Asistăm la nebunia unui extremism găunos care se prezintă ca soluție pentru frustrările noastre din ultimii 30 de ani. Un complex de inferioritate pe care l-am hrănit singuri pompează în procentele populismului de la AUR și, până să înțelegem ce se întâmplă, o să ne trezim cu un nou experiment social din care ieșim și mai traumatizați.
Vreau să fac o paralelă cu telemeaua noastră cea de toate zilele pentru a ne fi mai ușor să înțelegem ce ni se întâmplă. Îmi place telemeaua. Nu în fiecare zi, dar sigur în fiecare săptămână.
Este cea mai bună brânză din lumea asta? Uneori da, uneori nu.
În unele zilele vreau să încerc o cremă italiană, după cum în alte zile un pahar de vin cu o brânză franțuzească este un deliciu. Mă fac aceste devieri un trădător al brânzei telemea? Apreciez mai puțin gustul ei tradițional și uit că am crescut cu ea? Nici vorbă.
Pentru AUR însă sunt convins că arăt ca un trădător al tuturor celor naționale, pentru că ei trăiesc din aceste emoții primare. AUR există pentru că avem un curent născut dintr-o frustrare politică.
Orice facem nu iese bine. Nu am construit autostrăzi și n-avem un sistem sanitar funcțional. Nu suntem performanți în niciun domeniu și atunci când scoatem capul o facem ca să fim mână de muncă pentru alții.
Citește și: Tinerii, România uitată și miza alegerilor europene
An după an numărăm eșecuri, așa că e destul de normal să ne enervăm și să ne frustram. Dar să dăm în patima AUR-ului nu e o soluție nicidecum.
Populiștii ne propun izolare și celebrare continuă a detaliilor identitare care ne fac să ne simțim valoroși și carevasăzică români.
Dacă spui că nu vrei să mănânci telemea în fiecare zi, ești trădător. Din dragoste de telemea. Dacă spui că s-au dus vremurile în care zâmbeam tâmp la „Cântarea României”, ești progresist și sexo-marxist.
Când încerc să le spun că nici măcar nu eram născut atunci când se difuza la televizor „Cântarea României”, sunt gata să-mi răspundă că nu eram nici când Burebista săpa tuneluri pe sub Bucegi.
Aș vrea să replic și eu că mai mult ca sigur Burebsita nu săpa cu gândul la un stat cu capitala la București, dar îmi dau seama că nu mă pot lupta cu emoțiile unor oameni furioși.
Soluția mea e simplă. Avem de lucrat serios și aplicat fără să ne lăsăm copleșiți de emoțiile toxice ale nereușitei. România nu trebuie să fie cea mai cea țară de pe planetă. România nu e „grădina Maicii Domnului”.
România trebuie să fie o țară în care să te bucuri să trăiești, cu vecini atenți, străzi curate și politicieni decenți. Îmi plac seriozitatea lui Nicușor Dan la București și capacitatea lui de a ignora zgomotul din jurul său.
E un om care are o misiune. Admir profesionalismul lui Dacian Cioloș la Bruxelles și puterea lui de-a merge mai departe când se urlă de pe margine ca e vândut străinilor.
Dacian și Nicușor construiesc o Românie onestă la care să ne fie drag să ne gândim indiferent în ce colț al ei ne-am afla.
De aia spun: îmi place telemeaua, dar cu măsură. România pe care o visez e România în care fiecare să se simtă așa cum își dorește el, fără deștepți care să-mi spună zi de zi cine e bun român și cine nu.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Arena PRESShub este un loc al dezbaterilor publice, în care lideri politici și personalități relevante își prezintă opiniile, ideile și poziționările față de teme fierbinți ale zilei.
Regulile Arena PRESShub sunt simple: invitații trebuie să respecte valorile democrației, să mențină un limbaj decent și fără atacuri la persoană, dezbaterile desfășurându-se exclusiv pe argumente. Opiniile sunt libere, dar trebuie susținute de fapte și date.
Andrei Lupu este este deputat și candidat la Parlamentul European din partea
„…nu avem un sistem sanitar functional…”__–___ e f. functional, insa pe latura criminala( si criminalizata, mai oriunde in lume), adica f. functional ca si abataj uman si -la fel- f. functional, din punct de vedere comercial, si nu numai pentru medici, iar aceasta este o concluzie venita din prea desele relatari de crime comise de sistemul sanitar si inca fara niciun fel de pedeapsa…
Domnule Lupu,
Dumneavoastră vă simțiți azi în „România pe care o visați”?
Eu, din punct de vedere al democrației, mă simt înșelat de clasa conducătoare (în întregul ei) și trăiesc cu simțământul că sunt manipulat și mințit de aceasta, la fel ca înainte de 1989. Nu pot visa cum visați dumneavoastră. Drept care, pot doar să-mi doresc ca românul să nu mai judece, ca blegul, și să voteze Răul mai mic. Și din cauza asta (Răul mai mic) batem pasul pe loc de 35 ani.