Atitudinea de persiflare a dl. V. Orban în intervenția sa de la evenimentul organizat la Tușnad a creat o stare de amărăciune în guvern. Aș spune că și în rândul populației românești există o amărăciune, întrucât nu este vorba doar de modul în care a fost tratat dl.Ciolacu, ci guvernul unei țări.
Există alte motivații în atitudinea dl. Orban, care trec de o persoană sau o situație de moment. Dl. Viktor Orban exprimă într-un fel frustrarea și atitudinea arogantă a clasei politice maghiare față de noi, românii.
Pe fond, clasa politică maghiară ne consideră niște primitivi, subdezvoltați cultural și niște profitori ai istoriei, în detrimentul națiunii maghiare. Clasa politică maghiară trăiește cu nostalgia unui regat strălucitor, prăbușit la Mohacs în 1526 și încă odată în 1918.
Clasa politică maghiară nu a depășit acest moment. Este încremenită într-un proiect politic iluzoriu, deși i s-a oferit ocazia să privească spre viitor odată cu intrarea în Uniunea Europeană.
Profitând de sistemul de guvernare al UE bazat pe teoria jocurilor și un sistem de vot nu tocmai eficient, clasa politică maghiară, prin dl Orban, ține să arate că nu are scrupule când este vorba de interesele proprii, dar și de interesele altor țări care preferă să aibă o atitudine duplicitară și care se ascund în spatele Ungariei.
Deși Ungaria a fost călcată în picioare de ruși de două ori, în 1945 și în 1956, clasa politică maghiară dă dovadă de amnezie când este vorba de interese economice pe termen scurt.
Refuză să privească pe termen lung, să vadă și să înțeleagă paguba asocierii cu rușii. Profitul pe termen scurt este mai important sau cine știe care este gradul de infestare a economiei maghiare cu capital rusesc și a structurilor statului maghiar.
Sigur că, dacă privim în jurul Ungariei, vom vedea un joc foarte interesant în care germanii, austriecii, slovacii, cehii profită și ei de atitudinea clasei politice maghiare, mai cu seamă când este vorba de petrol și gaz rusesc.
Dl. Orban joacă partitura unui răzvrătit cu pretenții de lider regional, deși mai degrabă seamănă cu Muc cel Mic.
Dl. Orban poate să pretindă că este un lider regional în măsura în care țări mai puternice îi permit acest lucru, întrucât resurse proprii nu are. Să împrumuți mușchii altora este jalnic, dar și mai jalnic este că acest personaj să fie tolerat.
Dl. Orban se legimitează ca apărător al creștinismului, familiei și civilizației europene, în condițiile în care fondul lui cultural nu este departe de cel al politicienilor naționaliști maghiari ai secolului al XIX-lea. Nu putem pune semnul egalității între naționalismul maghiar ai secolului al XIX-lea, care în esență a rămas același și în prezent cu valorile europene.
Nu putem accepta acest fals grosolan. Naționalismul maghiar, ca orice formă de naționalism, înseamnă să acorzi întâietate unei națiuni în detrimentul altora.
Imperiul Austro-Ungar a fost o demonstrație de eșec politic tocmai din cauza naționalismului pe care politicieni maghiari de astăzi, inclusiv dl Orban, refuză să-l vadă.
Dl. Orban are credit cât timp leadership-ul european este slab și acceptă corectitudinea politică drept ideologie și migrația în exces peste posibilitățile țărilor noastre din Uniunea Europeană.
Dl. Orban știe să speculeze aceste slăbiciuni și în felul acesta se legitimează nu doar în fața propriului popor.
Trebuie să recunoaștem că dl. Orban, ca reprezentant al clasei politice maghiare, are susținători în idei și în alte țări, inclusiv în România. Dacă Uniunea Europeană ar avea un leadership puternic, s-ar vedea bine câte parale face dl. V. Orban.
Clasa politică românească nu trebuie să mai facă greșeală de a-l primi pe dl Orban. Trebuie păstrată distanța.
Ideea că la anul de dl. V.Orban depinde intrarea României în Schengen este o inepție. România trebuie să-și vadă de drunul ei și să adopte o atitudine de forță față de Austria dacă vrea cu adevărat să intre în Schengen.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
