DNA a stabilit pragul la abuzul în serviciu: 20 de milioane de euro! Asta reiese în principal din ordonanța de respingere a plângerii lui Cristian Ghinea împotriva ordonanței de clasare în cazul achiziției de BMW-uri făcută de MAI-ul lui Bode de la prietenul președintelui.
Pe înțelesul tuturor celor care nu sunt specialiști ai dreptului, magistratul (și procurorul, dar și judecătorul) are la dispoziție un instrument subiectiv de apreciere pentru ca o faptă, chiar dacă vădit ilegală și prevăzută de legea penală, să nu fie sancționată.
Este vorba de gravitatea faptei raportată la pericolul social pe care-l reprezintă. În această cuantificare intră de exemplu pe lângă comportamentul general al făptuitorilor și valoarea prejudiciului creat.
Vă mai amintiți desigur Ordonanța 13 a lui Grindeanu care trebuia să-l salveze pe Dragnea de pușcărie pentru un prejudiciu de o sută și ceva de mii de euro.
Amatori! DNA-ul a făcut-o cam la fel, dar fără să iasă scandal; nu noaptea, dar ferit de publicul interesat, pe 28 decembrie (însă dat pe surse, la presă, două zile mai tîrziu, pe 30 decembrie), într-o sîmbătă. Cînd/Unde să te revolți? În drum spre munte? În aeroport? La coadă la Carrefour? Plus că pînă pe 8 ianuarie cînd se întorc toți la casele lor au și uitat de știre.
În anii ‘70, Dem Rădulescu, în B.D. intră în acțiune, spunea că dacă găsea pe stradă un portofel, un portmoneu, un portvizit cu bani, anunța imediat Miliția.
Acum poți să păstrezi liniștit și 20 milioane de euro. Cel puțin așa zice șeful DNA. Că-s mărunțiș pentru care nu se deranjează organele penale ale statutului.
Adică dacă faci o învîrteală, cum ar fi să aranjezi o licitație pentru un prieten al președintelui, 20 de milioane de euro nu e un prejudiciu atît de grav cît să fie considerat infracțiune. Important e ca banii să fie de la bugetul de stat.
Mai zice Voineag și că e inadmisibil ca tu ca cetățean să fii revoltat și să te simți furat aka prejudiciat. Cu alte cuvinte tu, cetățean, nu poți avea vreun interes legitim dacă 20 de milioane de euro (douăzecidemilioanedeeuro) din bugetul statului au ajuns în conturile unuia, în urma unei ilegalități; că doar nu ți-a băgat Bode mîna-n buzunar.
Citește și: Cererea de plată 3 din PNNR. De câte ori a fost depusă de Ciolacu
Or în acest caz, pe lângă motivele invocate de către DNA, în principal de inadmisibilitate pe formă, pe fond, principalul argument este tocmai acesta – că există fapta, dar că ea nu e suficient de gravă cât să fie considerată infracțiune și că este suficientă măsura administrativă dispusă, aceea a corecției financiare stabilită de către Ministerul Transporturilor care a constatat neregula care constă în nerespectarea legislației privind achizițiile publice prin stabilirea unor criterii care nu puteau fi îndeplinite cumulat decît de către autoturismele BMW.
Deci 20 milioane de euro plătite în urma unei licitații cu dedicație nu reprezintă o sumă pentru care DNA să se deranjeze cu cercetări. Sau mai degrabă să nu-i deranjeze pe cei implicați cu vreo întrebare.
Citește și:
Rețeta prin care se pot elimina concurenții pentru a câștiga BMW-urile prietenului lui Iohannis
Cum a rămas firma prietenului lui Iohannis singura în licitația pentru BMW-urile Poliției
De ce cutie 8+1 la BMW-urile Poliției. MAI: Agentul poate folosi mai bine stația de emisie recepție
Or abia asta e INADMISIBIL!
Și ca să nu cădem în patima judecăților publice, invoc aici un principiu de drept – o infracțiune e doar atunci cînd poate fi probată, indiferent de cît de vinovat pare cineva.
Și mai trebuie ca legea să fi fost încălcată cu vinovăție. Asta înseamnă că mai ales atunci cînd este cît se poate de evidentă încălcarea legii, înseamnă că procurorul trebuie să cerceteze toate împrejurările – declarații, martori, interceptări, percheziții informatice etc – pentru a ajunge la concluzia că a fost sau nu intenție.
Așa că tot INADMISIBIL e și faptul că în realitate, așa cum rezultă din ordonanța inițială de clasare și mai apoi din motivarea respingerii plîngerii lui Cristian Ghinea, DNA nu a făcut nici o cercetare, ci doar a preluat punctele de vedere trimise de MAI/IGPR.
