România trăiește, de trei decenii, cea mai lungă perioadă de democrație din istoria ei. Cu bunele și relele ei, cu improvizațiile ei, cu abuzurile și fraudele ei, democrația românească a reușit să ofere cetățenilor din această țară gustul și imaginea unei societăți în care membrii ei beneficiază de drepturi și libertăți, dar și de o bunăstare pe care nu le cunoscuse niciodată în trecut.
Cu toate acestea, putem constata astăzi o anumită oboseală a democrației. Libertatea câștigată cu prețul sângelui și al unor zbateri dramatice în anii 1990 este folosită astăzi pentru a face loc unor acțiuni tot mai contrare valorilor democratice care se revendică tocmai de la drepturile câștigate în acești ultimi ani.
Putem vedea cu toții că felul în care s-a organizat puterea politico-economică a condus la crearea unei caste de privilegiați căreia îi surâde modelul feudal al dominării maselor mari, tăcute, supuse și sărăcite.
În toate județele țării și la București, baronii locali și centrali au reușit să-și ofere o legislație și privilegii care îi fac aproape de neatins de către brațul legii sau de către nemulțumirea populară. Sub ei, mase mari de oameni tăcute și resemnate.
Partidul moștenitor al zestrei PCR și al lumii supunerii poporului a folosit la maximum, în folosul său și al slugilor sale fidele, această capacitate aproape nesfârșită a populației de a suporta nedreptatea, inegalitatea și de a se deveni captivă în jocuri de putere care fac aproape imposibilă înlăturarea din funcții a acestei caste îmbogățite prin fraudă și corupție.
În administrație, în educație, în sănătate, în ministere, în agenții sau în orice alt organism de stat, caracatița intereselor de grup a zdrobit orice rezistență și a îngenuncheat milioanele de persoane dependente de ajutoarele salariale sau simbolice oferite ca răscumpărare a tăcerii.
Am putut observa cu toții, numai în acest an, prin câte locuri a crăpat și continuă să crape această rețea a puterii corupte.
Am văzut oameni murind pentru că în poliție, în justiție, în transporturi, în spitale, partidul-stat și-a instaurat pionii incompetenți și servili care au căpătat o putere incredibilă de decizie în privința vieților noastre.
Atunci când prietenii tinerilor uciși la 2 Mai de un șofer drogat, dar protejat politic până în sfere înalte și inaccesibile, au spus că vor să plece din țară pentru că această țară nu le oferă minime condiții de securitate, ei au dat glas unui sentiment general: că, prin toate fisurile acestei pânze aruncate peste țară de puterea coruptă, pândește moartea.
Moarte care amenință pe șosele, în spitale, în școli, în azile, în orfelinate, în casele care explodează, care lasă oamenii de rând, tineri și bătrâni, oameni simpli și oameni neajutorați, complet expuși hazardului și haosului create de rețeaua puterii corupte.
Nu e de mirare atunci că acești oameni simplu caută soluții de supraviețuire: unii părăsind țara fără să privească înapoi, sperând să găsească pe alte meleaguri confortul minimal al unei vieți decente; alții întorcând spatele vieții sociale și refugiindu-se în droguri sau în jocuri de noroc; alții căutând în miracolele religioase, moaște și pelerinaje, protecția divină, singura care-i mai poate proteja.
În sfârșit, alții (dar uneori aceeași din cei citați mai sus), care se asociază mișcărilor extremiste și mitologiilor conspiraționiste pentru a căuta răzbunarea împotriva nedreptăților și abuzurilor pe care le resimt zi de zi.
În același timp însă, pentru fiecare dintre aceste soluții de refugiu s-au găsit traficanții de iluzii și speranțe: industria drogurilor și a jocurilor de noroc a ajuns la o întindere a cărei gravitate a devenit de necontrolat.
Puterea este incapabilă și, adeseori, lipsită de voința de a limita dezastrul provocat printre tineri și persoane vulnerabile de aceste industrii ale dependenței. Spun și lipsită de voință, pentru că obține ea însăși, în rețeaua ei de caracatiță, profituri imense din adicțiile oamenilor.
La rândul ei, industria miracolelor funcționează la turație maximă.
Mase mari de oameni căutându-și alinarea în cele sfinte contribuie la îmbogățirea unor rețele de exploatatori cinici ai suferinței și speranței celor neajutorați, înșurubându-i astfel pe acești exploatatori în pozițiile lor de putere suverană în feudele lor.
În sfârșit, traficanții de conspirații și manipulări extrag un maximum de profit reputațional și politic, în favoarea extremismului violent, din frica și din ignoranța oamenilor.
Citește și: Război în Israel. Ce consecințe are atacul masiv al Hamas
E simptomatic felul în care liderii politici extremiști și avocații celor mai delirante teorii pseudoștiințifice își fac ocheade unii altora, atrăgând în acest joc obscen și periculos tot felul de oameni, nu doar neștiutori de carte, ci și medici, profesori, juriști, care devin astfel ghizii supremi, perfect iresponsabili, ai oamenilor însetați de certitudini și de recunoaștere.
În fața tuturor acestor derive, instituțiile statului par neputincioase, pentru că ele însele sunt pline de persoane care aderă la sau profită de astfel de derive.
Rămâne undeva, într-o colț nevăzut, o minoritate a societății civile și a unei opoziții raționale, care nu reușește nici ea, la rândul său, să strângă rândurile și să formuleze soluții de reparare a mecanismelor defecte ale democrației românești.
De aceea, democrația românească pare una obosită, ca un mic soldat hărțuit vreme îndelungată și care dă semne că e gata să se prăbușească.
În 2024, democrația noastră va fi pusă la grea încercare. De felul în care ea va reuși să iasă teafără, nedoborâtă de asaltul traficanților de iluzii și răzbunări violente, va depinde decizia noastră ca țară de a depăși oboseala și de a prețui în continuare libertatea și responsabilitatea comună pe care o avem față de viitorul generațiilor ce vin după noi.
Sau de a ne lăsa capturați pentru o lungă și întunecată perioadă de brațele lungi și toxice ale puterilor ucigașe inspirate de modelul rusesc.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
