Cum se face dezinformarea. Un tânăr student postează frecvent mesaje radical-naționaliste de tipul: „România e jefuită. Ne-au condus Petrovi timp de 10 ani. Suntem COLONIE-SLUGĂ”.
Mesajul continuă să enumere neajunsurile ultimilor ani și încheie instigator: „Să IEȘIM din Uniunea Europeană și sa PRODUCEM hrană, energie, să avem locuri de muncă și sa fim fericiți pe acest pământ sfânt numit România.”
Reacțiile sunt în același ton, aglutinate de ideile lansate de autor: „Din 23 august 1944, decembrie 1989… suntem conduși de agenți străini…”, „Ultima suta de metri. Urmează dezastrul pentru care se tot pregătesc de 2 ani încoace.
Inițial, de 30 de ani, ne tot jupoaie dar acesti ultimi 2 ani este demersul final”, „Lasă că vin Ucraineini și le oferă lor locuri de muncă și căsuri că la copii români sau familie fără adăpost nu lea putut oferi de asta români vor pleca și vor veni Ucraineini să îi bată pe polițiști în țara noastră și le mai pune toate pe tavă deja ne-am vândut țara cu totul”, „Români își merită locul sus.”
Dacă este contrazis, tânărul radicalist nu protestează, el și-a făcut datoria, a lansat mesajul instigator care se va rostogoli printre cei vulnerabili la aceste mijloace de manipulare.
Fenomenul manipulării prin intermediul rețelelor sociale este în creștere și, împreună cu alte mijloace de informare, precum televiziunile aservite politic, devin tot mai periculoase. Pe fondul războiului din Ucraina și al alegerile din țările europene, populația devine o țintă a manipulării și un scop imediat pentru activarea trolilor, a fabricilor de boți, a mașinăriilor de dezinformare.
I-am invitat pe câțiva experți în domeniul comunicării și în lupta cu fenomenul dezinformării să ne explice care sunt mecanismele de funcționare și cum putem să evităm contaminarea publicului cu mesaje toxice.
„Trolii sunt oameni ca mine și ca tine”
Constantin Trofin este lector doctor la Departamentul de Jurnalism din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Predă cursuri practice de jurnalism si productie de televiziune, videojurnalism și ateliere de televiziune. El ne descrie lumea trolilor tot printr-un mesaj, care poate fi un foarte bun ghid de recunoaștere:
„Dragă cititorule, Trolii sunt oameni ca mine și ca tine. De fapt, asta vor să pară. Cetățeni onești, cinstiți, cel mai adesea patrioți. Atunci când au și un profil, el e vag, simplu, de familist credincios, din popor, cu dragoste de neam.
Întotdeauna cu nume clar românesc. Uneori scriu cu greșeli de ortografie, că-s români neaoși, nu ca fițoșii cu școală care nu-și iubesc țara.
Sunt preocupați de nevoile primare, pe care diverse entități malefice (UE, NATO, Oculta, Soros etc) ne împiedică să le satisfacem, dimpreună cu asaltul asupra ființei naționale.
Discursul lor merge spre salarii, mâncare, stigmatizarea capitalismului, occidentului, multinaționalelor, ura pentru românii care o duc bine, glorificarea trecutului falnic (de la Burebista la Ceaușescu, când țara era puternică și nu stătea în genunchi, când aveam arma laser), măreața industrie comunistă furată de UE, teme populist naționaliste și izolaționiste (Ce-avem noi cu ucrainenii care ne-au făcut doar rău, să ne vedem noi de-ale noastre, Dar Irak-ul, Siria, Iugoslavia? Ne-a trebuit UE să ajungem sclavi.
Cum se face dezinformarea
Uite, Orban își iubește poporul, au gaz ieftin și benzină, că nu s-au pus rău cu Putin ca proștii și nu primesc refugiați să le strice țara).
Temele sunt mult mai multe dar din aceeași familie. Ele rezonează în mase datorită frustrărilor de tot felul, mai ales la oamenii de bună credință dealtfel, dar incapabili să gândească critic, pe fondul unei educații precare, la care politicul românesc a pus umărul din greu. Ei au nevoie de răspunsuri simple, clare și directe. Trolii le dau aceste răspunsuri.
