Mandatul de arestare emis pe numele liderului rus, Vladimir Putin, a povocat mare agitație pe scena internațională. Dar înainte de a vorbi despre acest aspect, să vedem care sunt atribuțiile clare ale Curții.
Actul (tratatul) fondator al CPI – Curtea Penală Internațională (ICC – International Criminal Court) a fost adoptat de Adunarea Generală a ONU la o conferință la Roma, în iulie 1998. După ce a fost ratificat de peste 60 de țări, Statutul de la Roma (Regulamentul de funcționare și procedură) a intrat în vigoare la 1 iulie 2002.
Sunt 123 de state părți la Statutului de la Roma. Aproximativ patruzeci nu au semnat niciodată tratatul, inclusiv China, Etiopia, India, Indonezia, Irak, Coreea de Nord, Arabia Saudită și Turcia. Alte câteva zeci au semnat statutul, dar legislativul lor nu l-a ratificat niciodată. Acestea includ Egipt, Iran, Israel, Rusia, Sudan, Siria și Statele Unite. În ultimii ani, ICC a pus sub acuzare peste 40 de persoane, toate din țări africane.
Consiliul de Securitate al ONU a făcut prima sa sesizare în 2005, pentru presupuse crime din regiunea Darfur din Sudan. Au fost deschise anchete în Kenya în 2010, Coasta de Fildeș în 2011, Georgia în 2016, Burundi în 2017, Bangladesh și Myanmar în 2019, Afganistan în 2020 și teritoriile palestiniene și Filipine în 2021.
În 2022, instanța a lansat o anchetă cu privire la invadarea Ucrainei de către Rusia, după ce a primit o sesizare de la mai mult de 40 de state membre. Deși Ucraina nu este membru al CPI, a acceptat jurisdicția instanței internaționale pentru presupusele crime pe teritoriul său. începând cu anul 2013.
Primul președinte în exercițiu care a fost inculpat de CPI este Omar al-Bashir Bashir, fostul președinte al Sudanului. Acesta este acuzat de genocid, crime împotriva umanității și crime de război în regiunea Darfur din Sudan.
A evitat arestarea călătorind în străinătate doar când a primit promisiuni de la lideri străini prieteni că nu-l vor preda.
O delegație a CPI a vizitat țara în februarie 2021 pentru a discuta despre cooperarea cu guvernul de tranziție, dar rămâne neclar dacă autoritățile sudaneze îl vor extrăda pe Bashir.
Criticile la adresa CPI vin în general din două direcții. Unii cred că instanța are prea puțină autoritate, ceea ce o face ineficientă. Alții consideră că are prea multe atribuții în materie de urmărire penală, amenințănd suveranitatea statelor, că nu desfășoară procese echitabile și că este influențată politic.
De asemenea, au existat dezbateri despre nivelul de calificare al judecătorilor. Unele voci spun că prelungește conflictele prin descurajarea criminalilor de război de a se preda, deși cercetările pe această problemă sunt neconcludente. Mai sunt chestiuni cu caracter concomitent juridic și moral, cum ar fi culpabilitatea foștilor copii soldați care au fost forțați să se ănroleze, ulterior fiind ei înșiși victimizați.
Mai multe mari puteri critică activitatea instanței internaționale, alături de SUA, cum ar fi China și India. În 2016, Rusia și-a retras semnătura din tratat, după ce instanța a clasificat anexarea Crimeei din 2014 drept ocupație, iar Moscova este puțin probabil să coopereze cu ancheta tribunalului privind crimele de război din Ucraina.
Multe națiuni africane au acuzat CPI că vizează în mod disproporționat continentul african. Din cele peste 20 de cazuri ale instanței existente în prezent, toate s-au ocupat de presupuse crime în statele africane.
Deoarece CPI nu are propria sa forță militară independentă, trebuie să se bazeze pe cooperarea statelor sale membre pentru a prinde și a urmări în judecată persoanele acuzate. Problema devine evidentă atunci când unele nu sunt solidare cu Curtea și subminează eforturile lor prin necooperare, în mare parte din cauza Statutului de la Roma, redactat deficitar.
Partea a 9-a a Statutului subliniază cadrul legal pentru cooperarea internațională în care „Statele trebuie să coopereze pe deplin cu instanța în eforturile sale de a urmări infractorii”. Cu toate acestea, multe state sunt sceptice față de o instituție internațională care le poate trage la răspundere.
Marile puteri care nu sunt parte la statut sunt China, India, Rusia și Statele Unite. Fiecare stat are propria sa rațiune pentru a nu ratifica, însă cea mai mare preocupare a lor este responsabilitatea.
În timp ce, teoretic, fiecare stat ar trebui să coopereze cu CPI odată ce au ratificat Statutul de la Roma, este naiv să ne gândim că statele vor merge până la capăt cu cooperarea. În lipsa unor mari puteri precum China, India și SUA, credibilitatea CPI este afectată și este mai puțin probabil ca statele să coopereze cu o organizație internațională care nu se poate impune marilor puteri să contribuie la consolidarea puterii lor.
Citește și: Cât durează recuperarea banilor pentru polițele RCA de la Euroins
Cooperarea nu este singura problemă cu care se confruntă instanța. Însuși Statutul de la Roma este una dintre cele mai mari bariere în calea succesului CPI. Pentru a modifica Statutul de la Roma, o cerere de modificare ar trebui să vină fie din partea unui stat membru, fie din partea unei majorități a judecătorilor, fie a procurorului.
Statutul de la Roma spune că atunci când un stat nu se conformează, CPI poate sesiza problema la Consiliul de Securitate al ONU, dar nu oferă informații suplimentare cu privire la modul în care CPI poate impune statelor să coopereze.
În plus, Statutul de la Roma spune că titlul de „șeful statului” nu implică automat imunitatea în fața urmăririi penală, ci menționează „imunitate diplomatică”, care poate fi interpretată ca atare, și nu oferă nicio clarificare dacă această imunitate se aplică numai cetățenilor sau tuturor persoanelor inculpate.
În prezent, trebuie să ne gândim dacă mandatul de arestare pe numele lui Vladimir Putin are vreo șansă de punere în practică. Dacă ne gândim la precedente, în cazul fostului președinte sudanez Bashir, 14 state părți ale Statutului de la Roma au refuzat să îl aresteze când a venit pe teritoriul lor. Cu alte cuvinte, vorbim despre puterea hard și puterea soft.
Chiar dacă CPI are puterea soft, instanței îi lipsește puterea hard (reală) și, fără sprijinul marilor puteri, CPI nu va putea niciodată să-și îndeplinească pe deplin rolul pe scena internațională.
Drept concluzie, în cazul în care s–ar face modificări concrete la Statutul de la Roma, acestea ar trebui să se refere la modalitățile exacte de acțiune atunci când statele nu cooperează, la termenii exacți în care o persoană are imunitate și limitele specifice ale jurisdicției instanțelor naționale și ale curții înseși.
- „Justiţia târzie este justiţie nulă.” – William Gladstone
- „Justiţia este conştiinţă, nu o conştiinţă personală, ci conştiinţa întregii omeniri.” – Aleksandr Soljeniţîn
- „Justiţia este un contract de oportunitate în care se intră pentru a preveni ca oamenii să lezeze sau să fie lezaţi.” – Epicur
- „Dacă nu menţinem justiţia, justiţia nu ne va menţine pe noi.” – Francis Bacon
- „Dreptatea fără putere este neputincioasă, puterea fără dreptate este tiranică.” – Blaise Pascal
