Dominic Fritz: „Trebuie să fim sinceri cu oamenii că nu putem face magie, nu putem promite orice” | INTERVIU

Acesta nu este un interviu plătit de candidat sau de partidul său. Este un interviu liber. Interesul de a afla cum gândește actualul primar al Timișoarei, Dominic Fritz, candidat pentru al doilea mandat, vine din curiozitatea de vedea cum evaluează germanul de la primărie anii de la conducerea orașului.

Cetățean german rezident în România, căsătorit cu Yiran Lyn, originară din China, diplomat și tatăl unei fetițe născute în Timișoara, Dominic Fritz a avut și are de înfruntat prejudecăți diverse: minciuni legate de biografia sa, accese xenofobe manifeste în Timișoara atât de mândră de multiculturalitatea sa, clanuri rrome și oameni de afaceri opriți de la abuzul bunului public dispuși să investească oricât pentru dispariția sa, precum și o presă în mare parte ostilă.

Campania negativă la adresa lui Dominic Fritz este în toi pe toate rețelele, iar în presa locală este vizibil ce se plătește prin reclama electorală expusă, de obicei o poză cu slogan: atacul, manipularea, dezinformarea, nemarcate publicitar.

Expert Forum a identificat o organizație cu numele de Timișoara Update înregistrată în 14 martie 2024 care a plătit 18 reclame negative la adresa lui Fritz în valoare de 5.519 lei.

Sesizări depuse repetat în justiție, deși respinse anterior, benzi desenate batjocoritoare, caricaturi etc. sunt „argumentele” contracandidaților lui Fritz, unii chiar dintre foștii săi coechipieri, ademeniți cu promisiuni de alte partide.

Unele publicații locale excelează în denigrări reciclate.

Dosarul depus la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu nr. 479/2023 împotriva unui cetățean care l-a numit pe primar în spațiul public „lepră de pui nazist” nu are încă, după aproape un an, o decizie.

Prezența palidă a USR în zonă nu l-a ajutat, fiindcă Dominic Fritz a preferat să ia reprezentarea partidului pe funcția publică.

În alegerile locale, alianța de dreapta numită Alianța Timișoara Unită (ATU) formată de USR, PMP, Forța Dreptei, Partidul Liberal Timiș, UDMR, minoritățile germană și bulgară ar putea fi o soluție salvatoare, mai ales că PSD n-a fost niciodată popular în vestul României, iar PNL este compromis nu doar de manifestările deplasate ale contracandidatului Robu, cât mai ales de comasarea care îi colorează pe liberali în roșu.

Campania, un joc agresiv

Există o atmosferă de agresivitate în Europa în această perioadă sensibilă, când urmează alegeri. Atentatul politic asupra premierului slovac este un episod grav. Se resimte și la noi fenomenul, inclusiv în Timișoara. Discursul urii este la ordinea zilei pe rețelele sociale și în presa locală, tentative de agresiune fizică au fost din partea partidului AUR chiar recent, la amplasarea afișelor electorale. Este Timișoara în pericol ca acest fenomen să escaladeze?

Cred că e important să existe o reacție de respingere a societății, pentru că dacă nu dezvoltăm un sistem imunitar și nu respingem un astfel de virus, atunci ne obișnuim cu un limbaj agresiv și la un moment dat va trebui să ne obișnuim și cu violența fizică. Nu cred că așa poate să supraviețuiască o democrație.

Este acest curent afiliat politic cuiva, unui partid, unei grupări?

Este destul de evident că domnul Robu a coagulat în jurul lui, cu ajutorul PSD, tocmai aceste grupuri ostile mie. Și nu o spun eu.

Clanul Cârpaci, scos din terenul care reprezintă o stradă pe care o ocupa, își asumă în mod public susținerea pentru domnul Robu deja de acum doi ani.

