Dietlinde Huhn, fostă profesoară de limbă germană și președinte al Forumului Germanilor din Sânnicolau Mare, se dedică păstrării tradițiilor și culturii șvabilor într-o comunitate redusă la doar 200 de persoane.
Comunitatea şvabilor din Sânnicolau Mare era, din punct de vedere demografic, a doua din judeţ, după Timişoara. Acum mai are oficial în jur de 200 de persoane. Vârful fusese în urmă cu mai bine de 100 de ani, când aici trăiau în jur de 7000 de şvabi. I-au împuţinat, însă, pe rând, războaiele, deportările în URSS şi apoi în Bărăgan şi exodul, în timpul căruia majoritatea au plecat vânduţi Germaniei de către regimul comunist, care practic a distrus această cultură.
Fostă profesoară de limbă germană, care a învăţat multe generaţii de elevi nu doar limba, ci şi cultură germană, se implică de ani de zile – ca preşedinte al Forumului Germanilor din Sânnicolau Mare – în fel de fel de acţiuni de salvare a ceea ce mai e de salvat din această lume care dispare puţin câte puţin: dialect, mentalitate, tradiţii. Zilele trecute, a fost sufletul organizării unui şir de evenimente pentru a marca sărbătorirea a 200 de ani de la sfinţirea Bisericii Romano-Catolice din Sânnicolau Mare.
Într-un interviu pentru Puterea a Cincea, Dietlinde Huhn pune tuşele unui tablou al comunităţii germanilor din Sânnicolau Mare: tradiţii, specific culinar, momente de bucurie şi sărbătoare, dar şi dramele la care istoria mare i-a condamnat – război, deportări, exproprieri, stigmatizări, exod.
“Ar trebui luat, ca într-o arcă a lui Noe, ce a mai rămas din lumea germanilor din Banat”, îmi spunea într-un interviu doamna Smaranda Vultur, autoarea volumului Germanii din Banat prin povestirile lor. În Sânnicolau Mare, doamnă Dietlinde Huhn, ce a mai rămas din lumea germanilor, cândva o comunitate foarte numeroasă? Câţi etnici germani mai sunt?
E greu de spus câţi etnici germani mai sunt, fiindcă cei mai mulţi trăiesc în familii mixte. Şi atunci se pune întrebarea cât de mult se consideră a fi germani. Vă dau exemplu din viaţa şcolară. La începutul anului, când se face o statistică referitoare la etnia elevilor, un copil mi-a spus: “Doamnă, eu nu ştiu ce sunt. Un bunic e ungur, bunica e nemţoaică, celălalt bunic e român, iar bunica e bulgăroaică”. Era o disperare în ochii lui… I-am explicat că, de fapt, este într-o situaţie fericită, că a luat din cultura, din mentalitatea fiecăruia. La urmă mi-a spus: “Pentru că sunt la secţia germană, vă rog să mă treceţi că sunt neamţ”. A doua zi, devreme, cum am intrat la cursuri, m-a aşteptat la uşă şi m-a întrebat: “Aţi predat tabelul acela? Cum să spun eu că sunt neamţ, dacă am nume unguresc?” I-am răspuns, atunci, că important e să fie om. În sensul acesta afirmam că e greu de precizat câţi etnici germani mai sunt acum. Cu aproximaţie, totuşi, în Sânnicolau mai sunt în jur de 200-300 de etnici germani. La ultimul recensământ, din 2022, s-au declarat 163 etnici germani, dar declararea etniei a fost facultativă, de aceea estimăm că numărul real este puţin mai mare. Chiar şi cu acest număr mic, Sânnicolau Mare se află pe locul 3 în judeţ după Timişoara şi Lugoj.
Foarte important mi se pare a fi să salvăm limba, dialectul şvăbesc, fiindcă suntem tot mai puţini vorbitori. Aici, la Forumul German, când ne întâlnim, vorbim numai şvăbeşte.
Continuarea, în Putereaacincea.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Puterea a Cincea)
