„Nu mai pleca tata, noi avem suficiente păpuși. Rămâi cu noi!”. Aceasta este rugămintea pe care David o aude la fiecare câteva săptămâni, când trebuie să îşi ia rămas bun de la copiii săi. Bărbatul este din Ucraina, iar la începutul războiului a trebuit să aleagă între datoria de a fi tată şi cea faţă de ţară. A ales copiii. Are doi băieți în vârstă de 7 şi 9 ani, dar şi două fete gemene care au doar cinci ani.
Maria, Irina, Vladimir şi Misha trăiesc de mai bine de un an, alături de mama lor, într-o continuă navetă între o localitate din Ucraina, la aproximativ 50 de kilometri de graniță şi România (n.r. – din cauza situației în care este tatăl copiilor, numele membrilor familiei şi locația exactă a acestora nu vor fi divulgate în acest material). Cei doi băieţi își iau, în ciuda vârstei, tot mai în serios rolurile de capi de familie, pe rând.
Vladimir, cel mai mare dintre fraţi, un copil rămas fără copilărie din cauza războiului, s-a maturizat brusc după ce s-a văzut nevoit, să lase tot în urmă pe 24 februarie 2022. Vorbeşte, deja, ca un om mare. „Voi, din România, ne-aţi deschis poarta, ne-aţi dat să mâncăm şi ne-aţi primit în casele voastre. Dacă mergeam la Ivano-Frankivsk (n.r., oraş din vestul Ucrainei) nu ne dădeau voie nici să bem o cană cu apă de la fântâna de la poartă”, spune Vladimir, la cei doar nouă ani ai săi, cu ochii înlăcrimaţi.
Continuarea în Monitorulbt.ro
Citește și: Profesorii germani se plâng că extremismul de dreapta este în creștere în școli
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Monitorulbt.ro)
