E luni dimineață, început de februarie, și din toate părțile sosesc știri despre cât de greu înaintează vaccinarea populației împotriva Covid-19. Cererile din partea tuturor țărilor sunt mai mari decât pot produce fabricile. Transportul vaccinului este și el dificil, pentru că nu e ușor să asiguri condițiile de păstrare.
Nici depozitarea lui nu e simplă. La Szeged, deși astăzi e frig și cercetătorul Jost Norbert, cu care vorbesc pe Skype își suflă mereu nasul, spune că nu au în tot orașul mai mult de 20 de frigidere, din acelea care pot asigura temperatura de -70 grade Celsius, două dintre ele fiind la universitatea unde predă. Dar în țările calde, se întreabă el?
Norbert s-a născut la Timișoara și locuiește la Szeged. Spune tot timpul că este timișorean, nu altceva, mărturisește el. Mama lui este de etnie maghiară, iar tatăl – șvab bănățean. Norbert a studiat Fizica în Timișoara, a participat la revoluție în 1989. Atunci a fost arestat pentru că făcea parte din grupul care l-a susținut pe Laszlo Tokes.
Apoi, în anii ’90 a plecat la Szeged. Universitatea de aici este înființată în anul 1921, prin transferul unui nucleu de profesori maghiari de la Cluj, și a devenit un centru de cultură și cercetare dintre cele mai puternice din estul Europei.
Norbert s-a îndreptat spre alte studii, încât traseul lui a deviat de la fizică la farmacologie, domeniu în care a obținut și un doctorat din partea Academiei de Științe din Ungaria. Este domeniul în care face cercetări în prezent, la Universitatea din Szeged, și unde predă cursuri studenților.
În interviul care urmează am discutat cu conferențiarul Norbert Jost despre cum duce știința lupta cu covid-19, despre descoperirea cercetătoarei Karikó Katalin, care și-a făcut și ea studiile tot la Universitatea din Szeged.
(Aici a început și cercetările care 25 de ani mai târziu, au stat la baza vaccinului anti-Covid 19.)
Am vorbit despre cum e să fii cercetător într-o lume pe repede-înainte, despre câte sacrificii ești nevoit să faci și de ce țările din Est au atât de puțini premianți Nobel care să-și fi finalizat opera în țările de origine. Ungaria a dat 17 premianți Nobel, din care doar doi se aflau în țară la momentul premierii, iar România are trei români și niciunul nu a luat premiul locuind în România.
PRESShub: Norbert, știm că în anii 90, când doamna Karikó Katalin își fixase ca obiect de cercetare ARN-ul mesager, laboratorul din Szeged a redus drastic finanțarea, și pentru că au considerat nerelevată cercetarea, dar și din motive financiare. Faci parte din comunitatea științifică de la Szeged, cum se discută acum despre descoperirea doamnei Karikó?
Jost-Norbert: Vă mărturisesc că, până acum câteva luni, nu am auzit despre această cercetătoare și de preocupările sale. Centrul de Cercetări Biologice, unde a lucrat, aflat în centrul orașului Szeged, este considerat și astăzi unul dintre cele mai importante din Ungaria. Există o tradiție în acest sens, o moștenire.
Tot aici, la Universitatea din Szeged a lucrat și Albert Szent-Györgyi, singurul om de știință care a primit premiul Nobel în timp ce se afla în Ungaria. Lui i se datorează izolarea vitaminei C și a vitaminei B6, descoperirea vitaminei P. Szent-Györgyi a avut contribuții însemnate la descoperirea componentelor și reacțiilor din ciclul acidului citric, la descoperirea substratului chimic al contracției musculare.
În anii ‘40 a fost nevoit să părăsească Ungaria pentru că era evreu. S-a stabilit în Statele Unite, unde a trăit până la moarte, în anul 1986. A fost primul medic și biochimist maghiar care a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină. Se întâmpla la Szeged, în 1937.
De ce crezi că a fost nevoită Katalin Karikó să părăsească țara de origine? Este acesta un destin al oamenilor de știință, să mergi după visul tău?
Cred că da, e cumva o condiție ca să te realizezi. Eu cred că, dacă rămânea aici, la Szeged, nu ajungea la aceste rezultate, nu avea succesul de acum. Pentru acest tip de cercetare sunt necesari mulți bani. Foarte mulți. Vedeți, a fost nevoie de 25 de ani de cercetări, de fonduri, costuri pe care la un moment dat, nici laboratorul din Pennsylvania nu le-a suportat.
Apoi au fost fonduri și echipe mixte, companii mari implicate. E foarte costisitoare cercetarea de acest tip. O țară ca Ungaria sau alta din estul Europei n-ar fi avut resursele necesare, nici forța pentru așa ceva. Desigur, asta înseamnă că noi, cercetătorii, suntem adesea obligați să plecăm dintr-o țară în alta în funcție de scopul cercetării noastre.