De ce se întîmplă asta? DNA-ul e bun numai cînd convine useriștilor?
Două întrebări la care voi încerca să răspund la modul în care voi prezenta niște situații, iar concluziile ar trebui să le tragă cititorul singur.
Ne trăim viețile pe fast forward. Ne informăm din mers, uneori citind doar titlurile, cel mult ne dăm timp suplimentar pentru o diagonală. Uneori salvăm un link pentru a citi detalii „mai tîrziu, cînd o să am puțin timp”. Între timp vin altele; nu doar știri, ci și griji, nevoi etc.
Sunt unele cazuri care însă merită atenție. Pentru că ne afectează. Nu imediat, nu direct, dar sapă la fundația stabilității și siguranței pe care ni le imaginăm intangibile și ireversibile.
E vorba de genul de cazuri în care justiția se face preș în fața politicului. Pentru că despre asta e vorba și acum.
Impresia generală lăsată este în ton cu ce se întîmplă în ultima vreme – lupta anticorupție în România s-a sfîrșit, dar nu pentru că ar fi fost eliminată corupția, ci pentru că pare că a fost pierdută.
Dacă în urmă cu cîțiva ani se lucra mai cu perdea, la modul că se fie se țineau dosarele la sertar sau pedepsele erau de cele mai multe ori cu suspendare, acum totul e pe față – achitări, prescripții, clasări.
Tot sistemul lucrează pentru acuzați care pare că mai au nevoie de avocați doar pentru redactarea actelor de procedură.
Pentru cineva care este interesat de aspectul social al efectelor genului acesta de acte de procedură care se vor a fi asimilate actelor de justiție, cred că este incredibil ca fenomen să vadă cum un întreg sistem se strofoacă să albească corupția și corupții în ciuda evidenței.
Te face se te întrebi băi, da’ oamenii ăștia chiar nu au nici o jenă? Nu le mai e nici măcar că se fac de rîs în fața colegilor.
Devin tot mai puternici, dar în egală măsură știindu-se vulnerabili, se înconjoară de obedienți care musai să fie și din ce în ce mai slab pregătiți ca să nu zic direct proști. Și care promovează pînă în pozițiile în care fac legi și iau decizii care ne afectează pînă la urmă pe toți.
Pentru că noi obosim, sistemul nu. Lucrurile au continuat trecînd pe lîngă noi sedimentîndu-se, ba mai mult, degenerînd pînă la un nivel care ne va atinge în mod direct. Și atunci poate că va fi prea tîrziu pentru vreo reacție.
Și asta și pentru că nu mai avem timp nici să citim.
Tocmai de aceea e important să vă faceți timp să citiți și să vedeți de ce Dosarul achiziției celor 300 de BMW-uri pentru Poliția Română e un dosar parcă deschis nu pentru a face justiție, ci pentru a proteja indivizi cu poziții înalte în statul român.
Și o spun din postura unuia care 13 ani asta a făcut – nereguli și antifraudă pe fonduri europene, iar în cele peste 20 misiuni de audit ale Autorității de Audit, ale Comisiei Europene sau ale Curții Europene de Conturi nu am avut constatată nici o eroare în activitate.
O spun și din postura, cred, a singurului funcționar care a contestat în instanță ordonanțe de clasare ale DNA, multe dintre ele pentru motive care ar putea fi obiectul unui volum de studii de caz de genul “AȘA NU!” , ca să nu mai zic că și date în perioada în care ieșea lumea în stradă să apere justiția.
Și după două decizii cîștigate împotriva DNA pe competență, una la Înalta Curte de Casație și Justiție și alta chiar la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pot fi crezut că nu e vorba de bullshit politic.
DNA a stabilit pragul la abuzul în serviciu. Care sunt mizele acestui dosar?
În primul rînd Dosarul achiziției celor 300 de BMW-uri să nu ajungă să fie anchetat de Parchetul European. Justificarea unora cu conexiuni la gura prin care se scurg informații “pe surse” că e vorba de anume procuror, arată cel puțin naivitate și superficialitate – a zis ăla, deci așa e.
Paralela cu Dragnea merge și pe alt caz, nu doar pe Ordonanța 13 care era legată de Dosarul angajărilor fictive. Este vorba de cazul TELDRUM. Vi-l mai aminitiți?
A fost trimis în judecată abia în octombrie 2022 pentru fapte petrecute, hăt în 2009!
Ei bine, acest Dosar TELDRUM n-ar fi avut nici o șansă să fie fie cercetat corespunzător și trimis în judecată, dacă nu ar fi fost instituțiile europene care să oblige DNA să-și facă treaba. E vorba despre un raport OLAF finalizat în august 2016, după ce DNA a deschis și clasat speța în două rînduri (2010 și 2013).