Apoi cei care au ocupat ilegal Ștrandul Termal au spus că vor aduce 60 de voturi pentru domnul Robu, avem foști consilieri ai domnului Robu care vin cu tot felul de teorii ale conspirației, avem finanțatorul de campanie sau mai mulți finanțatori care își asumă zilnic și un rol public de a mă înjura.

Avem AUR, care vine cu un candidat de primar care a fost până ieri consilierul personal al viceprimarului PNL, candidat acum pe lista PSD-PNL.

Toți aceștia s-au unit nu într-un proiect politic, dorind ceva pentru Timișoara, ci în proiecte personale, pentru a primi înapoi privilegii și libertatea de a dispune de terenuri, de bunuri publice, ca pe vremea lui Robu. Este un joc foarte pervers pe care îl fac.

Cât de apropiat este discursul contracandidatului PNL-PSD de discursul AUR?

E clar că domnul Robu s-a pregătit de când a trebuit cumva să gestioneze psihic, dar și politic, pierderea alegerilor din 2020, pentru o candidatură în care să prindă și acest spectru naționalist.

Fiindcă n-a admis că a pierdut din vina sa, a fost mai ușor de acceptat o teorie a conspirației, că eu sunt pionul ocultei mondiale și doar din cauza acesta a pierdut el alegerile.

În același timp a simțit din start că acolo, în naționalism, în teoriile conspirației, e o pâine de mâncat și a atras din start acest acest tip de votant, așa că AUR în Timiș a devenit o altă anexă a proiectului Robu-Simonis.

Cât la sută din ostilitatea pe care o resimțiți e cauzată de faptul că sunteți german?

Pot să înțeleg până la un anumit punct ca unii să nu accepte ca un cetățean german să aibă dreptul legal să candideze la o primărie în România. Dar două lucruri trebuie adăugate.

În primul rând, dacă spui acest lucru, nici nu pot să propui să ne dezvoltăm pe baza unor fonduri europene, nici nu poți să vrei locuri de muncă în Timișoara oferite de companii din Europa.

Adică trebuie să negi și toate avantajele evidente pe care le are Timișoara datorită faptului că România face parte din Uniunea Europeană.

Pentru că m-ați întrebat cât la sută din respingere se datorează faptului că sunt german, impresia mea este că aceia care nu sunt de acord cu abordarea mea în administrație, cu felul în care am tăiat accesul la resurse pentru unele grupuri de interese, cu felul prin care mă lupt cu clanurile pentru a recupera patrimoniul Timișoarei, cu felul în care am dezvăluit fraudarea concursurilor în primărie ș.a., toți acești oameni se folosesc de etnia mea pentru a mă ataca și pentru a mă decredibiliza.

Mai grav e că se folosesc de sentimente naționaliste, unele legitime, pentru a ascunde și a justifica propria lor corupție.

Și asta este, de fapt, mecanismul pervers de care, cred eu, timișorenii s-au prins și de aceea o majoritate a timișorenilor în 9 iunie vor spune NU acestei strategii de reinstaurare a corupției și vor alege Alianța Timișoara Unită.

Neasumarea, inamicul din interiorul primăriei

V-ați plâns adesea public de rezistența oamenilor din primărie la schimbare. Cât credeți că ați putut demantela din fosta administrație?

Eu cred că la nivel de personal de conducere, se vede clar o schimbare.

Nu mai sunt aceiași oameni, nu mai sunt consilierii personali al domnului Robu care conduc firme ale primăriei, direcții în primărie ș.a.m.d. Dar vedem în primul rând că încă există rețele, pentru că timp de un deceniu au fost angajați oameni pe alte criterii decât competența.

Din păcate, vedem și o tendință regretabilă a instanțelor, ca să mă exprim diplomatic, aceea de a da dreptate funcționarilor care se adresează justiției, aproape indiferent de de caz, indiferent de circumstanțe.

