miercuri, 20 octombrie 2021
spot_img
AcasăNewsletterDOINA JELA: "Un nume care alege apele : Monica Macovei"

DOINA JELA: „Un nume care alege apele : Monica Macovei”

Pe 4 februarie a fost ziua de naștere a Monicăi Macovei.  Persoana și rolul  ei  în istoria României postdecembristă fac parte dintre cele puține care aleg apele. Nu pur și simplu dintre  cele profund admirate și profund detestate. 

Ci dintre  cele  despre care  adeziunea  și resentimentul/rezerva  pe care le inspiră  spun mai puțin  decât spun  despre  persoanele  animate de  una dintre aceste două atitudini.  Un turnesol desăvârșit. Despre cei care i-au fost alături, pe o porțiune a parcursului ei profesional și apoi politic, pentru ca apoi să se distanțeze/despartă de ea, mai mult decât despre ea însăși rămasă de-a lungul anilor uimitor de aceeași. Atât în ONG-uri, cât și în politic.  Până și portretul de Dorian Grey a lui Traian Băsescu a   intrat în faza lui  de sluțire accelerată după ce  președintele a ales între Monica Macovei și Elena Udrea, ca între două femei și nu ca între doi parteneri de proiect politic. 

De altfel, tocmai de aceea, trecerea ei prin viața politică românească,  ca membru al unor organizații ale societății civile, ca  ministru al Justiției și apoi ca europarlamentar,  a lăsat o urmă  indelebilă  din acest unic motiv: a avut  un diagnostic și  un proiect politic clar. Iar acestea erau corupția ca boală de sistem a societății românești,  respectiv leacul ei unic, Justiția. 

Proiectul însuși este unul care alege  apele. Corupția, mare și mica,  este în România atât de adânc înrădăcinată în moravuri,  încât  este perceput ca  utopic, iar persoana care se ia la trântă cu un asemenea proteic Goliat apare ca exotică, dacă nu suspectă. Intransigența Monicăi Macovei  face parte dintre  „trăsăturile noastre pozitive” născute din exasperare.  Cu sorți de izbândă care nu atârnă doar de anvergura și carisma  persoanei. Nici măcar de simțul realității, care recomandă mai ales acceptarea, acomodarea cu starea de fapt.

Deviza Monicăi  „Nu mă las și nu vă las !”  este una de kamikaze. Pe cine nu lasă ea ? Pe cei care au  admirat-o, au  susținut-o, au votat-o?  Sau pe marii corupți ai nației, începând cu  Voiculescu, Vântu și alte nume azi aproape uitate ?  Sau pe molohul cu care s-a luat de gât în propria „tabără”, începând cu faimoasa ședință de guvern în care Tăriceanu, așa „Moliceanu” cum a fost el poreclit, a întrebat-o stupefiat: „De-aia am venit noi la guvernare, să permiți tu să fie arestați ai noștri?” În stupefacția  larg împărtășită a  aproape totalității  echipe guvernamentale.  

Și tot așa a plecat ea cam  de peste tot, în stupefacția foștilor parteneri de proiect, incapabili să  se acomodeze  cu un atât de precar „simț al realității”.  Și totuși… Urma ei la Parlamentul European, susținerea ei pentru Laura Codruța Kovesi  și acum pentru Maia Sandu, continuă să facă din ea, retrasă déjà din viața politică, un nume care alege apele. 

La mulți ani, Monica Macovei, eu  una aștept ultimul și cel mai durabil efect de turnesol al trecerii tale prin viața societății românești : MEMORIILE.

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE