O cheamă Larisa și a venit să ne spună cum a trecut prin iadul traficului de persoane, un fenomen extrem de grav, la care, conform statisticilor din 2017 – 2018, România se află pe primele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul victimelor din rândul cetățenilor săi.
Iadul Larisei a început la vârsta de 3 ani, când niște diavoli-părinți au dat-o spre adopție unei familii „cu mai multe posibilități” decât ei, fără să mai fie interesați vreodată de ceea ce se întâmplă cu fata lor, sânge din sângele lor, așa cum se spune.
Apoi în clasa a 4-a, când Larisa avea 10-11 ani, a fost exploatată sexual de tatăl adoptiv, un diavol cu o poziție foarte bună în societate. Poziție de care țineau întotdeauna cont polițiștii – diavoli atunci când o aduceau acasă, Larisa încercând de mai multe ori să fugă pentru a scăpa din iadul „de catifea” pe care îl construiseră în jurul ei așa-zișii părinți.
Mai mult, polițiștii, după fiecare fugă de acasă, o puneau să declare că pe timpul dispariției a fost subiectul unor infracțiuni, diavolii cu epoleți lovind-o atunci când Larisa încerca să explice că, de fapt, de infracțiuni dorea ea să scape.
Diavolul – părinte adoptiv, sătul de reacțiile Larisei căreia îi reproșa că nu este recunoscătoare pentru sacrificiile materiale pe care acesta le face, a adus diavolii-traficanți acasă la el, pentru a scăpa de „problemă”.
Aceștia au violat-o în grup, au bătut-o atât pe ea, cât și pe bunica – înger, o mână de om, cum o descrie Larisa, la care aceasta ținea foarte mult. Iubire care a fost folosită ca instrument de șantaj: „Nu asculți de noi, atunci bunicuța ta moare”.
Și nu doar că a fost dată (de fapt, vândută) traficanților de carne vie, ci a și fost măritată cu diavolul – șef de rețea, cu care Larisa are astăzi, în urma abuzurilor traumatizante la care a fost supusă, doi copii. Copii despre care Larisa nu spune asta, dar care pot fi oricând traficați, deoarece părinții-diavoli, așa cum ați văzut, nu cunosc niciuna dintre formele iubirii.
Nici măcar iubirea de părinte. Nu. Ei iubesc numai violența, puterea și banul. Violența pentru că e mijlocul prin care persoanele traficate sunt depersonalizate și controlate prin frică.
Puterea pentru că le garantează continuarea existenței iadului pe care l-au creat. Și banul, ca formă de acumulare și de iubire diavolească, indiferent pe ce căi ar fi dobândit și dacă poartă urme de lacrimi, sânge ori de spaimă.
Citește și: Instructaj despre traficul de persoane. De ce e necesar
După plecarea din familia adoptivă, Larisa a fost traficată atât în România, cât și în Germania și Italia. Acolo, povestește ea, a aflat despre efectele asupra sa ale drogurilor care i-au fost injectate. Nefiind o consumatoare ca expresie a propriei voințe, acestea nu i-au dat dependență.
Cu excepția injecțiilor printre gingii, care i-au produs stări de vomă și dureri groaznice, dar al căror sevraj nu e comparabil cu al celor care consumă benevol cocaină și heroină.
Tot acolo a aflat că diavolii folosesc pe cineva care scanează social media în căutare de victime pe care să le traficheze. Asta pentru că un diavol–client i-a cerut unui diavol–traficant să îi aducă pe cineva anume pentru a face sex. Iar pentru identificare i-a trimis link-ul victimei de pe contul de Facebook.
În trei zile, persoana a fost răpită, bătută, șantajată și adusă celui care a abuzat-o, fără remușcări.
Ați crede, judecând după toate acestea, că diavolii nu au remușcări. Că, văzând ceea ce fac (și încă nu ați aflat totul!), pe ei nu îi mustră conștiința.
În sensul că merg la biserică dar pentru a cumpăra „indulgențe” pentru iertarea păcatelor și a obține prin bani „tăcerea preotului”.
Acesta știe tot ce se întâmplă în iadul de lângă biserica unde slujește, dar tace devenind complice. Iar diavolii cred astfel că dacă ajung în rai, vor putea crea iadul lor acolo, așa cum se pricep cel mai bine, și fără consecințe, precum la noi în România, pe Pământ.
