Ca un reportaj de pe front. O reinterpretare după maestrul I.L.Caragiale și un gând amar. Cred că este mai probabil să nu va fi fost nominalizat niciodată de UNITER, dacă ar fi fost contemporan cu noi. O presupunere, dar așa cum se desfășoară viața teatrală, artistică, culturală a României, acest lucru devine, pe zi e trece, certitudine.
Pe 14 martie 2023 se anunță, după aproape 4 luni, nominalizările premiilor uniunii. În „Rest a fost TĂCERE”, deși fusesem „amenințați”, de la dezvăluirea juriului, că se va reveni cu amănunte CURÂND.
Curând în teatru înseamnă luni de zile. Apar voci care contestă 2 nominalizări și trag un semnal de alarmă vizavi de criterii etc (aici și aici)
Precipitarea comunicatelor UNITER, a celor de susținere, triumfalizare, înfierare cu mânie proletară, reîntoarceri de poziții (69, dar altfel), n-a făcut decât să adauge și mai multe suspiciuni. Conform formulei „cine se scuză se acuză”.
Dacă contestarea nominalizărilor are avantajul că poate fi făcută la lumina zilei, drumul până la nominalizări e rămas în beznă totală.
Folosind „materialul clientului” am încercat să aduc un pic de lumină. În principiu, dintr-un motiv foarte egoist, și anume, acești pastori ai turmei UNITER mi-au jignit inteligența. Și pe a dumneavoastră. Nu, nu sunt mai deștepți ca mine, nu sunt mai cunoscători ca mine și nici ca dumneavoastră. Doar se cred.
Au, însă, un mare dezavantaj, deși, se clamează organizație de drept privat, adună fonduri de stat (timbru teatral). Aici, trebuie transparență. Ea nu există, dar nu e singurul loc unde lipsește. O opacitate care te înspăimântă, te simți ca în catacombe.
Dar să revenim la „cestiunile importante, arzătoare…”.
„The Road to Nominations” (drama, thriller, mistery), am încercat să refac filmul din comunicatele și puținele date care ne sunt furnizate de această organizație, la a cărei existență contribuie fiecare odată cu cumpărarea biletelor la teatru sau spectacole de divertisment/folclor.
Ni se spune așa: pentru nominalizări se califică premierele anului anterior. În cazul nostru, 2022, 1 ianuarie-31 decembrie.
Propunerile sunt, de fapt, titlurile trimise chiar de teatre. Listele. Liste care se cumulează într-un centralizator. Un excel, bănuiesc că așa trimite toată lumea, că doar n-or trimite prin poștă sau cu porumbelul. Dacă de la artiști n-am avea pretenții, un contabil, pe-acolo, sigur au.
Pe data de 22 noiembrie 2022 ne este prezentat juriul de nominalizări și ne asigură vor reveni cu amănunte. N-a mai apărut nicio știre până în data de 14 martie, direct nominalizările.
Începe agitația, contestarea, etc.
Pe 21 martie 2023, în comunicatul juriului ni se spune că, deși au fost numiți în 22 noiembrie, au jurizat din 5 octombrie 2022?!?! Bătaie de joc, minciună… Greu de ales.
Aflăm că au fost 160 de producții propuse pentru jurizare. Ce să zic, nici Regatul Unit (Marea Britanie) nu se poate lăuda cu așa ceva. Dar, nu există niciun centralizator pe site. Nu se vor ști vreodată aceste spectacole.
Și, aici, am intervenit, solicitând cu insistență, telefonic și în scris, publicarea centralizatorului cu titluri și teatre. Răspunsul dumnealor, numai telefonic, în scris, cum v-au scris Dvs, așa mi-au scris și mie, a fost ca pentru castraveți, ceva de genul…deocamdată durează să se facă lista pentru că se adună biletele de deplasări și se REFACE traseul juraților ca să se poată FACE CENTRALIZATORUL de spectacole.
E Science-Fiction. Cum au știut că sînt 160? Am întrebat, dar cum s-au alocat deplasările dacă nu se știa unde trebuie mers? Absolut toate întrebările ce țin de logică au rămas fără răspuns.