Mergem acolo unde putem continua. Știința aparține întregii planete, este un bun comun, iar omul de știința a devenit și el un om universal. Și eu aș fi putut să mă mut în Germania unde am avut deja o bursă. Dar n-am putut. Ar fi însemnat să-mi rup cu totul rădăcinile și asta nu e ușor. Destul că am nostalgia orașului natal, Timișoara…
Ce credeți că este determinant în cercetare: banii, curajul, ideea, tenacitatea cercetătorului?
În primul rând ideea, de la ea pleacă totul. Chiar dacă ideea aceasta poate să li se pară celorlalți o prostie, poate prea nouă sau prea greu de înțeles, dacă tu ai convingerea că nu e așa, trebuie să perseverezi! Apoi, dacă ai o tenacitate extraordinară, o echipă bună, dacă mai ai și acces la bani, atunci poți să reușești.
În cazul Katalinei, a fost vorba de o idee briliantă – subliniez: bri-li-an-tă! –, de curaj, sacrificiu și abia mai apoi au venit și banii. Cercetările ei pe ARN mesager aveau menirea inițială să fie folosite în tratarea cancerului, dar iată că au ajutat și în lupta cu noul virus.
Și cred, sper, că poate primi premiul Nobel pentru descoperirea ei. Cu atât mai mult cu cât a venit la timp să servească omenirea când avea mai mare nevoie. Dacă veniți acum la Szeged, nici n-am avea cum să bem o cafea împreună.
În halul acesta a ajuns viața noastră, e sfârșitul lumii! Vaccinul creat pe baza cercetărilor Katalinei poate să ajute omenirea să iasă din impas. Sfătuiesc lumea să se vaccineze, pentru că, indiferent ce îndoieli ar avea, un vaccin tot e mai bun decât niciun vaccin!
Sunteți farmacolog, ce știți despre un posibil tratament împotriva Covid-19?
Da, acesta ar fi un obiectiv important. Chiar dacă vaccinurile vor fi eficiente pentru cazurile de îmbolnăvire, oricât de puține vor mai fi, tot ar fi bine să avem un medicament salvator. Noi, în laboratoarele de cercetare de la Universitatea din Szeged, cercetăm tratamente destinate bolilor cardiovasculare.
Avem și noi provocări serioase în acest domeniu. De exemplu, nu am găsit încă un tratament eficient pentru aritmii. Oricât de ciudat pare, asta e! În cinci minute pot să explic studenților mei cum trebuie să fie un medicament antiaritmic, iar în restul timpului, până la două ore, le spun de ce nu-l putem face. Dar nu ne oprim, continuam, și sunt convins că vom reuși, ca d-na Katalin Karikó.
Care este relația profesor-cercetător?
Eu, de exemplu, sunt conferențiar, dar fac și cercetare. Cred că așa e cel mai bine. Înțeleg că, și în universitățile din România, ca și în Ungaria este obligatoriu să faci și cercetare. Pentru că altfel nu ai limbajul științei, nu înțelegi noile cuceriri ca să le poți explica studenților. Ori, cheia progresului în știință este să dai cunoștințele acumulate mai departe.
Cum decurge vaccinarea la Szeged? Și cu ce fel de vaccin?
La noi au sosit cele două vaccinuri care au la bază descoperirea Katalinei, Pfizer-BioNTech și Moderna. Așteptăm ca în săptămânile următoare să sosească și vaccinul Astra-Zeneca, Sputnyik-V (din Rusia) și Sinopharm (China).
Suntem convinși că, în ciuda polemicii politice existente în lume, și aceste vaccinuri sunt bune și ajută în combaterea pandemiei COVID-19 .În prima etapă au fost vaccinați medicii și lucrătorii sanitari, apoi cei din centrele de vârstnici, etapă care cred că astăzi s-a încheiat. Iar acum nu mai sunt doze, s-au terminat.
Cei care nu suntem nici bătrâni și nici bolnavi cred că intrăm la vaccinare abia în etapa a cincea, pe undeva prin vară.
Se gândește orașul Szeged sau universitatea să-i ofere doamnei Karikó o invitație acasă, o recunoaștere?
Da, s-au gândit. Consiliul local a votat acum vreo două săptămâni să îi acorde titlul de Cetățean de Onoare al orașului, iar universitatea să-i acorde titlul de Doctor Honoris Causa. De obicei, titlul de Cetățean de Onoare se acordă de sărbătoarea orașului, adică pe 27 mai.
Dacă vremurile vor fi altfel, poate o să ne bucurăm de prezența doamnei aici, la Szeged. Dacă nu, măcar în cursul acestui an. Mulți spun că noi, cei din Est, ne alungăm creierele, dar eu zic că ar trebui să înțelegem că pentru oamenii de știință, visul lor e mai important decât locul unde se află. Iar noi ar trebui să fim mândri pentru că, la Universitatea noastră, s-a format cercetătoarea celebră astăzi, Karikó Katalin.
Cine este Katalin Karikó
Până de curând, o cercetătoare necunoscută și marginalizată, Katalin Karikó, a ajuns astăzi celebră. Atenția presei pare să o copleșească.
