Pe când lumea a lăsat baltă vaccinarea preferând relaxarea la mare, valul 4 (tulpina Delta) se apropie vertiginos de țărm.
Știrea ne-a stricat tot disconfortul termic dar n-a stăvilit nici distracțiile nici ostilitățile, Șoșoacă a anunțat din nou că „pandemia n-a existat și nu există”. E prima oară când ceva care nu există a ucis 4 mil. de oameni. E ca și cum cineva ar pretinde că nici Șoșoacă nu există.
Coaliția își vede însă de guvernare: Cîțu se luptă cu Orban, PNL se războiește cu USR iar USR cu UDMR – pe tema desființării Secției Speciale (pentru judecarea magistraților). După ce a inițiat legea în acest sens iar UDMR a anunțat un amendament prin care muta SS la Parchet, Stelian Ion (ministrul anonim al justiției) a remarcat că „UDMR nu vrea desființarea SS ci ține la acest ciomag împotriva magistraților pe care l-a gândit cu PSD”.
Înfuriat, Csoma Botond a ridicat ciomagul acuzându-l de „abordare stalinistă” iar vicepremierul Kelemen l-a avertizat ca a luat-o pe arătură. Bine ca n-a luat-o pe coajă. Aliații își pierd repede răbdarea și din trei cuvinte ajung la cuțite. Chiar la Cîțite: în ziua când trebuia să fie la reuniunea miniștrilor de finanțe de la Bruxelles (interimar la Finanțe) a preferat să aducă primarii liberali la guvern ademenindu-i cu rectificarea bugetară: „Rectificarea nu se mai face la partid, nu mai e politică, se face la guvern”.
De parcă guvernul e apolitic. Mesajul e transparent: atenție, primari la mine, eu sunt cu banii, eu sunt rectificarea, calea și alocarea, deci vedeți pe cine votați la congres. Orban l-a contrazis imediat: „Executivul trebuie să asculte de forurile statutare ale partidului”. Cîțu a refuzat însă să-l mai asculte pe Orban întrucât „astfel de politicieni nu mai au viitor în România”. Numai că viitorul lui Cîțu a cam trecut – în lozinci tocite („mai multă democrație decât a arătat acest guvern nu există”) și pretenții deșănțate: „Noi suntem elita care se bate cu socialiștii” nimerindu-se pe sine. Lipsit de charismă și de scrupule, Cîțu a cam speriat asistența cu cinismul său amintind de anii ’90 când PNL s-a spart în puzderie de partide-țăndări. Te-ai fi așteptat ca acum să lupte mai cu mănuși, mai cu pudoare nu cu gheare și topoare.
Chiar PSD crește în sondaje doar uitându-se la ei. Ciolacu a prezentat tandemul „noului PSD”: dr. Rafila președinte, Ciolacu premier. Fiul securistului și amicul teroristului. Amic de undiță cu Ciolacu (un figurant de-a pururi dar lider niciodată), Dragnea a fost eliberat (condiționat) din închisoare și, de cum a ieșit afară a constatat: „Când am plecat România era prosperă, acum e dictatură feroce”.
Poftim de vezi! Cum a lipsit Daddy doi ani cum a venit dictatura, țara a sărăcit iar PSD s-a scofâlcit: „E un partid de operetă, condus de oameni lași, PSD e în buzunarul SRI”. Păi acolo era și când tăia el porcul la SRI. Și s-ar întoarce acolo „dacă are cu cine și pentru cine”. Păi, n-are. Are însă informații că „Iohannis a fost în spatele condamnării sale”.
De-aia acuză dureri de spate. Radu Oprea l-a informat însă că nu e așteptat în PSD care „acum e un partid frecventabil”. Numai noaptea. Direct interesat, Iohannis a participat la ședința unde guvernul „și-a asumat” financiar programul său „România Educată” care a stat câțiva ani „în cea mai amplă consultare”. Urmează anii de asumare și deceniile de ratare. Timp în care România devine tot mai ciudată. Pare neasumată – dar consumată (en gros și la bucată).
Articolul a fost publicat mai întâi în Revista 22
