Donald, între Adolf și Vova

Uitându–ne la Donald Trump, trebuie să ne uităm și la frații lui de idei, Adolf Hitler și Vladimir Putin. Hindenburg și dreapta germană l–au văzut pe Hitler în același mod în care elitele republicane l–au evaluat pe Trump. I–au subestimat fanatismul și l–au considerat un bufon populist care nu e capabil să conducă, dar pe care îl vor putea manevra ușor.

Au crezut că exercițiul guvernării și alegerea unor consilieri capabili îl vor face mai convențional și mai responsabil. Parcă seamănă un pic și cu ascensiunea lui Ceaușescu.

Dacă ne gândim la 1920–2020, parcă istoria se repetă. Erau și sunt perioade agitate, societatea fiind polarizată între dreapta și stânga. Numai că Germania era polarizată de război, pe când Statele Unite sunt polarizate și divizate de către Trump. În 1920, Germania era o țară învinsă, economia era distrusă, milioane de oameni fiind săraci sau șomeri.

Conservatorii care formau de secole elitele economice, politice și militare, erau discreditați. Locul lor a fost luat de populiștii de dreapta sau de stânga. Criza din 2008 a dus la ascensiunea populiștilor în SUA, care la fel ca cei din Germania, sunt needucați în mare măsură. Acest declin al conservatorilor republicani clasici a fost exploatat de populiști gen Trump.

Populiștii germani vorbeau despre reîntoarcerea Germaniei la poziția ei de dinainte de 1914, pe când cei americani au „Make America Great Again.”

Un alt factor cheie în ascensiunea naziștilor a fost cumpărarea unui ziar din Munchen, Völkischer Beobachter (Observatorul Popular). În zilele noastre, televiziunea Fox News, deși nu este deținută de Trump, i–a spălat pe creier pe telespectatori, făcându–i să trăiască într–o bulă ruptă de realitate. Seamănă cu două televiziuni de la noi, ai căror propietari sunt infractori condamnați.

Dacă până acum am văzut contextul general, să ne uităm și la cel particular.

Din punct de vedere al personalității lor, există unele asemănări între Adolf Hitler și Donald Trump. Amândoi au fost proști administratori și au avut în mare parte consilieri slabi sau controversați. Dar erau maeștri ai manipulării maselor.

Hitler a folosit discursurile publice, ziarele și radioul, iar Trump Twitter și social–media. Dictatorul german vorbea despre evrei, comuniști și catolici, iar clovnul american despre mexicani, musulmani, negri și comunitatea LGBT. Adolf Hitler și Donald Trump sunt obsedați de teoriile conspirației, vor să fie considerați genii și îi urăsc pe cei care nu sunt de acord cu ei. Cu alte cuvinte, delirul grandorii.

Dar să ne uităm la fel de atent și la diferențe. Adolf Hitler nu era atras de lux. A dus o viață retrasă și modestă, la fel ca Stalin.

În viața lui nu a avut o slujbă. Tot la fel ca Stalin, relațiile lui cu femeile sunt încă neclare. Donald Trump, la fel ca și Ceaușescu, este obsedat de lux și de grandoare. Oarecum este normal, fiind miliardar. La Hitler era o diferență completă între comportamentul în public și cel în privat, pe când la Trump sunt cam identice.

În sfârșit, este atitudinea față de religie. Hitler a fost un ateu și a reprimat cultele religioase, pe când fostul locatar de la Casa Albă, fiind mai perfid, folosește religia în avantaj propriu, deși este departe de a duce o viață creștină.

Dar să ne uităm și la prietenul lui de la Moscova. Un aspect controversat al mandatului lui Donald Trump este cum acțiunile, ideile și discursurile lui au susținut politica lui Putin. Uneori credeai că este președintele Rusiei, nu al Statelor Unite. Vladimir Putin a vrut și vrea să slăbească și să divizeze NATO. Trump a pus la îndoială utilitatea apartenenței SUA la NATO.

Președintele rus dorește înlăturarea dominației economice globale a Statelor Unite. Fostul președinte american a pornit destule conflicte economice cu europenii. În mod similar, Putin a atacat Uniunea Europeană, mai ales prin susținerea unor partide extremiste și a unor candidați la președinție în unele state europene. Prietenul lui american i–a venit în ajutor, atacând UE și susținând partidele pro–Kremlin.

Pentru Rusia este esențială creșterea sentimentelor anti–americane la nivel mondial. Ucenicul de la Mar–A–Lago i–a ridicat mingea la fileu și aici, îndepărtându–i pe aliații tradiționali prin acțiunile și retorica sa. Importantă este și ridicarea sau îndulcirea sancțiunilor americane împotriva Rusiei. Trump a încercat modificarea regimului sancțiunilor, dar fără succes.