„Este de-a dreptul incredibil”, a declarat ea pentru AFP, într-un interviu video acordat de la locuința ei din Philadelphia. La 65 de ani și după atâția ani de „muncă grea în umbră”, ea spune că are probleme să se obișnuiască cu lumina reflectoarelor.
Iar cazul ei demonstrează „nevoia de a sprijini știința la mai multe niveluri”. Doamna Karikó și-a început cercetările în laboratoarele de la Szeged, Ungaria. Când s-au restrâns locurile și fondurile, cercetările sale au fost considerate neimportante și au fost oprite.
Atunci a părăsit Ungaria. S-a stabilit în Statele Unite ale Americii, și a început să lucreze la Universitatea din Pennsylvania, unde a petrecut o mare parte din timp solicitând finanțare pentru cercetarea sa axată pe acidul ribonucleic mesager (ARN), molecule care dau celulelor instrucțiuni de utilizare, sub forma unui cod genetic, astfel încât să producă proteine care sunt benefice organismului nostru, nu a avut mai multă susținere.
Biochimistul credea că ARN-ul mesager ar putea juca un rol cheie în tratamentul anumitor boli, de exemplu în cazul cancerului sau în tratarea țesutului cerebral după un accident vascular. Dar Universitatea din Pennsylvania, unde doamna Karikó era în curs de a deveni profesor, a oprit această cercetare respingându-i succesiv cererile.
„Am ajuns în pragul promovării și atunci m-au retrogradat, așteptându-se să plec”, își amintește ea în interviul pentru AFP. Cum Katalin Karikó încă nu primise cartea verde și avea nevoie să fie angajată ca să obțină viza, iar fiica sa era studentă și îi era greu să-i finanțeze studiile, ea a rămas să-și continue cercetările chiar și de pe o funcție mai mică și cu un salariu redus.
„Mi-am spus, vezi, laboratorul este acolo, trebuie doar să faci experiențe mai bune!”. „Gândește-te cu atenție și, la final, întreabă-te: «Ce pot să fac?» Și decizi să nu-ți irosești viața”.
Face echipă cu medicul imunolog Drew Weissman și reușește treptat să înainteze cu cercetările sale pe ARN-mesager. În 2005 publică primele rezultate care atrag atenția asupra lor. Urmează încă o etapă, reușind să plaseze ARN-ul în „nanoparticulele lipidice”, și astfel să nu se degradeze prea repede și îi ușurează totodată intrarea în celule. În 2015 au făcut publice și noile rezultate.
A sosit anul teribil 2020, când omenirea se luptă cu un virus nou și foarte agresiv. Atunci descoperirile lor sunt luate în considerare. Cele două vaccinuri care ar trebui să oprească epidemia și să salveze lumea se bazează pe această metodă de a introduce instrucțiuni genetice în organism pentru a declanșa producerea unei proteine identice cu cea a coronavirusului și pentru a provoca un răspuns imun.
Katalin Karikó ocupă acum funcția de vicepreședinte în cadrul companiei BioNTech, asociată cu firma Pfizer, care produce primul vaccin anti-Covid-19, distribuit în lumea occidentală, celălalt fiind fabricat pe aceeași descoperire, de Moderna, în SUA.
Albert Szent-Gyorgyi (n. 16 septembrie 1893, Budapesta, Austro-Ungaria – d. 22 octombrie 1986, Massachusetts, SUA) a fost un medic biochimist maghiar care a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină în 1937. Lui i se datorează izolarea vitaminei C și a vitaminei B6, descoperirea vitaminei P, contribuții însemnate la descoperirea componentelor și reacțiilor din ciclul acidului citric, la descoperirea substratului chimic al contracției musculare.
Nobel în Szeged
Tatăl său, Miklós Szent-Györgyi, s-a născut la Târgu-Mureș. Albert Szent-Györgyi a jucat un rol în eforturile diplomatice nereușite ale regimului lui Horthy de a ajunge la un acord de armistițiu cu puterile aliate în anul 1944, și în cele din urmă a fost nevoit să intre în ilegalitate.
După terminarea războiului, în anul 1945, a încercat prin intrarea în politică să salvgardeze democrația și tradiția științifică maghiară, dar în cele din urmă, în anii regimului comunist, în 1947 a fost nevoit să aleagă calea exilului. În 1955 a primit cetățenia americană.
Migrația unei universități
Înființarea celei mai importante universități din Ungaria (poziție dovedită de topurile de specialitate) este legată de istoria orașului Cluj-Napoca. Universitatea din Szeged se revendică din universitatea înființată în anul 1872, sub numele de Universitatea Franz Josef I, la Cluj.
După tratatul de la Trianon, nucleul de profesori maghiari de la Cluj s-a mutat la Szeged unde a pus bazele unei noi universități, care a păstrat numele monarhului austro-ungar. Unul dintre profesorii noii universități a fost Albert Szent-Györgyi, și el cu un tată originar din Târgu-Mureș, care a primit Premiul Nobel pentru Medicină în 1937 pentru descoperirea Vitaminei C.
Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