Deci, până acum, toți care au fost dați afară din Primăria Timișoara, ori pe cale disciplinară, ori pentru că au fost desființate unele posturi, și ne-au dat în judecată s-au întors în primărie.

Au fost mulți care au acceptat plecarea și care și-au găsit altceva, dar cine a dat în judecată primăria, a câștigat.

Poate n-ați îndeplinit toate prevederile legale….

Indiferent de context, chiar dacă am respectat de zece ori toate prevederile legale. Din păcate, e și această inamovibilitate a funcționarilor publici, care devine un pământ fertil pentru corupție.

Fiindcă dacă funcționarul știe că nu poți să-i faci nimic, se comportă pe măsură.

Recunosc că mai am colegi care știu că nu se comportă cum trebuie, care sunt leneși, care nu se poartă cu cetățenii cum ar trebui, unde am mari dubii, dacă nu sunt și corupți.

Dar nu pot să fac nimic decât să mă rog de organele de forță să facă investigații, să pună camere, să mă ajute să fac curat în primărie.

Care este acum cel mai mare inamic al primarului în interiorul instituției?

Inamicul cel mai mare este neasumarea, sunt oameni care nu vor să își asume că nu sunt aici pentru a încasa un salariu, ci pentru a efectua lucruri care îmbunătățesc viața cetățenilor.

Dacă ți-e frică să semnezi un contract, o dispoziție, atunci du-te, lucrează unde vrei, dar nu în Primăria Timișoara.

Neasumarea și împingerea responsabilității în alte departamente sau la primar, numai să nu îți asumi nimic, asta este un inamic extraordinar și motivul de ce multe lucruri în administrație nu se mișcă. Sunt oameni care vin la mine și mă întreabă „dom’ primar când pot să vin la dumneavoastră în audiență”, și eu spun „hai să mergem mai întâi la funcționarul responsabil”.

Oamenii vor la primar, dar atunci pentru ce mai plătesc 500 de oameni aici, dacă toată lumea vrea să-și rezolve problemele doar cu primarul?

Această mentalitate de nemuncă e stimulată și de sindicat, pentru că sindicatul susține tocmai aceste persoane ale căror posturi au fost desființate în urma neasumării. Și așa, sindicatul susține indirect tăiatul frunzelor la câini.

Și atunci, care e schimbarea?

Ce am reușit eu este să contrabalansez acest sistem cu oameni care vor să facă treabă, oameni curați, mulți dintre ei din interiorul instituției, adică vreau să subliniez că marea majoritate a colegilor mei sunt profesioniști și sunt OK, iar mulți dintre ei au fost promovați.

S-a ajuns să fie un act de curaj și de asumare ca un funcționar să co-semneze o dispoziție legală de demolare a primarului. Sunt colegi care intră în concediu medical pentru a nu semna anumite acte ca să nu fie asociați cu această încercare de reformă.

Într-un fel, avem două primării: una recuperează terenuri, alta încearcă să ascundă ce avem de recuperat, una face lucrurile corect, cealaltă îi amenință și îi hărțuiește pe oamenii corecți etc.

Tocmai de aceea, miza în 9 iunie este atât de mare pentru pentru acest oraș, pentru că sistemul corupt poate să se întoarcă la butoane.

Ați fost acuzat că ați repolitizat primăria cu oameni din USR. Cât e adevărat?

O foarte mică parte din oamenii care lucrează acum în primărie au fost angajați de mine, fiindcă ori mi-a fost blocată organigrama de instanță, deci nu puteam să fac angajări, ori guvernul a înghețat concursurile.

Poate am angajat în ultimii trei ani și jumătate sub 50 de oameni, poate 20, 30, 35, din care poate cinci sunt sunt membri de partid.