Dictatorul rus vrea să își legitimeze regimul pe plan internațional. Clovnul american, care admiră toți dictatorii, l–a apărat și lăudat de multe ori. Domnul Vladimir vrea să acrediteze că există și alte variante decât democrația, adică regimurile dictatoriale și autoritare. Prietenul lui american admiră și el dictatorii, deoarece și el are înclinații dictatoriale, sau autoritare, ca să fim mai indulgenți.

Președintele rus vrea să reînvie Rusia în granițele de dinainte de 1918. Îl ajută și aici liderul american, spunând că Rusia trebuie considerată din nou o mare putere, căreia nu trebuie să i se pună nici o condiție și nici o opreliște.

Dictatorul rus s–a implicat în procesele electorale din multe țări. Fostul președinte american nu acceptă această realitate, deoarece se pare că a beneficiat și el de aceste procedee. Din 1945, Rusia este văzută în SUA ca principalul adversar extern.

Tovarășul Donald a vrut să schimbe această percepție, mai ales în rândurile Partidului Republican.

Mentalitatea asiatică a rușilor, reliefată și în Arta Războiului a lui Sun Tzu, îi învață că trebuie să își slăbească adversarul din interior. Idiotul util de la Washington a atacat și atacă toate instituțiile și procedurile democratice. Kremlinul are nevoie să își răspândească poveștile puerile de propagandă la nivel mondial. Papagalul de la Casa Albă le–a repetat și el.

Dictaturilor le este foarte utilă subminarea valorilor democratice și normelor internaționale. Ca orice parvenit pentru care nu contează decât banii, Donald Trump a anunțat de la începutul mandatului său că pentru el nu este o prioritate apărarea valorilor democratice și a drepturilor omului, ceea ce îl apropie mult de discursul dictatorilor.

Dar au fost totuși numai două evenimente unde Donald Trump nu a mai fost de acord cu prietenul său Putin. Primul a fost ajutorul militar acordat Ucrainei, adică ajutor în armament ofensiv (letal), nu defensiv. Președintele Barrack Obama a fost împotriva acestui ajutor, pentru a nu provoca Rusia. Armamentul nu a ajuns în zona de conflict, fiind depozitat în vestul Ucrainei, sub supravegherea militarilor americani.

Un aspect interesant este că ucrainenii au încetat colaborarea cu echipa de anchetatori a lui Robert Mueller după aprobarea livrării de armament letal. Administrația Trump a condamnat și otrăvirea lui Serghei Skripal de către ruși în Marea Britanie.

După cum se poate vedea, este foarte grav că un frate idologic al lui Adolf Hitler și al lui Vladimir Putin a ajuns în fruntea executivului american. Donald Trump este celebru nu numai prin comportamentul histrionic și semnele clare de dezechilibru mintal.

Este singurul președinte al SUA supus de două ori unei proceduri de impeachment. Iar acum câteva zile, comisia specială a Camerei Reprezentanților a SUA a recomandat punerea lui sub acuzare.

La fel ca orice potențial dictator, este puțin probabil că va renunța de bunăvoie la a treia campanie electorală. Dar pierde din vedere un aspect esențial. Unul din motivele pentru care a rezistat sistemul democratic american este faptul că foștii președinți se retrag de pe prima scenă. Partidul Republican va trebui să se debaraseze de el.

Mulți republicani au considerat lolalitatea față de Trump sinonimă cu conservatorismul. Continuarea cu această linie ideatică riscă să transforme partidul într–unul extremist.

Dar astfel de oameni apar datorită deficiențelor sistemului democratic. Așa au apărut și Hitler și Putin. Din aceste motive, nu trebuie să ne mire că Donald Trump este admirat de către conservele comunisto–securiste de la noi, la fel ca și Vladimir Putin, deoarece sunt aproape identici.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

„Din moment ce un politician niciodată nu crede ceea ce spune, este surprins când alții îl cred.” – Charles de Gaulle

„Rămân un clovn, nimic mai mult. Asta mă face să fiu mult superior unui politician.” – Charlie Chaplin

„Politica se presupune a fi, ca vechime, cea de-a doua meserie din lume. Am ajuns să îmi dau seama că se aseamănă foarte mult cu cea dintâi.” – Ronald Reagan

„Politica este poate singura meserie pentru care se crede că nu este necesară nici o pregătire.” – Robert Louis Stevenson

„Politica este o coardă, care se rupe dacă o întinzi prea mult.” – Napoleon Bonaparte