Este deja un lucru general recunoscut, unul evident, o regulă nescrisă acceptată, faptul că majoritatea celor care ne conduc trebuie să fie hoţi.
O recunoaştem pe faţă, fără ocolişuri, fără să ne minţim frumos, fără să ne amăgim. Cei care ajung la un moment dat în funcţii de conducere, cu drept de semnătură pe dat şi luat bani vor fi în marea lor majoritate o variantă de hoţ de drept comun, adică unul care fură bani pentru folosul propriu.
Termenul de „sifonare” a banului public se referă la acţiunea de a extrage o sumă de bani în mod ilicit dintr-o plată făcută de o instituţie a statului, din bani publici adică, şi a o direcţiona către un cont sau portofel al cuiva particular.
Termenul de „parandărăt” se referă la partea de câştig ilicit ce îi revine unui ins cu drept de decizie, implicat într-o acţiune de sifonare a banului public. De regulă reprezintă undeva între 10 şi 30% din preţul total al unei plăţi.
Articolul integral, în Ziarul de Iași!