E foarte greu să răspund la acest reproș tocmai pentru că nu mă bag la concursuri. Cu siguranță nu există o intenție a mea de a lua oameni mai proști, sau mai slab calificați lângă mine, doar pentru că au un carnet de partid. Dacă socotim că o cotizație la partid e, să zicem 10 lei, atunci ar fi simplu, intri în partid, plătești 10 lei pe lună și primești un job. Poate așa a funcționat la PNL, dar interesul meu este să găsesc cei mai buni oameni, pentru că eu personal sunt responsabil pentru rezultatele muncii lor.

Tandemuri electorale: Fritz-Nica versus Robu-Simonis

V-ați asociat cu Alin Nica, actual președinte al Consiliului Județean Timiș, respins de PNL în favoarea PSD și refugiat la Forța Dreptei. Ați fost pe baricade politice opuse, acum asocierea nu vă trage în jos în această campanie?

Nu cred că mă trage în jos. Alin Nica a câștigat, la fel ca și mine, o mare majoritate a voturilor din Timișoara în 2020 și nu am de ce să cred că acum oamenii n-ar mai vrea să îl voteze pe el sau să nu mă voteze pe mine din cauza tandemului.

Dimpotrivă. Eu cred că oamenii au vrut deja în 2020 să vadă acest tandem funcționând. Nu a funcționat întotdeauna cum ar fi putut. Dar dincolo de discuții care au existat în spațiul public, a fost o colaborare administrativă care până la urmă a și rezolvat lucruri nerezolvate de zeci de ani. Am făcut niște schimburi de terenuri, am reglementat juridic anumite situații la Aerodromul Cioca, la Capitala Culturală a Europei am reușit împreună să găsim o formulă prin care să ridicăm Timișoara. De aceea am socotit că trebuie să trecem peste orgolii personale. În politică lucrăm cu variantele de pe teren.

În 9 iunie timișorenii și timișenii nu au de ales tandemul ideal, ci au de ales între PSD-PNL, adică între Robu-Simonis, sau alianța de dreapta Fritz-Nica. Și eu am mare încredere că oamenii știu ce e bine pentru viitorul lor.

Sunteți șeful USR Timiș. Partidul are o prezență publică palidă în zonă, de ce s-a întâmplat asta?

Aș contesta o parte din această afirmație și aș contrabalansa cu altceva. În primul rând m-aș întreba care este standardul după care măsurăm? Niciun partid din zona noastră nu are vizibilitate decât prin lideri, unele nici atât. Deci e normal ca într-o perioadă, în afara campaniei electorale, partidul să fie mai puțin activ.

Noi suntem un partid fără o armată de oameni care pur și simplu vin și stau acolo ca să fie în partid, suntem toți oameni activi ori în privat, ori în instituții publice, care iau în serios munca lor și care se dedică acestei munci, nu doar pentru că vor să fie membri de partid. Da, am prioritizat funcția mea de primar al Timișoarei față de funcția mea de președinte al USR Timiș, pentru că asta este formula în care vrem să aducem mai multă bunăstare în județ.

Cum vă explicați faptul că s-au despărțit atât de dur de dumneavoastră, oameni din partid pe care i-ați susținut și care acum vă atacă ?

Uneori e vorba de agende personale. Pe Cristian Moș nu doar că l-am susținut în campania din 2020, ci a devenit vicepreședintele Consiliul Județean Timiș datorită loialității mele.

PNL a făcut mari presiuni fiindcă ar fi vrut să aibă doi vicepreședinți la Consiliul Județean, în contraofertă cu doi viceprimari USR la Timișoara.

Eu am insistat pentru că mi-am dat cuvântul atunci când l-am susținut pentru funcția de președinte al Consiliul Județean că, dacă nu va câștiga, îl voi susține pentru funcția de vicepreședinte. Și m-am ținut de cuvânt pentru că așa înțeleg eu să fac politică.

Faptul că Moș a trădat proiectul USR, că într-un fel a scuipat în fața tuturor colegilor cu care a colaborat, nu-mi pot explica, pentru că politic a fost un act de sinucidere.

