Ne felicităm copiii pentru note mari sau disperăm lângă punctaje mici în interiorul unei paradigme şcolare defecte şi depăşite.
Modelul de învățare în liceele româneşti este caraghios şi trist de departe de nivelul la care se pregătesc acum copiii din UE. Departe rău. Cu prognoze teribile pentru declinul acestei țări.
Ce pretindem noi acum că este sistem de educaţie se ține cu disperarea celui care apucă un fir de iarbă când se dezechilibrează în rostogolire în râpă.
Mi-e milă tare de părinţii care sunt trişti sau triumfători. Pentru că emoţiile lor sunt plutitoare în interiorul unei realităţi fără sistem de referință.
Citește și: Zece curat sau minciuna cu care creștem
Sigur, un copil de 10 trebuie să fi muncit şi este unul, deci, merituos inclusiv intelectual. Dar pe un model de subiecte nerelevante apropos de modelul de inteligență care operează acum, generic vorbind, la nivel mondial, în firme, organizaţii şi ONG-uri.
Sunt, probabil, şi copii, vreo 3-4% care ar performa oriunde, oricum. Media noastră, însă, e jalnică. Diferența între notele 8 şi 10 pe sistemul nostru de evaluare este nerelevantă. Artificială.
Lucrată într-un sistem paralel de gândire – desuet şi dezinformat.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Articolul pare neterminat. Nu înțeleg concluzia, este doar pentru cunoscători?