Deportați în ziua de Rusalii. Data nefastă de 18 iunie 1951 a rămas cunoscută în mentalul colectiv ca „Rusaliile negre”.
Ziua de Rusalii a anului 1951 se anunţa frumoasă, tihnită. Deşi era un copil, Cornelia Fiat şi-o aminteşte în amănunt.
Până şi de rochiţa nouă pe care o purta, la biserică – una pepit, cu guleraş şi fundă albă – îşi aduce aminte.
Citește și: Noël Bernard, mentorul meu
Era, însă, calmul dinaintea unei furtuni ce avea să spulbere destinele a zeci de mii de bănăţeni, pe care regimul comunist i-a etichetat drept „elemente duşmănoase: moşieri, chiaburi, capitalişti, exploatatori”.
„Rusaliile negre” sau ziua deportării în Bărăgan
În istorie acea zi de 18 iunie 1951, în care comuniştii au deportat în Bărăgan aproape 44.000 de oameni din zona de vest şi sud-vest a României, a rămas sub numele de „Rusaliile negre”.
Cornelia Fiat, acum în vârstă de 77 de ani, a trăit, alături întreaga familie, această tragedie. Avea cinci ani, când milţieni, securişti şi militari au dat buzna în casa familiei sale, din Ciacova, familia fostului primar ţărănist Petru Fiat, dându-le ordin, sub ameninţarea armei, să-şi părăsească locuinţa.
73 de ani mai târziu, Cornelia Fiat povesteşte despre groaza trăită în noaptea aceea.
Despre setea, foamea, setea şi frigul îndurate, timp de cinci ani, în Bărăgan – în localitatea Viişoara (Mărculeştii Noi) –, dar şi despre o faţă luminoasă a copilăriei, chiar dacă trăită într-o puşcărie în aer liber.
Despre întoarcerea acasă, la nimic însă, şi despre persecuţii care au continuat în comunism.
Trenuri aduse în gară și „multe, multe vagoane de marfă”
Jurnalist: Ce vă amintiţi din ziua de Rusalii a anului 1951, doamnă Cornelia Fiat? Eraţi un copil în vârstă de vreo cinci ani…
Cornelia Fiat: „Deşi eram mică, îmi aminesc bine de tot ziua aceea, chiar şi cum am fost îmbrăcată: am avut o rochiţă pepit cu guleraş şi fundiţă albe. Fiind Rusaliile, bunicul şi tata m-au luat cu ei la biserică.
După terminarea slujbei, înainte de a se întoarce acasă, în obiceiul Ciacovei acelor ani toată lumea făcea un ocol al pieţei, o piaţă în patru colţuri, un fel de Corso.
Mai discutau unii cu alţii despre noutăţi, probleme. I-am auzit pe tata şi pe bunicul vorbind cu alţi oameni – fără să înţeleg, atunci ce se petrecea – despre trenurile aduse în gară.
Multe, multe vagoane de marfă”, a mărturisit Cornelia Fiat, în dialogul avut cu jurnalistul Puterea a Cincea.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: putereaacincea.ro)