Totuși, Cristian Moș a a fost vicepreședinte USR, a fost și în biroul de conducere al partidului, ar fi avut dacă ar fi vrut, un loc asigurat pe lista pentru viitorul Consiliul Județean.

Și până urmă, da, este o dezamăgire și umană și politică că joacă pentru tabăra Robu-Simonis, sub mâna PSD, dar în același timp proiectul nostru este mult prea puternic și mult prea rezilient pentru a conta această situație.

PSD e periculos când are toată puterea

Credeți că PSD are puterea să influențeze jocul politic în Timișoara și în Timiș?

Ce știm este că PSD lucrează prin mecanisme perverse, adică încearcă să dezbine, să manipuleze, să rupă oameni din partide. O face și cu PNL, deși zice-se că sunt aliați, însă PNL nu prea mai există ca organism cu voință proprie, ci e ca o păpușă mânuită de PSD. Ăsta este un stil de a face politică care poate funcționează în anumite zone rurale, poate funcționează în anumite societăți în care nu există cetățeni luminați, cetățeni maturi. În Timișoara sunt sigur că nu va funcționa o astfel de politică, de aceea nu mă preocupă ce face dl. Moș, sau dl. Olajos, alt transferat de la USR, în campanie. Vom vedea foarte clar în ziua de 9 iunie că totul a fost doar o fumigenă penibilă.

Totuși, domnul Simonis e extrem de abil în a construi rețele de sprijin…

Marea întrebare este dacă această rețea de sprijin este construită pentru Timișoara și pentru Timiș, sau pentru alte agende. Dacă te uiți care sunt grupurile financiare care îi susțin pe Robu-Simonis, răspunsul devine din ce în ce mai clar. Deci este de temut această prezență a lui Simonis și, în general, prezența PSD la putere, mai ales dacă vorbim de putere absolută.

PSD poate fi un partid constructiv atunci când nu deține puterea, când e obligat să lucreze, să colaboreze. Nu vreau să fiu ipocrit, și în consiliul local au fost niște voturi importante, unde consilierii PSD sub conducerea consilierei Andra Lăpădatu au votat pentru interesul Timișoarei.

PSD devine periculos atunci când deține puterea și mai ales când deține toată puterea și, din păcate, are acest instinct de acumulare a puterii. Exact acest instinct a împins PSD să intre în alianță cu PNL. Este un moment foarte periculos și pentru țară, dar și pentru județul Timiș. Dacă PSD câștigă și primăria și județul, și deține și puterea în stat, atunci nu ne vom mai recunoaște țara și democrația peste 4 ani.

Deși Timișoara Capitală Culturală a Europei a fost în 2023 un proiect de succes, n-am văzut să se vorbească despre el nici în campania locală, nici pentru europarlamentare. Nu mai contează?

Contează foarte mult. Doar că am investit foarte multă energie în acest armistițiu politic în jurul Capitalei Culturale europene, la care au participat și domnul Nica de la PNL, și domnul Simonis de la PSD, și eu. Am înțeles cu toții că miza pentru Timișoara este mult prea mare să fie cumva trasă în lupta politică și de aceea, simt cumva natural, că acest armistițiu trebuie să dureze până după alegeri. Nu ne putem certa acum pe ceva care ne-a făcut mândri și care trebuie să continue în următorii ani ca un drum al creativității și al culturii europene.

Dominic n-a făcut nimic?

Sunteți atacat sistematic de dl.Robu cu un slogan în rimă, Dominic/ N-a făcut nimic. Cum răspundeți?

Aici sunt cumva sunt două aspecte. În primul rând, dl. Robu are dreptate, în sensul în care nu am făcut relele pe care el le-a făcut. Adică nu am făcut concursuri ilegale, nu am închis ochii atunci când s-au furat terenuri, nu am conlucrat cu anumite clanuri ș.a.m.d. Dar în al doilea rând, cifrele îl contrazic în mod evident, adică oricine poate să scoată execuția bugetară a municipiului Timișoara de pe site și să compare cifrele pe partea de investiții. Că de obicei, se referă la investiții.