Larisa se oprește pentru câteva momente din povestit, apoi ne mărturisește marele ei păcat, o crimă pe care și-o impută. Deși, veți vedea, singura sa vină a fost că nu a putut să o împiedice și astfel, să o salveze pe tânăra ucisă.
Este vorba de pedeapsa extremă pe care o primesc victimele traficate pentru sex: bara de fier încins introdusă în vagin sau metoda „scaunul”, pentru că el este singurul care poate să reziste la așa ceva. Restul cedează.
Persoana torturată moare, dacă nu din cauza hemoragiei, pentru că este lăsată să agonizeze ore întregi, primește două gloanțe în cap. Iar cei cărora li se servește o lecție despre ce ar putea păți dacă cer ajutor, cedează și ei, imobilizați de spaimă, anulându-și astfel orice formă de rezistență și de voință de a scăpa din iad.
Citește și: Biserica Ortodoxă se joacă periculos cu focul extremismului de dreapta
Cumplit iad, de neimaginat dacă Larisa nu ne spunea fără teamă prin ce a trecut și cum arată acesta. Așa că am întrebat-o: cine sunt vinovații, dacă victimele sunt șantajate, răpite, înșelate, vândute de la vârste fragede? Copiii sau părinții?
„Părinții”, spune, fără îndoială, Larisa. Pentru că fie își abandonează copiii, așa cum a pățit ea, fie nu își protejează copiii și nu îi urmăresc și îndrumă cu privire la ce fac aceștia în social media, fie nu-i educă despre riscurile la care se expun și despre cum diavolii–ademenitori de victime îi atrag în iad.
Și mai e ceva pe care nu mi l-a spus în mod direct această minune de fată care a scăpat din iad cu sufletul făcut zdrențe, sunt convins, dar cu o voință și cu o bună credință care pot distruge o întreagă rețea de traficanți de persoane. Că, de fapt, întreg sistemul îi are la bază pe diavolii–clienți.
Că mulți dintre cei care frecventează bordelurile sunt politicieni, procurori, judecători, polițiști, oameni cu bani, … ale căror vicii sunt filmate, iar înregistrările video sunt folosite apoi ca probe de șantaj. Și, tocmai prin viciile lor, acești clienți reprezintă răul cel mare. Pentru că, împreună, ei reprezintă instituțiile statului. Acelea care ar trebui să identifice și să elimine aceste rețele de trafic de persoane.
Prin urmare, aceștia devin complici la existența iadului. Pentru că altfel nu îmi explic de ce violul se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani, în timp ce traficul de persoane, care presupune zeci de violuri, doar cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Sau de ce în dosarele pentru violuri, precum celebrul caz de la centrul de plasament din Sălaj, unde locuiesc copii aflați sub protecția statului, violatorul a scăpat nepedepsit, deoarece judecătorul a considerat că „dacă victima nu s-a împotrivit, înseamnă că a acceptat.”
Ori polițiștii care, atunci când aflau de la Larisa despre abuzurile pe care le îndura „acasă”, în loc să o pună sub protecție și pază (sloganul cu care defilează, pe străzi, mașinile acestora), o constrângeau să dea declarație că pe timpul dispariției nu a pățit nimic, după care o aruncau, fără nicio remușcare, în brațele părintelui-violator.
Nu îmi explic nici de ce diavolii din instituțiile statului, cei care se ocupă cu protecția copiilor, le spun îngerilor adoptați, dar abuzați, că mai bine în puf și catifea, decât să „facă foamea” în familia „naturală”, care i-a abandonat.
Că ce dacă sunt violați de niște diavoli – părinți, ei trebuie să fie recunoscători, așa cum spunea tatăl adoptiv al Larisei. Sau de ce preoții care, sub motivul tainei spovedaniei, ascund fapte înfiorătoare pe care diavolii–traficanți le mărturisesc, acceptând de la aceștia, în schimbul indulgențelor, bani despre care se știe cum sunt produși.
Parcă prea mulți diavoli care, împreună, croiesc precum niște păianjeni rețele de trafic în care sunt prinse suflete nevinovate peste o țară fruntașă la corupție, la ură, la preconcepții sterile, ținută intenționat în sărăcie și lipsă de educație, dar membră a Uniunii Europene.
O țară pe care mulți demagogi și populiști o descriu ca fiind „Grădina Maicii Domnului”. Ce ironie.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
[…] în PressHub Foto: […]