Fără îndoială că cea mai importantă știre pe plan extern în ultimele 2 săptămâni a fost rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA.
Rezultatul era previzibil, dar la alți parametri. Spre deosebire de 2016, când Donald Trump a câștigat votul electorilor, dar a pierdut votul popular, de data aceasta a pierdut ambele voturi. Acuzațiile sale despre fraudarea voturilor nu au fost însoțite de dovezi, iar în ultimele zile acțiunile sale în justiție au suferit numai eșecuri. Deja de vineri se poate spune că s – a cam împăcat cu gândul înfrângerii.
Dar mai grav este faptul că s – a ajuns aici. Până acum câțiva ani Trump era un nimeni în lumea politicii. Era cunoscut mai mult ca un om de afaceri cu un comportament de playboy. Ascensiunea lui s – a datorat practicii alegerilor primare din ambele partide, Democrat și Republican, practică care creează perocolul apariției unor politicieni demagogi și populiști de genul lui Trump.
Pe de altă parte, nici republicanii nu au fost în stare să acoată în față altă locomotivă electorală, iar democrații au avut o aripă stângă mult prea radicală condusă de Bernie Sanders, care a speriat o parte a electoratului.
Propaganda electorală a lui Trump s – a bazat mai mult pe populism și demagogie, similar cu practicile PSD din trecut. Probabil laboratorul a fost același, Kremlinul. Cum e și paralela Deep State – Trump și Statul Paralel – Dragnea. Dar principalul lui atu a fost faptul că a pozat într – o persoană anti – establisment, criticînd în permanență clasa politică de la Washington.
Dar s – a văzut încă de la începutul mandatului lui nu numai că este un politician atipic, dar și că nu prea înțelege ce presupune funcția de președinte al SUA.
Neavând nici un fel de experiență publică, a crezut că și un stat se conduce precum o corporație privată. Și – a numit fiica și ginerele consilieri, caz unic în analele președinției americane.
Ulterior a șocat pe mulți prin admirația exprimată față de dictatori, în primul rând față de Putin. Mulți din consilerii lui fie au avut probleme cu legea, fie au plecat destul de repede din funcții. Trump consideră că le știe pe toate. A criticat în public conducerea forțelor armate și ale serviciilor secrete, iarăși un caz unic.
Creșterea economică nu a fost așa de mare cum a considerat – o și nici nu i se datorează lui. Dovada este că Wall – Street – ul îl simpatizează mai mult pe Biden. Trump fiind îmbogățit din speculații imobiliare, nu înțelege prea multe din economie. Se spune că a ieșit din faliment cu bani rusești. Mulți speculează motivele ascunse ale apetenței față de Putin și față de Rusia.
Adevărata măsură a incapacității a dat – o din martie încoace, odată cu apariția pandemiei. Deși la început i – a crezut pe chinezi și a nesocotit avertizările de la serviciile secrete, ulterior a adoptat o poziție total contrară, criticându – i pe chinzezi. Prin acțiunile lui referitoare la stoparea pandemiei, a dovedit că nu are nici o minimă instrucție sau cultură generală. Aceast nici măca la r după ce s – a îmbolnăvit, atât el, cât și unii din jurul lui. Comportamentul dezechilibrat și histrinonic l – a păstrat și în timpul campaniei electorale.
Problema cea mai gravă este că după ce s -a profilat victoria lui Joe Biden, acțiunile lui Donald Trump seamănă din ce în ce mai mult cu cele ale unui dictator. Donald Trump nu respectă nici un principiu democratic sau moral și oferă indicii de tuburări din sfera psihiatricului.
O enigmă este de ca are totuși fani înclusiv la noi. Mă refer aici la oameni inteligenți. Probabil fiindcă se declară conservator, dești nu are nimic conservator nici în idei, nici în comportament, nici în discurs. Mai degrabă este bigot, ca Mihai Viteazul din Pipera. Ne degeaba îl plac unii politicieni neoprotestanți de la noi, iar conducerea unui partid politic s- a dus în vara lui 2017 la lansarea unei cărți de omagii ceaușiste la adresa lui, scrise de un personaj caragialesc, traseist prin mai multe partide.
Îl plac si simpatizanții PSD, tot datorită tendințelor autoritare.
S – a erijat în urmaș al lui Ronald Reagaa, deși nu are nimic în comun cu acesta. Reagan vorbea despre URSS ca fiind ” imperiul răului ”, pe când Trump îl place pe Putin.
A dezorganizat total sistemul de alianțe externe al SUA, creat în zeci de ani. Seamănă mult cu Big Bill Thompson, primarul republican al orașului Chicago, în anii 20 ai secolului trecut, unul din protectorii lui Al Capone.
Concepția lui despre relațiile internaționale seamănă cu cea a republicanilor în perioada dintre cele 2 războaie mondiale.
Iar cedarea puterii seamănă cu tranziția de la președintele republican Herbert Hover (1929 – 1933) la cel democrat Franklin Roosevelt (1933 – 1945).
Ilustrativ este că familia Bush și alți republicani de marcă și – au arătat deschis ostilitatea față de el. Probabil ce le – a deschis ochii prima dată a fost comportamentul lui Trump față de John McCain.
Singurii lideri care îl regretă sunt liderii autoritari Viktor Orban și Andrejsz Duda (care l – a și copiat angajându – și fiica consilier).
Nu vreau să se înțeleagă că aș fi un partizan al democraților. Dacă aș fi trăit în SUA, în mod sigur aș fi fost republican. Dar nu pot accepta un asemenea clovn ca lider democratic și mondial.
Toate articolele mele din ultimii ani le – am încheiat prin proverbe. Așa voi face și acum.
În ordine sunt un proverb american, unul al lui Esop și unul al lui Barbu Ștefănescu – Delavrancea.
”Omul înţelept are urechi lungi, ochi mari şi o limbă scurtă. ”
” Demagogii cetăţilor îşi fac interesele mai cu spor când îşi aruncă patria în vrajbă. ”
” Libertatea pentru demagogi este un soi de balon: îl ridică după cum îl şi umflă. Dar balonul lor e captiv, demagogii nu sunt nici cavaleri, nici pricepuţi: niciodată nu-i vor găsi cârma. ”