Să compare cifrele din perioada domnului Robu cu cifrele din administrația Fritz. Anul trecut am avut un record 635 de milioane de lei investiți în proiecte de infrastructură, de sănătate, de educație. Și asta înseamnă facturi plătite pentru investiții. Comparat cu mandatul lui Robu care a investit 645 de milioane de lei în ultimii 6 ani.

Pretenția că toate au fost proiectele lui, e ceva total ridicol. Până și Robu a insistat că cea mai importantă este faza de implementare a unui proiect, că acolo apar problemele, fiindcă în sertar, pe hârtie, toată lumea poate să facă proiecte. Tocmai de aceea a fost o muncă extraordinară pe care am dus-o cu echipa mea, cu viceprimarul Ruben Lascău în frunte.

Și până la urmă realitatea se poate măsura în oameni care folosesc un tramvai nou, care merg pe un bulevard nou, în copii care folosesc o nouă sală de clasă, în cartiere care primesc un parc sau o parcare în locul unui teren viran. Omenii știu și văd ce s-a întâmplat în în Timișoara în acest mandat.

Ați avut un răspuns interesant la alte interviuri „Timișorenii m-au ales de primar, nu de magician”. Ce ați vrut să spuneți?

Mă refer la unele așteptări ca toate frustrările, problemele, provocările cu care se confruntă orașul să fie rezolvate peste noapte, chiar într-un singur mandat. Încerc să explic că, dacă ne uităm la proiecte europene, de exemplu, e clar că ciclul de viață al unui proiect e de 4-5 ani, adică abia în următorul mandat vor fi proiecte unde eu am avut prima idee. De obicei atât durează documentația tehnică, autorizarea ș.a.m.d. Cred că trebuie să fim sinceri cu oamenii, că nu putem face magie, nu putem promite orice, mai ales ce nu se poate face.

E important este cine îți este primarul. Ai nevoie de un om harnic, cu viziune, cu un anumit talent managerial. Dar să prostești oamenii cu o iluzie „à la Piedone”, că există un primar care umblă prin oraș cu o stație și prin magie, efectiv, dacă el spune cuvântul în stație se rezolvă problemele, se construiesc grădinițe și se fac stadioane, asta e imoral. Nu există așa ceva în lumea reală.

Credeți că timișorenii văd clar diferența între promisiuni și realitate?

Da, cred că timișorenii au maturitatea să vadă diferența și când compară promisiunile și realizările domnului Robu, care totuși a avut 8 ani să-și îndeplinească promisiunile. Adică nu eu l-am pus în 2012 să promită cinci parcări mari în centru, bazine olimpice în stânga și în dreapta, un deal, fântâni cântătoare și altele. A pierdut fiindcă s-a confruntat cu eșecul celor două mandate.

În ce mă privește, cred că acești trei ani și jumătate din mandatul meu au dovedit în ce direcție duc orașul. Nu o direcție cu gândire magică, ci o direcție pragmatică, cu o abordare europeană în administrație, care se pune în slujba cetățenilor. Sunt sigur că timișorenii văd și apreciază acest lucru.

Cine vă scrie discursurile?

Eu mi-am făcut primii pași în viața profesională scriind discursuri pentru anumite personalități. Discursurile marilor oameni politici sunt alcătuite din bucăți la care contribuie mai mulți. Am avut onoarea să scriu o parte de discurs pentru Kofi Annan, Secretar General ONU. Deci, e ceva ce mă pasionează și de aceea îmi scriu singur discursurile. De altfel, marea majoritate a discursurilor mele sunt spontane, fără hârtie. Adică le pregătesc mintea mea, dar nu le citesc și toată lumea care a avut ocazia să mă audă vorbind, știe că pot să leg două cuvinte. Poate uneori chiar mai bine decât unii politicieni de top din România.