Sigur, au auzit de fake news. Dar fake news înseamnă tot ceea ce contravine dorințelor și convingerilor lor. Un ajutor neprețuit pentru troli este statul român. Un stat slab, incoerent și inconsecvent, care contrazice azi ce-a zis ieri.
De exemplu în pandemie, măsuri care se iau și se anulează brusc, congrese de partid, chermeze ale celor care trebuiau să fie un exemplu etc. Și atunci, care e credibilitatea lui? Orice ar zice, sigur minte, au ei interesele lor. Deci, pe scurt, trolul îți spune ce vrei tu să auzi, determinându-te să faci ce vrea el. În fine, stăpânul lui. Mai ales în cabina de votare.”
La întrebarea dacă i se pare că fenomenul s-a intensifica de la invazie, Constantin Trofin răspunde: „Desigur. Dar văd aceleași teme, fiindcă duc în aceeași direcție dorită.
La care se adaugă stimularea ideilor revanșarde și iredentiste, demonizarea ucrainenilor și Ucrainei asimilată voit URSS, care când e bună, când e rea, în funcție de context, și insuflarea fricii că NATO și UE, care «ne bagă cu sila în războiul dorit de americani și UE». Frica e cel mai bun catalizator.”
L-am întrebat și cum pot fi combătuți trolii. „Cred că singura armă e cultura generală, care te obligă să gândești critic. Și cultura asta generală ar trebui s-o facă școala gimnazială și liceul. Și iar ajung la statul român, condus de oameni cu diplome furate. Personal, cred că singura luptă care se poate acum duce este orizontală, cu răbdare, în familie sau grupuri de prieteni.”
Războiul informațional: agenții hibrizi, dezinformarea și fake news
Un grup de cercetători și profesori universitari răspândiți prin toată lumea au creat un program prin care încearcă să combată dezinformarea online.
Intel4Patriam este o organizație neguvernamentală a cărei misiune constă în promovoarea și protejarea valorilor democratice și transatlatice în România, prin îndemn la gândire critică și prin analize ale subiectelor de actualitate din politica internațională.
Unul dintre acești tineri din echipa Intel4Patriam este Răzvan Ceuca, doctorand în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și care realizează o cercetare axată pe războiul hibrid al Federației Ruse, diplomația cibernetică și politici de securitate cibernetică în rândul statelor și organizațiilor internaționale.
El spune că, încă din anul 2000, de când a venit la putere, Vladimir Putin a încercat să reînvie vechea mașinărie de propagandă sovietică, despre care se credea că s-a prăbușit odată cu monolitul sovietic.
Acest lucru a fost favorizat de doi factori principali: pe de o parte, de dorința regimului Putin de a reda noii Rusii prestigiul de odinioară al URSS și de a „sparge monopolul anglo-saxon asupra fluxului global de informații”, iar, pe de altă parte, de revoluția Internetului, care oferă anonimitate, negare plauzibilă și omniprezența oricărui actor aflat în slujba Kremlinului.
Așa se face că măsurile active ale regimului Putin merg pe două planuri paralele. Primul plan este cel al mass-media sponsorizate de guvernul rus, unde predomină celebrele Russia Today (RT din 2009) și Sputnik, platforme dedicate predominant audienței internaționale, pe lângă platformele destinate audienței rusofone precum RIA Novosti, Pervîi Kanal, Rossiya Segodnia, Lenta.ru etc.
Cel de-al doilea plan este cel al mediei sociale, unde se găsesc o serie de actori-paravan de care Kremlinul se poate dezice atunci când aceștia promovează narațiunile și îndeplinesc agenda politică a regimului Putin.
Aceștia sunt, pe de o parte, multiplicatorii de forțe (trolii și boții) și, pe de altă parte, distribuitorii descentralizați/independenți, adică acei actori care sunt instrumentalizați pentru că pot oferi un nivel ridicat de „expertiză” narațiunilor strategice ale Moscovei. Aici vorbim de think tank-uri, ONG-uri, fundații și chiar idioți utili.
