Dacă PNL va fi să câștige aceste alegeri, atunci cu siguranță va fi o victorie pe muchie de cuțit. Procentele pe care liberalii le fluturau cu câteva luni în urmă s-au evaporat, iar scăderea nu este doar efectul erodării de la guvernare ci, mai degrabă, este efectul deciziilor idioate luate pentru managementul crizei sanitare datorate pandemiei.
Măsurile sunt amatoricești, deciziile sunt luate fără o analiză atentă și fără consultarea experților, iar efectele asupra economiei încep să se vadă tot mai limpede. Hăul economic ce se cască în fața noastră este încă slab perceput la nivel de masă, dar sunt deja categorii sociale care resimt tot mai puternic problemele.
Întregi sectoare economice suferă, iar banii europeni aruncați prin măsurile de sprijinire a economiei sunt doar o gură temporară de oxigen. Adevărata dimensiune a dezastrului va începe cu adevărat să se vadă în primăvară.
Până în primăvară, însă, noul Parlament și Executivul care se va naște dintr-o nouă majoritate, va avea de demonstrat că este capabil de o bună guvernare. Uitându-ne la modele precum cel de la Bihor, unde Ilie Bolojan face exact ce scrie cartea în privința unei administrații transparente și care pune în centrul deciziei binele comunității, sau la Cluj-Napoca, unde primarul Emil Boc este văzut de mulți drept un adevărat reper în ceea ce privește administrația locală, s-ar putea să ne scape din vedere că PNL este departe de a fi partidul care să dea țării zeci de „bolojani” sau de „emili boc”.
Cei doi sunt „rara avis”, păsări rare după cum spuneau vechii latini, riscând să devină doar niște marote vânturate prin fața alegătorului credul, care va pune o ștampilă sperând că toți cei care reprezintă acel partid sunt precum cei doi. Nimic mai greșit!
Influența lui Bolojan sau a lui Boc în PNL este una redusă. Cei doi ardeleni sunt mai degrabă doar nume pe niște afișe care au menirea să atragă mai mulți spectatori la show-ul pus în scenă de liberali. În fapt, cei doi sunt marginalizați în partid, fie pentru că așa își doresc ei – să nu se bage în glodul urât mirositor de la sediul central – fie pentru că așa vor cei care sunt astăzi în preajma șefului Orban.
Contrastul este evident. Pe de o parte vedem modele de bună guvernare în Cluj și Bihor, pe de altă parte vedem un fel de spoială de liberalism la București, unde traseiștii de prin alte partide și-au găsit un loc călduț, cocoțându-se pe listele pentru Parlament de parcă ar fi fost urmași direcți ai Brătienilor.
Între cele două feluri de liberalism distanța e atât de mare, încât mulți spun cât se poate de răspicat că cei doi ar trebui să părăsească barca și, poate, să facă un partid condus după principiile cu care își conduc și administrațiile.
În mediul online se vorbește despre Ilie Bolojan ca despre un providențial viitor prim-ministru, omul care ar putea să readucă credibilitatea în barca liberală. Sunt utopii. Chiar credeți că Ludovic Orban va accepta o asemenea „grozăvie”?
Mai țineți minte, atunci când guvernul PSD a căzut și liberalii erau în etapa de a propune președintelui un candidat pentru funcția de premier? Ei bine, Ludovic Orban striga în gura mare pe la televiziuni că EL și DOAR EL e singura propunere a PNL pentru acest job.
S-ar da oare în lături acum, pentru a-i face loc unui premier de talia lui Bolojan? Nici vorbă! Și oare clica din jurul actualei echipe de conducere a PNL ar accepta să aibă un om precum Bolojan – om care a dovedit că știe să ia măsuri dure, nepopulare, dar agumentate economic – pentru a avea o asemenea funcție? Vise!
Acolo, în jurul lui Orban sunt aceeași care cândva gravitau în jurul lui Ponta. Da, exact! În jurul lui Ponta! Cum altfel ai putea privi inaugurările de cioturi de autostradă cu trei zile înainte de alegeri? Asta făcea Ponta, asta face și Orban. E rușinos să pui ditamai pupitrul pe o amărâtă de bucată de autostradă care trebuia să fie gata acum șase ani, sau să-l chemi pe Iohannis să inaugureze un ciot de drum care aduce și în Moldova senzația de occident fix cu patru zile înainte de alegeri.
Ce liberalism o mai fi în astfel de manifestări deșănțate? Sau cum e să redeschizi piețele cu fix o zi înainte de alegeri, când știi bine că măsura închiderii lor a fost una atât de idioată încât numai din asta ai pierdut vreo trei procente printre votanți! Unul ca Bolojan, vă spun sigur, nu ar patrona niciodată așa ceva! Bunul simț ardelean nu l-ar lăsa, chiar dacă vreunul dintre Brătieni s-ar scula din mormânt și i-ar cere să facă asta.
Populismul liberalilor, amatorismul deciziilor guvernului și plimbarea deșănțată pe la inaugurări electoraliste nu a făcut altceva decât să grăbească eroziunea PNL. Procentele pierdute de ei nu s-au dus, însă, neapărat la PSD sau USRPLUS.
Mulți au căzut în capcana populismului și ultra-naționalismului de sorginte moscovită a celor de la AUR. Mulți le vor da lor votul pentru că ei au știut să fie agresivi, să vină cu mesaje scurte, clare, puternic anti-orice.
Le-au dat celor pierduți după moartea PRM un țel, le-au pus în față „dușmani” și au avut mijloacele pentru a târî prin noroi pe oricine a scris sau spus ceva negativ despre ei. Modelul Sputnik, cu mii de trolli virtuali care atacă pe oricine li se împotrivește, cu mesaje bune pentru „spălarea creierelor” celor săraci cu duhul a avut efect.
Creșterea lor este numai vina PNL și a deciziilor guvernului liberal.
Vă spun asta pentru a avea cui să „mulțumiți” atunci când veți vedea și auzi în Parlament discursuri à la Corneliu Zelea Codreanu. Și el, ca și cei de la AUR acum, tot cu popii extremiști ultra-ortodocși în frunte au câștigat electorat și tot marșând pe acel naționalism deșănțat au reușit să urce în politica din România. Istoria se repetă pentru cei care nu o cunosc!
Să nu ne facem, așadar, prea multe speranțe atunci când vorbim despre aceste alegeri și rezultatul lor. Ce putem face, totuși, este să mergem să votăm. În fond, fără a vota, nu prea ai dreptul de a înjura pe nimeni în următorii patru ani.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