Pentru că și atunci, ca și acum era vorba de politicieni de rang înalt, cu protecție. Vremelnică, după cum s-a văzut.
Paralela continuă și cu similitudini pe fondul cauzelor – și la TELDRUM era vorba tot de criterii care puteau fi îndeplinite doar de firma lui Dragnea; ca și la mașinile de poliție ale lui Bode care au avut criterii care nu puteau fi îndeplinite cumulat decît de către BMW-urile livrate de firma prietenului președintelui.
Ce este diferit față de dosarul TELDRUM, totuși?
În primul rînd este vorba de modificarea legislației la nivel european odată cu înființarea Parchetului European (EPPO).
Astfel, din 2017, a fost adoptat un Regulament European – 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), potrivit căruia, în cazul proiectelor finanțate din fonduri europene, pentru toate faptele în care vorbim de valori mai mari de 10.000 de euro, competența de verificare revine Parchetului European, EPPO!
E drept că ar fi nerealist să ne așteptăm ca toate dosarele pe fonduri europene să fie cercetate doar de către EPPO. Însă condițiile și situațiile în care acesta își declină competența către parchetele naționale sunt detaliate în cuprinsul aceluiași Regulament.
Aceste prevederi, deși nu era necesar pentru că Regulamentele europene sunt legislație direct aplicabilă în toate statele membre nefiind nevoie de vreo transpunere specială, au fost preluate și reglementate și printr-o lege adoptată de Parlamentul României – este vorba despre Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), în care sunt detaliate obligațiile DNA în spețele cu fonduri europene.
Deci DNA nu avea competență să se bage în acest Dosar, pentru că neregulile sunt la o achiziție cu o valoare mai mare de 10 mii de euro, derulată în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene prin intermediul Programului Operațional Infrastructură Mare.
„Dezvoltarea unui sistem mixt mobil de monitorizare a traficului rutier privind încălcarea regulilor de circulație”, cod MySmis 125180.
Ce a împiedicat Parchetul European să cerceteze speța pînă acum?
Aici e o vorba o chestiune de natură tehnică, legată de circuitul financiar în cazul proiectelor derulate din fonduri europene.
Ca să înțelegeți cum funcționează: într-un proiect finanțat din fonduri europene banii se plătesc mai întîi de la bugetul beneficiarului, în cazul nostru IGPR/MAI, deci de la bugetul de stat, pentru ca mai apoi, să fie făcută o cerere de rambursare din fonduri europene.
Însă competența EPPO intervine abia atunci cînd sumele aferente faptei suspectate sunt cerute la rambursare Comisiei Europene.
Practic EPPO nu a putut derula vreo verificare, încă, pentru că MAI/IGPR nu a cerut la rambursare cele 20 miioane de euro plătite pentru cele 300 de BMW-uri livrate.
Și pentru că în teorie există posibilitatea ca beneficiarul să renunțe la a mai cere la rambursare sumele plătite în cadrul unui proiect situație care echivalează cu o renunțare de facto la banii europeni, total sau parțial.
Și atunci de ce e greșit că s-a băgat DNA?
Pentru că, și aici nu vorbim doar teoretic, achiziția așa cum este prevăzut în Cererea de finanțare, în contractul de finanțare și inclusiv în SEAP, s-a derulat în cazul unui proiect finanțat din fonduri europene.
Iar pînă cînd nu există o renunțare formalizată la contract sau pînă cînd nu există una de facto prin depășirea termenelor în care poate fi făcută ultima cerere de rambursare, proiectul nu este unul finanțat din bugetul de stat, chiar dacă banii s-au plătit de la bugetul de stat, după cum am explicat mai sus cum funcționează circuitul financiar.
Or nu este cazul acestui proiect, pentru că MAI, prin ministrul Predoiu, a precizat într-un răspuns public la o interpelare a lui președintelui USR, Cătălin Drulă, că va trimite o singură cerere de rambursare, cea finală și că aceasta, potrivit graficului de rambursare modificat, se va întîmpla pînă la sfîrșitul lunii ianuarie 2024.
Termenele în care se derulează aceste proceduri nu sînt însă unele de decădere, cu excepția anului final pentru perioada de programare. Caz în care, dacă în termenul prevăzut în contractul de finanțare, nu se depune cererea de rambursare, banii rămîn cheltuială definitivă la bugetul statului.
Însă ăsta poate fi la rîndul lui un prejudiciu cauzat bugetului de stat prin faptul că nu a fost reîntregit întrucît nu a fost solicitată Comisiei Europene la rambursare suma respectivă.