Cum se face dezinformarea pe internet
Evoluția world wide web-ului de la Web 1.0 la Web 2.0 a permis trecerea de la acel web dominat de pagini statice și hypertext, unde utilizatorii nu puteau aduce modificări sau contribuții conținutului paginilor, la un web care permite interacțiunea și colaborarea cu utilizatorii.
Pe fondul acestui Web 2.0 s-au dezvoltat, spre exemplu, rețelele de socializare și site-urile de comerț electronic. Pe fondul acestei revoluții tehnologice, regimul Putin a găsit noi modalități de lansare a măsurilor active, iar acestea cuprind, printre altele, trolii și boții sociali.
Răzvan Ceuca spune că un trol reprezintă o persoană care, de cele mai multe ori, se ascunde în spatele unui cont fals pentru a posta mesaje inflamatoare, agresive, care nu au întotdeauna legătură cu subiectul discuției, cu scopul de a genera un răspuns emoțional din partea audienței sau de a manipula percepția acesteia.
Deși tindem să asociem trolul cu natura falsă a contului de social media, conceptul, de fapt, face trimitere mai degrabă la tipul de comportament al acestei persoane: un comportament agresiv, menit să stârnească reacțiile emoționale ale celorlalți participanți la discuție pentru propriul amuzament, care agravează, la rândul său, nervii acestora.
Deși există diverse clasificări, reprezentanții NATO StratCom COE au realizat cea mai bună clasificare care arată cât de avansată este industria de trolling a Rusiei.
Aceștia disting cinci categorii de troli: trolii conspiraționiști, care pun totul pe seama SUA și care răspândesc narațiuni de neîncredere; trolii agresivi, care hărțuiesc utilizatorii atunci când aceștia participă într-o discuție online; trolii „Wikipedia”, care editează blogurile și alte pagini în avantajul Kremlinului; trolii de atașament, care postează link-uri către platformele media ale guvernului rus și trolii „bikini”, cei care pozează pe social media în conturi de femei tinere și frumoase cu scopul de a interacționa cu audiența masculină și de a evita mecanismele de detectare a pattern-urilor clasice ale unui cont de trol (prieteni puțini, poze cu flori sau animale, lipsa unei descrieri sau a unui bio etc).
În schimb, boții sociali sunt entități artificiale, automate, tot sub forma unor conturi de social media, dar în spatele cărora se află de fapt un software, spune Ceuca.
Acest software creează conturile de social media (dat fiind faptul că rețelele de socializare permit comunicarea programatică), iar acele conturi, în funcție de scriptul din spatele lor, comentează sau distribuie informații postate de troli sau de alte platforme și entități aflate sub umbrela Kremlinului.
Scopul boților se rezumă în principal la inundarea sferei informaționale cu conținut de propagandă pentru a îngropa informațiile veridice și pentru a lăsa impresia (exact ca într-o bulă informațională) că narațiunile de propagandă reprezintă de fapt adevărata realitate.
În contextul actualului conflict din Ucraina, asistăm, totuși, la o schimbare de paradigmă în ceea ce privește direcționarea propagandei menită să justifice invazia rusească în Ucraina.
Față de anii precedenți, când mașinăria de propagandă a regimului Putin avea o campanie agresivă împotriva societăților occidentale, exploatând și instrumentalizând clivajele și disensiunile acestora, în cazul evenimentelor actuale victima este societatea rusă.
Deși narațiunile Moscovei, cum e și cea a „operațiunii militare speciale de denazificare și demilitarizare” a Ucrainei, se bucură de o oarecare receptivitate atât la noi, cât și în afară, miza este alta, cecetătorul de la Intel4Patriam crede că scopul regimului Putin nu mai este acela de a convinge audiența internațională de necesitatea invadării Ucrainei, ci de a obține legitimitatea poporului rus, ceea ce a și reușit, având în vedere suportul popular masiv al acestuia pentru conflictul din Ucraina, dar și pentru regimul lui Vladimir Putin, 83% – conform ultimului sondaj al Centrului Levada, citat de Razvan Ceuca.
Cum se face dezinformarea și de ce nu trebuie să rămânem pasivi
Reprezentantul Intel4Patriam precizează și ce ar trebui să facă instituțiile statului. Înainte de toate, ar fi să promoveze cele două elemente propuse de Comisia Europeană, în 2016, în cadrul unei comunicări: comunicarea strategică și reziliența.