După asemenea halucinante conversații, rămân în discuție, până la proba contrarie, variantele hamletiene „A fi sau a NU fi”:
Cele 160 de spectacole, de fapt, nu există, dar s-au inventat pentru a acoperi niște venituri presupuse de deplasări. Ceea ce poate fi invocat și că, vezi, Doamne, nu lucrează pentru bani, doar pentru artă, dar, dacă ceva vine, să fie primit. Sigur, sînt presupuneri în lipsa informațiilor publice. Și-atunci, se pune și problema, în realitate, din câte spectacole s-au făcut nominalizări?
Nu avem pretenții, dar sînt spectacole, cel puțin în București, nu știu în țară, care nu ar fi trebuit să lipsească din nominalizări. Cu premiile e altceva. Deci câte spectacole? 100, 60, 10? De ce nu 200, dacă tot nu se știe?
Cele 160 de spectacole există. Însă, nu au putut fi vizionate toate din 22 noiembrie când a fost numit juriul. Pentru că, fizic nu se puteau viziona. Asta e clar. Nici dacă se împărțeau fiecăruia un număr de „x” spectacole. Dar, atunci, cum au votat, dacă așa s-a întâmplat? Nu e mai puțin adevărat că, o parte din spectacole a putut fi văzută în FNT.
Deși, FNTul a fost înainte de desemnarea juraților!? Chiar și așa, selecția, acoperind altă perioadă, nu îi ajuta prea mult.
Prin urmare, UNITER, juriul se pare că sînt într-un mare flagrant. Iar lista de nominalizări pare alcătuită din birou. Bilețele roz. Extrasă din căciulă. Alegeți ce variantă doriți.
Sau cum ar spune nea Tomiță, mutatis mutandis, „nominalizările sînt anunțate joi iar premiile sînt date de marți”.
Mi se pare, de departe, cea mai mare pată de pe obrazul creatorilor de teatru, și nu numai membri. Nu mai vorbesc de declarațiile acestora, alea sînt și mai și. Nici măcar nu trebuie să forțez comparația. Par toți o turmă de vite care poate fi manipulată, chiar speriată, mai mult decât ușor.
Nu pune întrebări, fără coloană vertebrală, nu-și cunoaște propria istorie, că, te întrebi, ca spectator, mă, dar cum dau eu bani să-i văd pe ăștia, ce mă învață ei pe mine, ce alegere de caracter îmi oferă?
Care e diferența între ei și ăia pe care îi condamnau că recitau versuri pentru Ceaușescu? Ei fac același lucru.
Își apără confortul, la fel ca ceilalți. Pe acest traseu, nominalizarea unui turnător nici nu mai pare așa de nefirească. De-abia acum, realizezi că ei molfăie minciuni, e meniul preferat. Predică deșertăciune. Vanitate. Desigur, în Uniter sînt numai 1800 de membri.
Se pare că în zona artelor spectacolului sînt, totuși, vreo 5000 de persoane. Și, da, în acest caz, se poate spune că a devenit nereprezentativ Uniter. Dar în această nouă imagine, nu mai are cum să-și revendice dreptul la venituri publice, fără nici cea mai mică transparență a cheltuielilor.
Ca în orice organizație, nu toți sînt la fel, dar atâta vreme cât nu încearcă să-și curețe locul, trăiesc în aceeași cocină.
Știm că, în toate sferele de existență, forțat, se încearcă reducerea la politică, puterea face ravagii. Da. Situația actuală de la UNITER, privind nominalizările pentru premii, este exact filmul ascensiunii la putere a unora, care au devenit micuții dictatori ai momentului.
În loc de încheiere:
Aștept, în continuare, lista de spectacole propuneri de anul acesta, cele 160, să apară pe site. Înaintea galei. Iar în caz că ea nu va apărea, să se anuleze complet nominalizările și gala, pentru că, e clar că, vorbim de o fraudă. Morală, sigur, se vede cu ochiul liber de-acum. Pentru restul, sînt alții care pot dovedi.
Vorbind de bezna puterii, un îndemn, cu prima ocazie, nu ratați filmul „TAR”!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