Totuși, sunteți în continuare suspect că vorbiți prea bine românește…

Pe mine mă amuză deja această teorie vehiculată de adversari și de presa ostilă că am fost de fapt crescut într-un orfelinat în România și după aia luat de nu știu ce servicii secrete și pregătit pentru acest rol cu mult timp înainte. Spun din nou: sunt un german născut și crescut în Germania. Cine este atent vede și aude că fac greșeli în limba română. Cu cât mai obosit sunt, că atât mai multe greșeli fac. Mă simt un pic flatat de aceste teorii ale conspirației, dar recunosc că nu am stofă de James Bond. Am un anumit talent la limbi străine, vorbesc bine franceză și engleză. Acum, cu fiică-mea învăț primele cuvinte și în chineză, iar în liceul catolic absolvit am făcut serios latina. Acesta este unul dintre motivele pentru care mi-a fost mai ușor să învăț românește.

Politica este „iubire aplicată”

Deși Timișoara se laudă cu spiritul său multicultural și multiconfesional, totuși unii vă contestă fiindcă ați face parte dintr-o „sectă” religioasă. Ce confesiune aveți?

Eu sunt romano-catolic, iar dacă Biserica Romano-Catolică, care este cea mai mare biserică de pe glob, este o „sectă”, atunci fac parte din această sectă. Interesant e că sunt contestat și în rândul unor biserici neoprotestante, că n-aș fi suficient de apropiat de Dumnezeu, așa cum alții zic că sunt prea apropiat de neoprotestanți, deși am mers la Înviere și la catolici, și la ortodocși, și la neoprotestanți, și la evrei. Până la urmă asta este ce mă fascinează în Timișoara, această interconfesionalitate. Eu nu sunt sigur cât de importante sunt diferențele confesionale între oameni. Pentru mine important într-adevăr este că sunt un creștin.

Eu cred în Dumnezeu, eu cred în politică după definiția Hannei Arendt, ca „iubire aplicată”.

Cred că prin acțiunea mea politică eu pot să contribui să fie oamenii pe acest pământ mai respectați și mai iubiți, pentru că până la urmă fiecare dintre noi poartă imaginea lui Dumnezeu în el și merită respect. Asta este baza credinței mele politice pentru libertate individuală, pentru drepturi individuale, iar dacă îmi contestă cineva credința, e un lucru care nu mă atinge pe mine, căci credința mea este evaluată de Dumnezeu, iar nu de adversarii politici.

Deși USR nu s-a profilat clar pe eșichierul politic, s-a zis ba că e o mișcare de stânga, chiar neomarxistă, acum iat-o într-o alianță de dreapta, totuși un subiect sensibil vi se aruncă mereu în cap: subiectul LGBT. O revistă locală dezgustătoare a făcut aluzii personale, deși sunteți căsătorit, aveți copil etc. Cum răspundeți?

E un fel de sperietoare care este scoasă din joben pentru electoratul conservator. Atunci când nu ai argumente politice, vii cumva cu această temă, cu aceste atacuri personale. Eu cred că în secolul XXI orientarea sexuală a cuiva nu are ce căuta în spațiul public ca discurs și e foarte ironic că fix ăștia care sunt cei mai speriați de membrii comunităților LGBT sunt obsedați de această temă.

Și până la urmă e ironic și că noi, USR-iștii, tocilari cu o viață total plictisitoare, care nu mergem prin cluburi, care nu avem trei amante, care nu avem cinci divorțuri și care n-am fost prinși băuți la volan, tocmai noi suntem cei care amenință moralitatea acestei țări.