Prin comunicare strategică, instituțiile naționale și cele europene ar trebui să colaboreze cât mai mult pentru a promova normele, valorile și principiile democrației liberale.
În acest sens, pornind de la Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană și până la Parlamentul și Guvernul României, toate aceste instituții trebuie să colaboreze atât între ele pentru a găsi soluții la amenințările care vin din partea Rusiei, cât și cu societatea civilă pentru a realiza primul pas spre cultivarea rezilienței: conștientizarea acestor amenințări.
În ceea ce privește reziliența, atât instituțiile politice, cât și cele cu atribuții în sfera de intelligence trebuie să inițieze programe destinate societății civile, în parteneriat cu ONG-uri și think tank-uri de specialitate.
Spre exemplu, orele de gândire critică în școli sau webinariile pe acest subiect ar putea cultiva reziliența viitoarelor generații prin faptul că oferă instrumentele necesare identificării conturilor false și separării informațiilor false de cele veridice.
De asemenea, un accent mai mare pus pe promovarea spiritul civico-democratic i-ar face pe cetățeni să conștientizeze facilitățile de care se bucură într-o democrație, facilități pe care trebuie să le protejeze în fața influenței maligne a Kremlinului, mai precizează Ceuca.
Cum se face dezinformarea și ce face statul
Guvernul român a înființat, în februarie 2020, Grupul de Comunicare Strategică (GCS) prin Hotărârea nr. 2/24.02.2020 pentru nevoile de comunicare create de pandemie.
Însă, GCS a funcționat exclusiv pe durata stării de urgență și a avut competențe legate de domeniul specific al măsurilor de combatere a pendemiei CoViD-19. Acum, în contextul războiului Rusiei împotriva Ukrainei, în limitele competențelor curente ale instituțiilor cu responsabilități în zona de amenințări hibride și comunicare strategică se face o „aliniere sistematică la nivelul cabinetului primului ministru” la care participă MAE, MApN și guvernul, în general. Competențe în partea de media le are Consiliul Național al Audiovizualului.
Reprezentanți ai guvernului spun că ceea ce încearcă executivul să facă este comunicare proactivă și reacție rapidă la ce se întâmplă:
Pe partea de propagandă și mai ales influență cu instrumente cyber (boți, troli, fabrici de conținut, dezinformare electronică cu deep fakes) se fac monitorizări și semnalăm apariția unor conținuturi viralizate sau viralizabile. Competențele privind securitatea cibernetică sunt atribuite Serviciului Român de Informații și instituțiilor specializate. Menținem un contact permanent într-un task force de comunicare ad-hoc pe Ukraina, dar și cu omologii din state UE si NATO prin rețele de informare specializate (RAS și StratCom Est pentru UE și StratCom NATO). Acestea permit alinieri și schimburi de informații permanente între aliați și parteneri.
În principiu, există la nivelul fiecărei instituții o strategie de comunicare. Aceasta trebuie să includă și componenta de strategie și comunicare de criză.
România nu are o instituție sau o autoritate care să asigure integrarea acestor activități la nivel politic, mai precizează sursele guvernamentale citate.
Există, la cererea CSAT, un grup de lucru la care MAE asigură secretariatul pentru elaborarea unei strategii naționale pentru comunicare strategică și combaterea dezinformării. Aceasta a fost deja discutată anul trecut. Acum se lucrează la pachetul de măsuri pentru adoptarea planului de implementare.
Problema majora, însă, evidențiată de unul dintre membrii GCS, „nu este utilizarea unor instrumente cyber și de dezinformare subtilă online, problema e de StratCom – adică de modul în care pozițiile oficiale ruse, adesea complet false sau reprezentând ele însele dezinformări majore, sunt țesute în narative susținute de media de stat ruse și aliniate, apoi preluate de useful și willing parties. Ca și în cazul CoViD, în România, poziții exprimate de persoane în carne și oase la TV au efect mai toxic decât toate eforturile online ale fabricilor de troli.”
[…] Dezinformarea, cum se face: troli, boți și persoane în carne și oase la TV […]