar care are cea mai mare plajă și cele mai bune hoteluri într-o arhitectură mai aparte. De asemenea Riomaggiore are multe lucruri unde te poți așeza și savura un vin bun. Noi am ales Bar e Vini a Piè de Mà pentru că am găsit o masă fix în capătul terasei, pe colț, fiind înconjurați de 2 părți de stânci care se revarsă către mare. Cred că acesta a fost cel mai strașnic loc în care ne-am băut vinul în toată vacanța. Corniglia, ridicat deasupra mării, este cel mai mic sat, o comunitate agrară, mai degrabă decât un sat de pescări, ascuns de o plajă junga și pietroasă. Ceea ce nu am reușit să facem pentru că era închis este Via dell’Amore (Drumul Dragostei) dintre Manarola și Riomaggiore, cu o lungime de 1km, o pasarelă pe stânga care șerpuiește deasupra mării, de-a lungul coastei și care oferă cele mai interesante priveliști.

Și în cele din urmă, Torino

Excursia noastră care a pornit de la malul Atlanticului se termină aici, la poalele Alpilor după 18 zile și nenumărate amintiri. Torino este un oraș frumos și elegant, prima capitală a Italiei unificate și important centru politic; dar și renumit pentru industria automotive unde își au sediile Fiat, Lancia și Alfa Romeo. Ni s-a părut un oraș, asemeni lui Milano, bogat în cultură și istorie, pentru numeroasele galerii, restaurante și palate în stil baroc, neo-clasic și Art Nouveau.

Noi am avut la dispoziție o jumătate de zi să îl vizităm înainte să ne îndreptam spre aeroport și în mare parte am rămas în centru, plimbându-ne pe Via Roma printre magazinele moderne amplasate în clădiri istorice și rămânând la o cafea în Piazza Castello sau inima orașului Torino. Nu ne-a mai rămas multă energie așa că am petrecut orele rămase tot în centru, făcând ultimele cumpărături înainte de plecare. Am făcut câteva poze, am admirat o ultimă dată Alpii care înconjoară orașul pe vârful cărora se putea vedea zăpada într-o zi senină, după care am luat autobuzul spre aeroport.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!