Eu, ca primar, am alte teme importante. În același timp, spun că eu sunt primarul tuturor timișorenilor și cer respect pentru toți timișorenii. Dacă dl. Robu vrea să stimuleze această retorică anti-LGBT, e treaba lui, dar cred că e sub demnitatea Timișoarei. Încă o dată, cred că și timișorenii, și românii, vor să vadă ce livrează până la urmă un politician pentru ei, cum le îmbunătățește viața și nu cine aruncă mai bine cu noroi. Sunt ferm convins că această retorică va fi taxată în 9 iunie pentru că e foarte nocivă.

Timișorenii sunt foarte sensibili la subiectul Timișoara rozelor, Timișoara florilor, a parcurilor, subiect justificat de o istorie fabuloasă. De aceea vedem des în mediul virtual poze cu zone care nu arată bine. Dați sau nu dați atenție acestui aspect?

Dovada că ne preocupă sunt spațiile verzi noi pe care le-am creat în zona din Piața Bălcescu. Dovadă sunt și noile forme pe care încercăm să le aducem acestui subiect. Nu vorbim doar de spațiu verde, ci de infrastructura verde, adică vrem să vedem și plantele și copacii pe care îi plantăm. Nu venim cu palmieri, pentru că avem nevoie de anumite soiuri pentru biodiversitatea locală, de anumite plante care aici în Banat cresc și înfloresc. Vrem un proiect coerent, nu doar să facem frumos ici-colo.

E absolut clar nici Horticultura ca o companie asociată municipiului nu a fost condusă profesionist. Pepiniera noastră este cumva departe de ce ar trebui să fie. Toate aceste lucruri trebuie reconstruite de o administrație care nu vrea să folosească societățile pentru a spăla bani pentru tot felul de șmenuri de partid, ci pentru a face lucruri pentru Timișoara. Acum lucrăm la caietul de sarcini pentru noul contract de spații verzi.

Pentru mine la fel de importante ca marile parcuri care trebuie îngrijite sunt și spațiile verzi din cartiere. O mare temă în următorii 4 ani va fi crearea spațiilor verzi dintre blocuri, blocurile comuniste care au fost total lăsate în paragină, dar unde există un potențial superb, adică avem niște arbori absolut superbi în cartiere, avem zone cu fâșii verzi frumoase, unde dacă plantăm ce trebuie, dacă le îngrijim, o să ridice calitatea vieții locuitorilor din cartiere. Și mă bucur că am reușit să recrutăm un tânăr arhitect peisagist care ne ajută foarte mult pe partea asta, pentru că într-adevăr am suferit de o lipsă de oameni pricepuți. Concursul pentru grădinar-șef al orașului a eșuat de trei ori. N-a venit nimeni.

Ați lansat în februarie portalul unic ca formă nouă de primărie digitală. Funcționează, nu funcționează?

Funcționează, a crescut deja de patru ori viteza cu care putem să preluăm cereri online și digital, versus fizic la Camera 12. Eliberăm timp pe care putem să-l investim în relația directă cu cetățenii. Vreau să fie foarte clar, noi nu digitalizăm toată interacțiunea cu cetățeanul, iar cei care nu se folosesc de instrumente digitale sunt excluși ci, dimpotrivă, prin faptul că eficientizăm și mulți cetățeni aleg să nu mai vină la ghișeu, crește calitatea interacțiunii în relația cu cetățenii care vin la ghișeu pentru că nu vor sau nu știu să se folosească de instrumentele digitale.

Deci eu sunt foarte entuziasmat și vom vedea într-un an, în doi ani, cât de departe va fi Primăria Timișoara și administrația locală față de alte administrații în țară în această privință digitalizării. Tocmai pentru că acum am construit o infrastructură complet digitală, adică și partea internă în cadrul primăriei, care este complet digitalizată, cât și partea externă, interacțiunea cu cetățeanul și de aici avem toate posibilitățile tehnologiei, putem să facem mult mai multe lucruri automatizate, să emitem anumite documente instant. Nu mai trebuie să aștepți 30 de zile și asta va transforma radical felul în care lucrează administrația.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!