Așadar, DNA a greșit că s-a autosesizat în acest caz cunoscând că e vorba de o finanțare europeană; și nu poate spune că nu știa, pentru că fapta pe care s-a autosesizat a fost de fraudă cu fonduri europene;
DNA a greșit că după autosesizare nu a urmat procedurile de informare a EPPO prevăzute de Regulamentul European și de Legea 6/2021;
DNA a greșit că a schimbat încadrarea faptei din fraudă în abuz în serviciu în condițiile în care proiectul este încă unul finanțat din fonduri europene;
DNA a greșit și prin faptul că deși nu trebuia să deschidă vreun dosar, dacă tot l-a deschis, practic nu a efectuat nici un act de procedură, clasînd exclusiv pe baza punctului de vedere trimis de către cel acuzat.
DNA a greșit și prin respingerea plîngerii împotriva ordonanței de clasare, căzînd chiar în penibil, de la invocarea inadmisibilității că nu ar fi interes legitim, a termenelor de decădere pînă la invocarea lipsei gravității faptei pentru a fi considerată infracțiune prin raportare atît la fapte, prejudiciu dar și la natura sursei de finanțare.
Citește și: Curtea de Apel București a ridicat sechestrul pus de DNA pe firmele lui Puiu Popoviciu
DNA a stabilit pragul la abuzul în serviciu. De ce s-a băgat totuși DNA?
Ca să claseze. Întreaga conduită a DNA arată acest lucru.
Poate pentru a încerca să pună EPPO în fața faptului împlinit? Puțin probabil pentru că nu există nici cea mai mică garanție că EPPO nu ar deschide propria anchetă, mai ales văzînd motivele de clasare ale DNA.
Și atunci?
Mai degrabă pentru a oferi liniște în cazul unei decizii la nivelul MAI de a nu cere la rambursare Comisiei Europene cele 20 de milioane de euro.
Pentru că abia aici ar fi vorba de abuz în serviciu, însă DNA a zis că 20 de milioane de euro nu e un prejudiciu atît de grav cît să fie considerat infracțiune. Important e ca banii să fie de la bugetul de stat.
La o adică e suficientă o amendă de cîteva sute de lei de la Curtea de Conturi.
Ne vom lămuri la sfîrșitul lunii ianuarie cînd expiră termenul pentru cerut la rambusare Comisiei Europene cele 20 de milioane de euro.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Arena PRESShub este un loc al dezbaterilor publice, în care lideri politici și personalități relevante își prezintă opiniile, ideile și poziționările față de teme fierbinți ale zilei.
Regulile Arena PRESShub sunt simple: invitații trebuie să respecte valorile democrației, să mențină un limbaj decent și fără atacuri la persoană, dezbaterile desfășurându-se exclusiv pe argumente. Opiniile sunt libere, dar trebuie susținute de fapte și date.
Marius Vasiliu este analist în cadrul Departamentului Politici Publice al
„… prieten al presedintelui…”___–___ prieten cu beneficii, sunt convins ca iohan a avut si el cota parte din afacere, macar cateva zeci de mii de euro…Dar asta este cand o natie de 20 milioane, se lasa condusa de niste netrebnici criminali si chiar psihopati, asta e valoarea omului in Romania, un om+ un euro… In asa cazuri NU valoarea monetara trebuie evaluata CI gestul, evident antisocial, mai intai trebuie stabilit fara gres ca s-a furat si apoi cat( si de aici, gradual, pedeapsa), iar daca se vrea un prag minim, atunci acesta ar trebui corelat cu salariul minim pe economie, mai precis cu 1/2 din acest salariu…
Partid acaparat de grupul infracțional legal organizat. Italieni zic mafioți
Sunt putine state care incrimineaza „abuzul in seviciu”. Faptele rauvoitoare sunt prevazute in alte sectiuni ale Codului Penal. Ce e aia abuz in serviciu? Lasa loc la foarte multe interpretari si cum stim ca judecatorii si procurorii nostrii au o inaginatie bogata, la ordin, e greu de cuantificat. Autorul bate campii si-l aduce pe Dragnea in discutie. Sa stii ca nu erau 100 mii euro ci pana in 10 mii si fusesera achitati de nevasta lui Dragnea, asa divortata cum era. Deci nu mai era niciun prejudiciu. Dar ce va mai place sa va aduceti aminte ce bine era cand functiona binomul. Siktir!
Misiune grea, domnule Vasiliu. Grea pentru că într-o țară a castelor instituționale acestea au rol de protecție a puterii politice.
Nu-mi rămâne de zis decât: Așa să vă ajute Dumnezeu să reușiți!
UE ar trebui sa revizuiasca legislatia privind astfel de situatii in sensul ca Parchetul European sa se autosesizeze si sa aiba competente pe legislatiile nationale cum e si speta de fata. Pana la urma chiar daca banii se vor plati din fondurile statului roman, tentativa de fraudare a fondurilor europene ramane si ar trebui pedepsita!