Brâncuși și-a construit posteritatea, spune Doina Lemny, o româncă ajunsă la Paris care îl „întâlnește” pe sculptor la Centrul Pompidou, și îi dedică apoi ani și ani de studiu pentru a-l face mai bine înțeles lumii.
De aproape 30 de ani, cercetează și explică creația brâncușiană, metoda de lucru a artistului, dar și pe omul Brâncuși, cu prieteniile și iubirile sale, și mediul artistic în care acesta trăit și a evoluat.
Doina Lemny, doctor în istoria artei, muzeografă și cercetătoare la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou Paris, lansează la Timișoara azi, de Ziua Brâncuși, două volume, Brancusi et ses muses / Brâncuși și muzele sale şi Brancusi, la chose vraie / Brâncuși, lucrul adevărat, iar din toamnă va curatoria expoziția Brâncuși: surse românești și perspective universale.
Brâncuși și-a construit posteritatea
Am invitat-o la un dialog despre fascinanta lume a lui Brâncuși și a creației sale, dar și despre expoziția care va fi lansată în septembrie, la Muzeul Național de Artă Timișoara, în contextul Capitalei Europene a Culturii 2023.
„Mă simt însoţită de acest artist în permanenţă; el este pentru mine un tovarăş de drum, care îmi deschide noi portiţe de fiecare dată, pe care eu le exploatez în cel mai mic detaliu”, spuneţi, doamnă Doina Lemny, referindu-vă la Constantin Brâncuşi.
„Întâlnirea” cu el, la Centrul Pompidou, a fost un „accident” fericit de destin, se poate spune, după ce aţi început sa lucrati la Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris.
Citește și Închisoarea care a înghițit 500.000 de euro și pare părăsită, deși autoritățile spun că funcționează
Am început sa lucrez la Muzeul Național de Artă – Centrul Pompidou din Paris în 1992. În România, am fost muzeograf la Muzeul de Artă din Iaşi. Nu știu dacă a fost un „accident” ferici.
S-au înlănțuit momente în activitatea mea: doream să-mi confirm diplomele pe care le aveam în ţară și mai ales să susțin un doctorat. Pentru doctorat însă, a trebuit să mai fac un an de studii, al cincilea, în cadrul Facultății din Paris.
Pe vremea aceea, am lucrat la un muzeu care urma să se deschidă: Muzeul Cărţii de Joc, cu un bogat conţinut. În cadrul activității mele am cunoscut pe unul dintre ultimii suprarealişti români trăitori la Paris, Jules Perahim, şi am putut face o lucrare de studii aprofundate referitoare la o serie de desene ale lui referitoare la cartea de joc.
După aceea am lucrat la Documentaţia muzeului, un departament unde trebuia să ajut la verificarea unor arhive Brâncuşi. Şansa mea a fost că nimeni înaintea mea nu se pusese să facă această verificare.
Începusem astfel să lucrez pentru redeschiderea Atelierului Brâncuşi care fusese închis în 1990 din motive de infiltraţii. Trebuiau deci reluate toate documentele și revizuite toate operele. Pentru deschidere, am pregătit catalogul colecției.
Interviul integral poate fi citit în publicația Puterea a Cincea.
Foto: Foto Hervé Véronèse / Centre Pompidou
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
