Potrivit dw.com, Klaus Iohannis, ocupat prea mult cu jocurile din PNL și cu cele de pe terenul de golf, nu a avut timp să spună nimic despre cei doi ziariști și un activist de mediu bătuți în pădurile Bucovinei.
Nici premierul Florin Cîțu nu a fost impresionat. Politicienii români au trecut peste această tragedie ca și cum ar fi fost un incident minor, care nu merita niciun cuvânt.
Jurnaliștii Mihai Dragolea și Radu Constantin Mocanu plus activistul de mediu Tiberiu Bosutar pregăteau un documentar pentru HBO despre defrișările ilegale și despre cum a ajuns România cel mai mare gater din UE atunci când au fost atacați. După cum rezultă din comunicatul poliției, eise aflau pe „terenuri forestiere private”, fără să fi avut aprobarea proprietarului.
Acest detaliu nu poate justifica, însă, în niciun fel agresivitatea și brutalitatea folosite de oamenii pădurilor pentru a apăra neregulile din jurul lor, eventual cu ajutorul autorităților, de care nu păreau să se teamă.
Jurnalistul Mihai Dragolea după ce a fost lovit peste față s-a prăvălit într-o râpă de unde a putut suna la 112, un apel, care, cel mai probabil, i-a salvat pe ceilalți, care au fost bătuți de 20 de bărbați, veniți cu topoare să-i alunge, între ei proprietarul pădurii și inginerul silvic.
Celălalt ziarist și activistul de mediu au fost umiliți și loviți până și-au pierdut cunoștința. Unul dintre ei are încă amnezii, iar celălalt a fost dezbrăcat și forțat să plece acasă așa în timp ce bătăușii îi ziceau că-i vor ataca și familia, dacă le spune ceva anchetatorilor. Aparatele de filmat au fost distruse cu o ură barbară de niște oameni care vor să-i apere pe cei care omoară pădurile ilegal, cu toate că, defrișările pot fi făcute și cu legea în mână.
În România, jurnaliștii, la fel ca pădurile se află la limita supraviețuirii, între interesele patronilor, lupta pentru likes, clicks and shares, trăind într-o distopie, care tinde să devină realitate. Au rămas puțini câini de pază pentru democrația autohtonă și pe măsură ce trece timpul, numărul lor se împuținează, iar subiectele de interes public dispar, încet, încet.
Articolul integral, pe dw.com
